Andreea Cristina

Acum cateva minute s-a intamplat o minune....pot recunoaste si aici ca intotdeauna am avut probleme de comunicare cu tatal meu inca de cand eram foarte mica...nu l-am inteles niciodata cand vorbea urat, cand jignea, cand se exterioriza prea mult fata de cei din jurul sau (eu si mama mea), cand acuza si dadea vina pe cineva sau ceva...in ultimul an, stand mai mult prin preajma lui...m-am simtit f inconfortabil pentru ca era ceva nou pentru mine...sa il vad zi de zi....si efectiv nu am stiut niciodata cum sa ma comport cu el...la fel cum nici el nu stia...mi-a lipsit cred mult iubirea de tata....si inconstient iubirea aceasta am cautat-o prea mult in relatiile pe care le-am avut cu fiecare prieten...m-am agatat de ei, ravneam dupa iubirea lor nesfarsita si niciodata nu primeam cat imi doream...ca sa nu mai zic, ca nu am stiut sa am limite...si intotdeauna fiecare relatie a sfarsit prost...dar apoi tocmai AZI!! s-a produs declickul!!!...am recunoscut si in sfarsit mi-am dat seama ce era in spatele dependentei mele afective fata de iubiti....lipsa iubirii de tata....si faptul ca am etichetat prea mult toate cuvintele si reactiile lui comportamentale...a pus durere si mai multa in suflet..suficient cat sa nu il mai pot privi in ochi...dar..mi-am dat seama ca greseam enorm...nu numai el, ci si eu...pentru ca nu am stiut sa citesc mesajele din spatele cuvintelor lui.....,,da...pai ea nu vorbeste cu mine...despre nimic''...a fost suficient sa aud cuvintele astea venite din partea lui...dar eu deja in mintea mea aveam explicatia logica ca ,,da..nu vorbesc cu tine, pentru ca stiu ca tu iar ma critici si ma descurajezi...''DAR...deja incep sa las scutul si spada deoparte...simt efectiv cum incep sa ma eliberez cu fiecare descoperire noua zi de zi de parca as fi atins varful muntelui...am zis ca nu rezolv nimic daca eu mai continui asa...pentru ca sufar si eu si el...chiar daca se pricepe de minune sa nu o arate.....asa ca....m-am dus azi la el, efectiv,si l-am luat in brate, l-am strans atat de tare si i-am spus un simplu TE IUBESC din toata inima...nu s-a asteptat deloc! dar in schimb a raspuns la fel de frumos si grijuliu....si TATA TE IUBESTE...si in momentele astea plang...pentru ca...stiu ca..o sa reusesc...sa refac legatura cu el....si stiu ca o sa putem comunica si intelege mai bine decat pana acum 10 ani....