Tereza d'Avila (1515-1582)

Tereza d'Avila (28.03.1515 – 4.10.1582)

Cea mai cunoscută dar în acelaşi timp cea mai misterioasă întâlnire cu îngerii rămâne cea a Terezei d’Avila, una dintre soţiile mistice ale lui Iisus. Întâlnirea între înger şi reformatoarea ordinului Carmel, prima femeie doctor a bisericii, a fost imortalizată de sculptura lui Bernini (1598- 1680) cu numele „Transverberaţia sfintei Tereza”.
Transverberaţia angelică a fost descrisă de către carmelită astfel:

„Vedeam în partea stângă, în apropierea mea un înger care avea un aspect uman. Nu era mare, ci micuţ şi extrem de frumos; chipul său era luminos, şi părea a fi cel mai elevat dintre toţi cei care îl înconjurau, părea tot înflăcărat de iubire. Erau cei care sunt numiţi heruvimi, chiar dacă nu mi-a precizat numele. Este în ceruri, am observat foarte clar acest aspect, o mare diferenţă între anumiţi îngeri, pe care nu aş putea o explica.

Am văzut astfel un înger care ţinea în mână o lance lungă de aur, la a cărui extremitate se afla cred o flacără. Am avut sentimentul că a îndreptat-o către inima mea şi a aprins-o până în străfunduri. În momentul în care a retras-o către el am rămas îmbrăţişată de o imensă iubire divină. Durerea pe care o resimţeam era aşa de vie încât mă făcea să gem. Dar suavitatea acestui chin excesiv era aşa de puternică, încât sufletul îşi dorea să fie fără sfârşit, şi nu se mai putea mulţumi cu nimic altceva în afara lui Dumnezeu. Nu era vorba de o suferinţă fizică, era de natură spiriuală. Era un schimb atât de suav de iubire între suflet şi Dumnezeu, încât l-am rugat pe Dumnezeu ca în marea Sa bunătate să aibă milă de cei care nu vor avea încredere în cuvântul meu.”

Inima în cauză a fost conservată şi se află şi în ziua de astăzi expusă la biserica Carmelitelor d'Alba din Tormes. Această inimă pătrunsă de focul iubirii divine, are propria sa poveste, independentă de a celei care a posedat-o: se umflă, devine strălucitoare, sparge tubul de cristal pe care îl conţine. În urma unui studiu aprofundat, chirurgul Manuel Sanchez a realizat o descriere detaliată: „O deschizătură sau o ruptură transversală poate fi remarcată în partea superioară şi anterioară a inimii, este lungă, îngustă şi profundă şi pătrunde însăşi substanţa organului precum şi ventriculele. Forma acestei deschideri lasă impresia că a fost realizată cu o deosebită pricepere, cu un instrument lung, dur şi foarte ascuţit; abia în interiorul acestei deschideri putem recunoaşte urmele acţiunii focului sau ale unui început de combustie. De a lungul întregii răni putem remarca cu uşurinţă urme de arsură. Ele sunt mai ales vizibile pe cele două deschizături ale buzei superioare ale rănii, care pare să fie carbonizată ca de un cărbune încins sau un fier înroşit.”

În continuare, alţi profesori de la Universitatea din Salamanca au confirmat perforarea realizată de vârful de foc al lancei, menţionată chiar de sfântă. Cei trei medici au certificat faptul că această inimă care s-a conservat perfect sute de ani este un adevărat miracol.

Şi trupul acestei femei cu un destin excepţional, a cărei inimă a fost străpunsă de vârful lancei îngerului, a cunoscut un destin excepţional. A doua zi după deces, 4 octombrie 1582, a fost înmormântată cu toată solemnitatea posibilă. Deşi a fost acoperită cu pământ, pietre, cu toate acestea, trupul degaja un parfum deosebit de frumos, încât călugăriţele au dorit să dezgroape trupul. În data de 4 iulie 1583, la nouă luni de la moartea sa, mormântul a fost deschis. Francisc Ribera se afla de faţă: „Am găsit sicriul distrus, plin de mucegai, mirosul de umiditate era foarte puternic, hainele îi erau în întregime distruse, iar trupul era acoperit de pământul care intrase în coşciug. Dar trupul era perfect conservat.”

În lucrarea Viaţa sfintei Teresa d'Avila, Marcel Auclair a redactat veritabilul masacru al acestui corp care continua să răspâdească mereu un miros foarte plăcut care semăna cu cel al trifoiului proaspăt: „Piciorul derpt şi maxilarul superior se află la Roma, mâna stângă la Lisabona, mâna dreaptă, urechea stângă, degetele, bucăţi de piele sunt răspândite în Spania şi în toată lumea creştină. Mâna sa dreaptă şi inima se găsesc în cutia cu moaşte de la Alba de Tormes împreună cu ceea ce a mai rămas din acest corp perfect şi neafectat de scurgerea timpului.”

Ce dovadă extraordinară, fantastică pentru unii, cutremurătoare pentru alţii, a prezenţei divine în aceste trupuri stigmatizate sau mumificate.