duminică, 13 iunie 2010

Marin Preda

Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.
Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă.
A şti să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.
Prin gândire putem descoperi noi lumina. Nu umilinţa, ci flacăra cugetării ne poate înălţa...
Îmi plac oamenii superiori, dar ce spectacol trist să vezi realitatea: cu cât sunt de superiori, cu atât sunt de mici în modul cum se poartă cu alţii.
Sunt lucruri care nu se spun şi, dacă am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scădea.
Invidia şi orgoliul înjosesc pe om. Nimic nu este mai frumos decât să recunoşti şi să apreciezi deschis şi să foloseşti cinstit calităţile şi cunostinţele altora.
Există astfel de bărbaţi peste care dă norocul de le iese înainte o femeie ca un vis şi trăiesc lângă ea şi îi fac copii fără cea mai vagă bănuială că iau de la viaţă ceea ce nu le este destinat şi nici nu li se cuvine.
Va învinge cel care are răbdare să aştepte fără să se lase ispitit de orgoliul de a acţiona, când timpul nu e favorabil acţiunii.
Nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă şi le trăiesc.
Un suflet avem şi dacă ni-l încărcăm şi pe ăsta!...
Când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de el şi îl lasă singur în faţa păcatelor.
Cu cât mă gândeam mereu la ea, îmi plăcea mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu