Neale Donald Walsch

Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
Dacă tot ceea ce faceţi voi e doar să urmaţi regulile altcuiva, atunci nu aţi evoluat, v-aţi supus.
Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai ni­mic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.
Dumnezeu este pretutindeni. De aceea, Dumnezeu nu este ni­căieri anume, deoarece, pentru a fi undeva anume, Dumnezeu ar tre­bui să nu fie în altă parte - ceea ce nu este posibil pentru Dumnezeu.
E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit. Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvâr­şirea ta.
Rostul vieţii nu este să ajungeţi undeva, ci să vă daţi seama că deja sunteţi acolo şi că aţi fost din totdeauna. Sunteţi din totdeauna şi pentru totdeauna - în momentul creaţiei pure.
Viaţa nu este un produs al întâmplării.
Nimeni nu vine către voi în mod accidental.
Transparenţa este, de fapt, un alt cuvânt pentru adevăr.
Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră.
Pentru ca sufletul să trăiască experienţa grandorii sale, el trebuie să ştie ce înseamnă grandoarea. Şi asta nu poate s-o ştie, dacă în jurul lui nu există decât grandoare.
Adevărul este neîndurător. Asta-i problema cu el. Nu te lasă în pace, se furişează spre tine din toate părţile, arătându-ţi adevărata faţă a lu­crurilor şi aceasta te poate deranja.
Visaţi la o lume în care niciodată unul nu-l mai judecă pe celălalt, în care nu se mai pun condiţii, înainte de a se oferi dragoste şi în care frica nu mai este niciodată un mijloc de a se obţine respect.
Pentru suflet, este foarte clar că scopul lui este evoluţia. Acesta este singurul lui scop. Pe el nu-l interesează realizările trupului sau dez­voltarea minţii. Toate acestea nu au nici un înţeles pentru suflet.
Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou.
Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce a­vem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reac­ţia voastră.
Nu există "ar trebui" şi "nu ar trebui" în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost. Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.
Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.
Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află - şi deci o prezenţă divină în totul.
Dacă ai nevoie de o revelaţie, nu poţi să o ai, pentru că însuşi actul de a cere este o afirmare a faptului că ea lipseşte.
Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteţi supuşi este întotdeauna să liniştiţi mintea şi să treceţi în adâncimea sufletului vostru.
În majoritatea cazurilor, voi nu vreţi să dovediţi că părinţii voştri, şcoala voastră, religiile voastre, tradiţiile voastre, scrierile voastre sfinte greşesc - aşa că vă negaţi propria experienţă în favoarea a ceea ce vi s-a spus să gândiţi.
De-a lungul tuturor coridoarelor experienţei umane s-a auzit ecoul acestui Adevăr: Dragostea este răspunsul. Dar voi nu aţi ascultat.
Vezi frumuseţea acolo unde doreşti să o vezi. Vezi urâţenia acolo unde ţi-e frică să vezi frumuseţea.
Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.
Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.
Indiferent de ce gândeşti, indiferent de ce spui, după cuvintele "eu sunt" se pun în mişcare, se pornesc, vin către tine experienţele.
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.
Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.
Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.
Un adevărat profesor nu este cel care ştie cel mai mult, ci cel care îi face pe cei mai mulţi să ştie.
Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul lui.
Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.
Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi Dumnezeu ţi-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.
Vă îngrijiţi voi sufletul? Îl băgaţi măcar în seamă? Îl vindecaţi sau îl răniţi? Evoluaţi sau vă veştejiţi? Vă extindeţi sau vă contractaţi?
Voi faceţi ceva şi mai rău decât să condamnaţi, pur şi simplu căutaţi să vătămaţi ceea ce nu alegeţi. Încercaţi să-l distrugeţi. Dacă există o per­soană, un loc sau un lucru cu care nu sunteţi de acord, îl atacaţi. Dacă există o religie care nu este conformă cu a voastră, o consideraţi greşită. Dacă există un gând care-l contrazice pe al vostru, îl ridiculizaţi. Dacă există o idee diferită de a voastră, o respingeţi. Aici greşiţi voi, deoarece creaţi numai o jumătate dintr-un univers. Şi nu puteţi nici măcar să înţelegeţi jumătatea voastră, atunci când o res­pingeţi, din pornire, pe cealaltă.
Nimic nu se întâmplă la voia sorţii.
Ţelul este să-i ajuţi pe cei slabi să devină puternici, nu să-i laşi să devină şi mai slabi.
