Daca vrei sa ai in mod simtit harul Duhului Sfant, atunci smereste-te, ca si Sfintii Parinti.
Pentru cel care se roagă neîncetat, lumea întreagă devine biserică.
Harul lui Dumnezeu da putere de a iubi pe Cel iubit; sufletul e neincetat atras spre rugaciune si nu poate uita pe Domnul, nici macar o singura clipa.
Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta in pacatul ei? Ci din inaltul Slavei Tale, Ti-ai aruncat in milostivirea Ta privirea asupra mea si - lucru ce intrece intelegerea mea - mi Te-ai aratat. Te-am ranit si Te-am intristat neincetat, dar Tu, Doamne, indata ce Te-am chemat, mi-ai dat sa cunosc marea Ta milostivire si uriasa Ta dragoste.
Sufletul celui smerit e ca marea: daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuieşti tu, suflet smerit? Cine locuieşte în tine? Şi cu ce te-aş putea asemăna? Tu străluceşti limpede ca soarele, dar arzând nu te mistuieşti şi încălzeşti pe toţi oamenii cu căldura ta. Al tău este pământul celor blânzi, după cuvântul Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu