”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”- Glossa, M. Eminescu
  
 ''Decenţa este o haină elegantă care nu poate fi purtată de oricine...''(B. Marcovici)

De multe ori vizionand vre-un film romantic mi-am spus in gandul meu: oare de ce n-ar fi atat de frumoase povestile de dragoste si in realitate?
Dar stiti ceva, nu merita, viata bate filmul!
Poate viata nu e atmosfera de basm, poate barbatii in realitate nu sunt deloc romantici, gentili ,nu au aceiasi eleganta sau nu fac gesturi atat de marete pentru iubire, si poate nu intodeauna exista finalul fericit cum toti, se asteapta.... dar, viata e mult mai frumoasa, trebuie numai sa invatam s-o coloram alaturi de persoane care stiu sa foloseasca aceleasi nuante de culori...


Cum să se comporte bărbatul față de femeie

„Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”

(Sf. Ioan Gura de Aur)

”Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui barbat, decat femeia de langa el.”- Sf.Ioan Gura de Aur
”Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam, nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti.
Cand nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atata pe el, pe cat te jignesti pe tine insuti...
Cand vom ierta totul, le vom castiga pe toate...”- Sf.Ioan Gura de Aur

In trecut spuneam despre unele persoane ca nu se potrivesc, ca nu pot deveni un singur trup, adica sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti. Si cautam o gramada de argumente pentru a ma justifica. Mi-a fost de ajuns un caz, ca sa ma opresc pentru totdeauna din judecata semenilor si sa inteleg ca Dumnezeu este Cel care ne potriveste pe unul cu altul. Oameni pe care eu nu-i vedeam impreuna nici macar o zi, sunt fericiti impreuna de cativa ani buni.

Orice intalnire cu un semen trebuie vazuta ca un dar din partea lui Dumnezeu. Nu trebuie sa trecem niciodata nepasatori pe langa oamenii pe care ii intalnim. Si traind oamenii ca pe daruri din partea lui Dumnezeu, vom avea si sansa ca deodata sa simtim ca inima bate altfel in apropierea unei persoane. Nu putem explica misterul. Dar suntem datori sa luam act. Sa facem fapte care sa demonstreze ca iubim.

Sunt persoane care ne indeamna sa nu ne implicam intr-o relatie decat in momentul in care suntem siguri ca exista o potrivire sufleteasca intre noi. Dar oare in foc nu se poate indrepta orice fier, indiferent cat de stramb este? Am convingerea ca printr-o iubire curata, adica un adevarat foc, se poate indrepta si cel care iubeste patimas. Sunt persoane care si-au schimbat radical viata din momentul in care au fost chemate la o iubire curata. Dupa cum fierul stramb are nevoie de un foc puternic pentru a fi modelat, la fel de intens trebuie sa iubim si noi, daca dorim ca Dumnezeu sa indrepte prin noi cele nefiresti.

Daca ai primit raspuns la iubire, nu trebuie sa te mai gandesti ca poate exista in lume o persoana capabila sa te iubeasca mai mult decat o face cea din prezent. Exista un paradox. Ca ea sa ajunga sa te iubeasca mai mult, trebuie ca tu sa o iubesti mai mult. Mai bine zis pe masura ce creste iubirea ta fata de ea, creste si pretuirea ei fata de tine.

Suntem diferiti, nu trebuie sa ne cautam pe noi insine in altii pentru a spune ca ne potrivim. Si nici nu trebuie sa incercam sa facem din cel de langa noi o copie a fiintei noastre. Mi-a placut tare mult ce a spus parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa: "Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt". Asta inseamna sa nu iesi in intampinarea celui pe care il iubesti decat iubind dumnezeieste si sa nu vezi in celalalt ceva finit. Prin Dumnezeu tot timpul vom descoperi in cel iubit mereu ceva nou care sa ne bucure. De aceea niciodata nu vom putea spune ca ne-am saturat sau plictisit de cel iubit. Prin ajutorul lui Dumnezeu reusim sa rodim daruri care in trecut zaceau in fiinta iubita fara ca aceasta sa stie ce poarta cu ea. Si ajutand-o sa descopere si sa inmulteasca darurile din ea, ne imbogatim si pe noi insine.


Sa invatam sa iubim inainte de toate pe celalalt si sa incetam sa ne mai iubim pe noi insine prin celalalt. Sa invatam sa ne daruim.
In iubire nu exista scuza pentru a nu te darui. Trebuie sa te daruiesti chiar si atunci cand te simti lipsit de putere, cand crezi ca vei sfarsi daca vei mai face un gest de iubire. Daca ai in tine permanent dorinta de face totul pentru cel iubit, Dumnezeu va veni si iti va da putere chiar atunci cand ajungi sa crezi ca nu mai poti face nimic.
 
 Adrian Cocosila, (sursa:http://www.crestinortodox.ro/)

 ”Prin haina zdrenţuită,
Cele mai mici păcate se zăresc;
În vreme ce atlazul şi dantela
Şi blănurile scumpe ascund tot.
Când mişelia-şi pune-armuri de aur,
De ea se frânge-a judecăţii spadă;
Îmbrac-o-n strai sărman şi-o va străpunge
Cu paiul un pigmeu.”-W. Shakespeare

 ”A te învinge pe tine însuţi este prima şi cea mai frumoasă dintre toate victoriile...”
 ”Caracterul se faureste prin deprinderile marunte si simple ale vietii de toate zilele... este alcatuit din minte si din suflet. Asa se întâmpla ca el depinde de educatie si, prin urmare, poate fi îndreptat sau îmbunatatit.
Omul de caracter este nu numai coerent in purtarile lui, dar exprima individual umanitatea in acceptia ei cea mai nobila...”

 “Nu as spune probabil tot ceea ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ceea ce spun.”

“As da valoare lucrurilor ,nu pentru ceea ce ele reprezinta,ci mai curand pentru ceea ce semnifica.”

“As dormi putin,as visa mai mult,stiind ca pentru ficare minut in care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.”

“As merge cand altii se opresc; m-as trezi cand altii adorm.”

“Daca Dumnezeu mi-ar face cadou inca putina viata m-as imbraca cu simplitate, m-as lungi pe burta pe pamant, lipindu-mi de el nu numai corpul ci si sufletul.”

“Le-as arata oamenilor cat de mult se insala gandindu-se ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza sa iubeasca .”

”Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.”

“Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci mai curand odata cu uitarea.”

“Am invatat atatea de la voi, oameni…Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care urci.”

“Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange pentru prima data,in mana sa micuta,degetul tatalui sau,el il prinde in capcana pentru toata viata.”

“Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca de sus pe un semen al sau, decat atunci cand trebuie sa il ajute sa se ridice.”

“Sunt atatea lucruri pe care le-am putut invata de la voi!Dar putine imi vor servi cu adevarat, pentru ca atunci cand ele vor fi fost aranjate in aceasta valiza,care este viata mea,din pacate eu voi fi pe cale sa mor.”

“Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.”

“Daca as sti ca astazi este ultima data cand te vad adormind,te-as strange tare in bratele mele si L-as ruga pe Dumnezeu sa iti pazeasca sufletul.”

“Daca as sti ca acestea sunt ultimele minute in care te vad ,ti-as spune “Te iubesc” si as ignora,rusinat,ca tu o stii deja.”

“Exista intotdeauna un ‘maine’ si viata ne da o alta oportunitate de a face lucrurile bine;dar daca ma insel si aceasta zi este singura care ne-a mai ramas, mi-ar place sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.”

“Ziua de maine nu este asigurata nimanui,tanar sau batran.Astazi ar putea fi ultima data cand ii vezi pe cei dragi.Nu mai astepta,actioneaza acum,pentru ca s-ar putea ca “maine” sa nu mai vina niciodata si cu siguranta,vei regreta ziua in care nu ti-ai facut timp pentru un suras,o imbratisare,un sarut si in care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultima urare.”

“Pastreaza-i aproape de tine pe cei pe care ii iubesti; sopteste-le la ureche ca ai nevoie de ei; iubeste-i si poarta-le de grija;fa-ti timp sa le spui ‘te inteleg’, ‘iarta-ma’,’te rog’,’multumesc’ si toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunosti.”

“Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete.Cere-I lui Dumnezeu forta si intelepciunea sa le exprimi.”

“Demonstreaza prietenilor tai si fiintelor dragi cat de mult inseamna
pentru tine.”
(Gabriel Garcia Marquez)

 Traim intr-o epoca in care nu e timp... nu e timp de privit, nu e timp de invatat nici de aprofundat, ne grabim prea mult, sarim peste multe etape importante iar mai apoi le regretam. Nu mai stim sa curtăm o femeie, nu stim sa respectam un barbat, nu mai vrem sa ascultam, sa ne purtam cu eleganța, sa cautam modele, sa privim in esenta, sau sa ne schimbam comportamentele, ne intragostim mult prea usor si renuntam la o iubire mult prea repede.
Dar...de cele mai multe ori nu e nevoie de mult ca sa ne schimbam viata la 360 de grade, o intamplare, o carte sau o singura persoana ne poate schimba viata pentru totdeauna, depinde doar de atitudinea si perceptia noastra...