Marc Levy

Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe... şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii.
Aş fi preferat să fii absent, dar tu te-ai mulţumit să nu fii lângă mine.
Trebuie să ai seninătatea de a accepta ceea ce nu poţi schimba, curajul de a schimba ceea ce poţi şi mai ales, înţelepciunea de a face diferenţa dintre ele.
Toate visele au un preţ.
Te iubesc, fără să ştiu cum să mă opresc din a te iubi, fără să ştiu nici cum, nici de ce te iubesc aşa, pentru că nu ştiu altfel. Unde nu eşti tu, nici eu nu mai sunt.
Nu poţi să le trăieşti pe toate, şi atunci important este să trăieşti esenţialul, iar fiecare dintre noi are "esenţialul său".
E îngrozitor să pierzi un om pe care l-ai iubit; însă ar fi şi mai cumplit dacă nu l-ai fi întâlnit niciodată.
Inteligenţa singură fără inteligenţa inimii este doar o simplă logică şi nu e mare lucru de ea.
Viaţa nu depinde decât de speranţa pe care i-o dai.
Visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri.
Plecarea nu e întotdeauna un abandon, este şi un mod de a păstra ceea ce ai trăit, dacă ştii să pleci înainte de a fi prea târziu.
Ce o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să-mi aasculţi povestea, dacă ai vrea să ai încredere în mine, atunci poate că vei sfârşi prin a mă crede şi asta e foarte important fiindcă eşti, fără să ştii, singura persoană din lume cu care pot împărţi acest secret.
Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum.
Memoria este un artist ciudat, îţi desenează viaţa în culori mai vii, şterge ceea ce este mediocru şi nu păstrează decât cele mai frumoase linii, curbele cele mai emoţionante.
Marea ne poartă privirea, pământul picioarele.
Un lucru nu inceteaza sa existe numai pentru ca nu-l vedem cu ochiul liber.
Chiar şi cel mai neînsemnat amănunt poate redeştepta durerea.
Dragostea înseamnă îngăduinţă.
Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu ne scuteşte de câteva cicatrice.
Când iubeşti, nu există distanţe.
Iubirea trăieşte hrănindu-se cu speranţe şi moare odată cu ele.
Viaţa nu-ţi oferă niciodată o a doua şansă de a face o primă impresie.
Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.
E de ajuns un grăuncior de speranţă ca să semeni un câmp întreg de fericire... şi un pic de răbdare, ca să-i laşi timp să crească.
Dacă destinul ar avea raţiunile lui, omul - aşa, fără imaginaţie, cum este - le-ar găsi mereu nod în papură.
Lucrul cel mai bun din noi e ascuns pe undeva şi trebuie să-i dăm o mână de ajutor ca să-şi deschidă aripile, nu să le sufoce.
Există suferinţe pricinuite de dragoste pe care timpul nu le şterge şi care pecetluiesc cu cicatricele lor nedesluşite zâmbetele.
Visele cele mai nebuneşti se scriu cu cerneala inimii.
Mâine e un mister pentru toată lumea, iar acest mister trebuie să provoace râsul sau dorinţa, nu frica sau refuzul.
Unele clipe au gustul eternităţii.
Dragostea e scurtă, dar amintirile durează mult.
Cea mai mare inconştienţă a omului este aceea a propriei sale vieţi.
Neputând concepe viitorul, am putea închide valiza şi trăi în prezent.
Când calculezi, când analizezi argumentele pro şi contra, iţi trece viaţa şi nu se petrece nimic.
Eternitatea existenţei omului se află doar în sentimentele pe care le împărtăşeşte cu semenii.
Nu vezi niciodată când vine goanga suferinţei: este aici şi, apoi, într-o bună zi, dispare nu se ştie cum...
Părinţii sunt nişte munţi pe care încercăm toată viaţa să-i escaladăm, neştiind că într-o bună zi noi vom fi aceia care le vom juca rolul.