Ceea ce urmăreşte sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de dra­goste pe care ţi-l poţi imagina. Aceasta este dorinţa sufletului. Acesta es­te scopul lui. Sufletul caută sentimentul. Nu cunoaşterea, ci sentimentul. El are deja cunoaştere, dar cunoaşterea este conceptuală. Sentimentul ţine de experienţă.
Cei care se străduiesc atât de tare să-şi depăşească toate patimile pă­mânteşti muncesc atât de din greu, încât s-ar putea spune că aceasta a de­venit pentru ei o patimă. Ei au o "patimă pentru Dumnezeu"; o patimă de a-L cunoaşte. Dar patima e patimă. Şi, a negocia una în schimbul alteia, nu o elimină.
De unde ţi s-a dat, ţi se va mai da.
Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îţi dai voie să devii ceea ce eşti, datorită experienţei altora. Acesta este "păcatul" pe care l-aţi comis. Voi toţi. Voi nu aşteptaţi propria voastră experienţă, voi acceptaţi experienţa altora ca pe o scriptură (ad litteram), şi apoi, când întâlniţi pentru prima dată adevărata experienţă, voi extindeţi ceea ce credeţi că ştiţi deja şi asupra acestei noi experienţe.
Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poţi da este de a-l lăsa în pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.
Când te surprinzi având gânduri negative, gândeşte-te din nou.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Dacă un fulg de zăpadă are o formă absolut perfectă, nu crezi că ace­laşi lucru s-ar putea spune despre ceva atât de minunat cum ar fi viaţa ta?Dumnezeu este în tristeţe şi în râs, în amărăciune şi în bucurie.Majoritatea oamenilor definesc ca fiind "rău" tot ceea ce e diferit de ei.Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.
Trebuie să încetaţi de a-L vedea pe Dumnezeu separat de voi şi pe voi separaţi unul de celălalt.
Lumea este compusă esenţialmente din două feluri de oameni: cei care îţi dau ceea ce ai nevoie şi cei care dreg.
Să-ţi trăieşti viaţa fără să te aştepţi la ceva, fără nevoia de a avea rezultate specifice - aceasta este libertatea.
Conceptul lui Iisus despre Iubirea Perfectă a fost să ofere tuturor persoanelor exact ajutorul pe care-l ce­reau, după ce le spunea ce fel de ajutor puteau primi.
Deşi am profunde remuşcări pentru că am învăţat provocând altora durere, sunt extraordinar de recunoscător pentru tot ce am învăţat şi mai am încă de învăţat mulţumită oamenilor din viaţa mea.
Iisus nu i-a vindecat pe cei pe care i-a vindecat, deoarece a conside­rat condiţia lor ca fiind imperfectă. El i-a vindecat pe cei pe care i-a vin­decat, pentru că a văzut că acele suflete aveau nevoie de vindecare ca parte a evoluţiei lor. El a văzut perfecţiunea procesului de evoluţie. El a recunoscut şi a înţeles intenţia sufletului. Dacă Iisus ar fi simţit că tot ceea ce înseamnă boală fizică sau mentală reprezintă imperfecţiunea, n-ar fi fost mai simplu să vindece pe toată lumea de pe planetă dintr-o dată?
Întreaga viaţă fizică funcţionează în concordanţă cu legile naturale. În clipa în care-ţi aminteşti aceste legi şi le aplici, stăpâneşti viaţa la nivel fizic. Ceea ce ţie îţi pare a fi pedeapsă - sau ceea ce numeşti rău sau ghinion - nu este altceva decât o lege naturală care se manifestă.
Credeţi că ştiţi deja ade­vărul! Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau citiţi, care se încadrează în para­digma înţelegerii voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi deschis spre învăţă­tură. Din păcate, voi nu veţi fi niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.
E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.
Pasiunea este dragostea de a face ceva.
Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară.
Gândul este energie pură.
Sunt încurajat de Dumnezeu să mă iert pe mine însumi pentru eşecurile mele şi să nu trăiesc în frică şi vină, ci să mă străduiesc în permanenţă - să continui să mă străduiesc - pentru a trăi experienţa unei viziuni mai înalte.
Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii - numai două cuvinte în limbajul sufletului.
De mii de ani încoace oamenii nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca să fie ade­vărate. Aşa că aţi ales o promisiune mai mică - o dragoste mai mică. Promisiunea cea mai mare făcută de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare.
Persistă lucrurile cărora le opui rezistenţă.
Cu cât eşti mai mult, cu atât poţi deveni mai mult şi cu cât devii mai mult, cu atât poţi fi mai mult.
Când treci în absolut, treci în iubire.
Dragostea este realitatea supremă. Este singura realitate. Realitatea completă.
Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară.
Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi gândurile cele mai înalte. Ascultă-ţi experienţa. Ori de câte ori oricare dintre ele diferă de ceea ce ţi s-a spus de către un profesor sau ai citit în cărţile tale, uită cuvintele.
Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociaţi cu experienţele şi evenimentele pământeşti - atât ale voastre cât şi ale altora - este prin a schimba felul în care le priviţi.
Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.
În absolut nu există trăire prin experienţă, ci numai cunoaştere.
Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.
Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.
A împărţi cu altul trebuie să fie un mod de viaţă, nu un edict impus de guvern. A împărţi cu altul trebuie să fie un gest voluntar, nu forţat.
Să nu numeşti ceva nenorocire sau eveniment fericit, până când nu poţi să decizi sau să-ţi dai seama de cum este folosită respectiva întâmplare.
Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea "să se a­rate", nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.
Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient. Ele sunt cele mai expuse la intrepretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.
Toate evenimentele, toate experienţele au ca scop crearea unor oportunităţi. Evenimentele şi experienţele sunt Oportunităţi. Nimic mai mult, nimic mai puţin.
Vă gândiţi la voi ca fiind oameni în căutare de trezire spirituală, când de fapt voi sunteţi fiinţe spirituale încercand să faceţi faţă la trezirea constiinţei umane.
Emoţia este puterea care atrage.
Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeş­te-te ce simţi faţă de ea.
Mama a fost prima mea întâlnire cu un înger.
Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu.
Dumnezeu îţi cere ca tu să te incluzi pe tine însuţi printre cei pe care-i iubeşti.
Să nu invidiezi suc­cesul, nici să nu-ţi fie milă de cineva care suferă un eşec, pentru că tu nu ştii ce înseamnă succes sau eşec din punctul de vedere al sufletului.
Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel care creează şi care decide toate lucrurile în viaţa ta, greşeşti.
Adevărul este că Dumnezeu vorbeşte cu toată lumea. Cu cei buni şi cu cei răi. Cu sfântul şi cu ticălosul. Şi, desigur, cu noi toţi.
Toţi oamenii sunt speciali şi toate momentele sunt deosebite.
Viaţa este o ocazie să cunoaşteţi ca experienţă ceea ce deja cunoaşteţi sub formă de concept.
Gândeşte-te la ce vrei să fii, să faci şi să ai, şi când ţi-e clar, nu te mai gândi la nimic altceva.
Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca realitate a ta.
Deci, vrei ca viaţa ta "să pornească"? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.
În momentul în care tu făgăduieşti dragostea cea mai înaltă, îţi recunoşti, de fapt, cea mai mare frică. Pentru că primul lucru care te îngrijorează după ce spui "te iubesc" este dacă ţi se va răspunde la fel. Şi, dacă ţi se răspunde la fel, începi imediat să-ţi faci griji că vei pierde dragostea pe care abia ai găsit-o.
Divinitatea nu are nevoi.
Pre­tenţiile distrug relaţia.
Conşti­enţa creează experienţa.
Niciodată să nu implori. Apreciază.
Iubirea dă totul şi nu pretinde nimic.
Bucură-te de tot. Nu avea nevoie de nimic.
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.
Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.
Mintea ta ştie adevărul despre gândurile tale.
Pasiunea este Dumnezeu care vrea să te salute.
Facem să fie real lucrul căruia îi dăm atenţie.
A face ceva înseamnă a fi - trăit ca experienţă.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Albul înseamnă toate culorile care există, combinate.
Cunoştinţele se pierd. Înţelepciunea nu e niciodată uitată.
Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste.
Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.
Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.
Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul.
Nicio acţiune care-i face rău altuia nu duce la evoluţie rapidă.
Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.
Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.
A avea nevoie de cineva este cel mai rapid mod de a omorî o relaţie.
Nu se poate să nu fii salvat. Iadul înseamnă să nu ştii acest adevăr.
Cel mai Mareţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Nu există nicio persoană sau niciun moment mai special decât celălalt.
Ca să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieşi din mintea ta.
Patima este focul care ne îndeamnă să exprimăm cine suntem cu ade­vărat.
Sufletului tău îi pasă numai de ceea ce eşti în timp ce faci orice faci.
Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.
Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri.
Oricine poate să iubească orice, în momentul în care înţelege ce face şi pentru ce.
Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem; o comoară de nedescris; sfânta sfintelor.
Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.
Adevăraţii Maeştri sunt aceia care au ales să-şi câştige viaţa, mai curând decât existenţa.
Toate marile descoperiri s-au făcut când oamenii au acceptat şi au dorit să nu aibă dreptate.
Orice este făcut fără dragoste nu repre­zintă drumul cel mai rapid spre starea de Dumnezeire.
Vrei să fii ca şi Christos? Acţionează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile.
Când ceea ce face nu dă rezultate, un savant dă deoparte toate presupunerile şi o ia de la capăt.
Prin natura ei, viaţa nu poate să dea garanţii, pentru că aceasta ar con­tracara întregul ei scop.
Bucuria la locul de muncă nu are nici o legătură cu funcţia, dar este legată, în totalitate, de scop.
Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să pri­mească această persoană de la tine.
Ceea ce se întâmplă este, pur şi simplu, ceea ce se întâmplă. E cu to­tul altceva ce simţiţi voi faţă de aceasta.
Dacă doreşti garanţii în viaţă, atunci nu doreşti viaţa. Doreşti repetiţii pentru un scenariu care a fost deja scris.
Este în natura oamenilor să iubească - apoi să distrugă, apoi să iu­bească din nou - ceea ce ei preţuiesc cel mai mult.
Renun­ţarea nu este o decizie de a nega acţiunea. Renunţarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.
Chiar şi în termeni pământeşti se poate spune, destul de corect, că, dacă nu ai nici o pasiune pentru nimic, nu trăieşti.
În măsura în care rugăciunea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în aceeaşi măsură ea se va manifesta în experienţa ta.
Cel mai rapid mod de a ajunge la dragoste şi grijă faţă de întreaga omenire este să consideraţi întreaga omenire ca pe familia voastră.În fiecare zi caută adevărul, spune adevărul, trăieşte adevărul. Fă aceasta cu tine însuţi şi cu flecare persoană a cărei viaţă o atingi.
Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el comunicat.
Dorinţa e începutul întregii creaţii. Este primul gând. Este un senti­ment grandios din suflet. Este Dumnezeu care alege ce să creeze în con­tinuare.
Aceasta este esenţa fiecărei probleme pe care o trăieşti ca experienţă în viaţă - faptul că nu te consideri destul de demn ca Dumnezeu să-ţi vorbească.
Este momentul să te împrieteneşti iarăşi cu mintea ta. Fii alături de ea - s-a simţit atât de singură. Fii cel care o hrăneşte - a fost atât de flămândă!
Căsătoria este o taină sacră, dar nu din cauza obligaţiilor sacre pe care le implică, ci, mai de­grabă, din cauza oportunităţii unice pe care o reprezintă.
Dacă vorbeşti foarte mult despre Dumnezeu, probabil că o faci pentru că eşti încă în căutare. E bine aşa. E foarte bine. Trebuie doar să ştii unde te afli.
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.
Un Maestru practicant nu vorbeşte despre suferinţă; pur şi simplu, înţelege clar puterea Cuvântului şi alege, astfel, să nu spună nici o vorbă despre aceasta.
Dragostea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este aşa. El include toate culorile.
Pentru că Dumnezeu nu porunceşte celor pe care Dumnezeu îi creează, Dumnezeu, pur şi simplu, le spune copiilor lui Dumnezeu: în felul acesta veţi şti că veniţi acasă.
În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fă­ră de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată, răbdarea nu se termină niciodată. Numai în lumea omului, bunătatea este limitată.
Spuneţi clienţilor voştri exact cât costă marfa sau serviciul pe care le oferiţi. Puneţi aceste două cifre pe etichetă: costul şi preţul. Mai puteţi fi mândri de cât cereţi?
Dumnezeu este energia pe care tu o numeşti imaginaţie. Dumnezeu este creaţie. Dumnezeu este primul gând. Şi Dumnezeu este ultima experienţă. Şi Dumnezeu este to­tul între ele.
Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu, până nu ai încetat să-i mai spui că-L cunoşti deja pe Dumnezeu. Nu poţi să-L auzi pe Dumnezeu, până nu încetezi de a crede că L-ai auzit deja.
Datele dintr-un timp anterior sau o experienţă anterioară ar trebui să fie întotdeauna numai şi numai baze pentru noi întrebări. Comoara ar trebui să fie în întrebare şi nu în răspuns.
