O nouă noapte era aşternută peste oraş.
Linişte în sufletul ei, iubirea regăsindu-se în simţirea sa. Nu avea de unde să ştie
că nu peste puţin timp se va găsi în natură, în locul care îi dă viaţă, care
o face să fie unificată cu ea, în care priveşte şi simte o adiere ce o face să
plutească uşor, plăpând în unduirea lacului, în salcia întrebătoare de ce atât
de multă frumuseţe o înconjoară, zâmbind doar şi fiind alături de sărbătoarea
naturii nopţii.
În mâna ei se găsea o castană, o castană care se găsea cândva într-un loc al său,
acum fiind în palma Ei, dându-i din mirifica atingere a nopţii. În faţa Ei, lacul-
oglindirea jocurilor de lumini ducând-o într-o lume a visării realităţii cu ochii
deschişi. Era Ea, înconjurată de ce este mai divin, mai armonios în viaţa
noastră...natura..., lumina ei făcând-o să fie creativă, să trăiască eternitatea
prezentului.
Alături era o fiinţă străină, devenindu-i într-un timp atât de scurt o fiinţă interesantă,
având asemănări în viaţă, poate trea multe pentru Ea, Putea afirma doar..ce sincronicitate.
Avea să descopere alături de El un loc al Lui, simţit de Ea atât de aproape la
primii paşi în acea cameră, un loc vizualizat imaginar, nu foarte bine conturat,
acum văzându-l în realitate.
O casă simplă, un hol care ducea în camera misterioasă pentru Ea, atât de cunoscută
Lui.
Privea înălţimea ei, o bibliotecă, biroul care parcă o aştepta să se aşeze să
înceapa povestea...,povestea care de fiecare dată descopera alte mistere...
Povestea noptii, acum, a Ei, a ceea ce i-a fost dăruit într-o seară de octombrie...
Seara,.. în care muzica a izvorât din cântecul iubirii creatoare de lumini...
Lumini albe, într-o încăpere albă...Albul chipurilor care trăiesc odată cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu