Sfântul Irineu

Slava lui Dumnezeu este omul.
Fiul şi Sfântul Duh sunt cele două mâini ale Tatălui.
Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a început recapitularea noastră în Sine.
Hristos S-a întrupat pentru o operă universală, reintegrând şi aducând toate lucrurile în Sine.
Dumnezeu va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om, iar omul va avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu.
Sfântul Irineu scria: „Nu tu îl faci pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te face pe tine (...). Căci actul creaţiei este propriu bunătăţii lui Dumnezeu, iar a fi creat este propriu naturii umane.” (Contra Haereses, IV, 32). În acelaşi sens, Sfântul Irineu arăta că Logosul, prin însăşi natura sa, este Salvator. Omul este, la rândul său, „o fiinţă care trebuie salvată„ (Contra Haereses, III, 3). Am putea spune la fel de bine: specific naturii divine este să creeze şi să ofere; însă, a fi creat şi a primi este specific creaturii. Dumnezeu, cu siguranţă, nu are nevoie de nimic: cum ar putea el să dobândească ceva?