Adevărul şi Dumnezeu pot fi găsiţi în acelaşi loc: acolo unde este linişte. Când L-ai găsit pe Dumnezeu şi când ai găsit adevărul nu e nevoie să vorbeşti despre el. Se dezvăluie singur.
Iisus ştia că, dacă le dădea oamenilor ajutorul pe care-l cereau - în loc doar de ajutorul pe care voia El să-l dea, le dădea putere la nivelul la care ei erau pregătiţi să primească putere.
Până când nu veţi vrea să vă asumaţi responsabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spu­neţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie.
Ceea ce Iluminarea îţi cere să faci este să ştii ceva ce n-ai trăit ca experienţă şi, astfel, să o trăieşti. Cunoaşterea deschide uşa experienţei, dar tu îţi închipui că lucrurile se întâmplă exact invers.
Fii un exemplu viu, însufleţit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine. Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva Cel mai Înalt Adevăr al tău să fie interpretat, în mod greşit, ca o lăudăroşenie.
Dumnezeu nu se arată ca Dumnezeu în Sine, din sau prin observare exterioară, ci prin experienţă interioară. Şi, atunci când experienţa interioară L-a arătat pe Dumnezeu în Sine, observaţia exterioară nu mai este necesară. Iar dacă observaţia exterioară este necesară, experienţa interioară nu este posibilă.
Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna "da" la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesară. Atunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a re­cunoştinţei pentru ceea ce este.
Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât - idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.
Adevăratul Maestru nu suferă deloc în tăcere, ci doar pare că suferă fără să se plângă. Motivul pentru care adevăratul Maestru nu se plânge este că adevăratul Maestru nu suferă ci, pur şi simplu, trăieşte experienţa unui set de împrejurări pe care voi le-aţi numi de nesuportat.
Acum, un lucru este să fii dragoste şi cu totul alt lucru este să faci ce­va cu dragoste. Sufletul tânjeşte să facă ceva pentru ceea ce este, ca să se poată cunoaşte pe sine însuşi în propria sa experienţă. Aşa că, se va strădui să realizeze - prin acţiune - ideea lui cea mai înaltă.
Daţi-i înainte şi alegeţi preamărirea celorlalţi, dar consideraţi-i pe toţi ca pe nişte fiinţe asupra cărora voi vă puteţi revărsa întreaga preamărire, şi faceţi-o! Daţi-i înainte şi alegeţi să fiţi mai buni - dar nu mai buni de­cât alţii; mai degrabă, mai buni decât aţi fost înainte. Daţi-i înainte şi ale­geţi să aveţi mai mult, dar numai pentru ca, în felul acesta, să aveţi mai mult de dăruit.
Hai să ne gândim. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale - dacă masa de oameni ar putea trăi în demni­tate, scăpând de lupta pentru supravieţuire - aceasta nu ar deschide oare drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile? Oare măreţia individuală ar fi cu adevărat suprimată dacă s-ar garanta supravieţuirea individuală?
Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecă­ruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare ini­mă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei per­soane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnita­tea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeş­te-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfân­tă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fă să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.
Niciodată să nu oferi genul de ajutor care ia din putere. Niciodată să nu insişti să oferi ajutorul care crezi tu că este necesar. Lasă persoana sau oamenii care au nevoie de ajutor să cunoască tot ceea ce ai tu de dat - apoi ascultă ce vor; vezi ce sunt ei gata să primească.
Dorinţa de a fi ca celălalt este o emoţie naturală, care te îndeamnă să te străduieşti să fii mai mult. Este copilaşul de doi ani care se străduieşte şi se chinuie să ajungă la clanţa uşii pe care fratele mai mare o poate atinge. Nu e nimic rău în asta. Nu e nimic rău într-o asemenea dorinţă.
Cuvintele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.Nu ai venit în viaţa asta ca să înveţi ceva; trebuie doar să demon­strezi ceea ce ştii deja. În cadrul acestei demonstraţii pui în funcţiune tot ceea ce ştii şi te creezi din nou prin experienţă. În felul acesta, îţi justi­fici viaţa şi îi dai sens. În felul acesta, o faci să fie sfântă.
Dorinţa lui Dumnezeu este ca fiecare suflet să se întoarcă la Dumnezeu şi nu se poate ca Dumnezeu să nu-Şi împlinească propriile dorinţe.
Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei.