Calatorie la capatul puterii - Cum sa trezesti femeia din tine?
Am fost eu doar un instrument al sortii?
Asta se intreaba fiecare calator prin viata. Doar atat am fost? Si tu
 ai fost invinsa de soarta? De cate ori? Cate usi gresite ai deschis 
pana acum? Prea multe? Prea putine?
Timpul trece si e periculos sa intarzii savarsirea ta. Coboara in 
adancimile fiintei tale si intreaba-te daca esti la bratul vocatiei si 
la carma vietii tale.
Esti unde trebuie sau unde vrei?
Daca nu esti unde vrei, te invit sa te ridici, daca nu mai ai nimic 
de impartit, te ridici de la masa, iti iei visurile la pachet si-ti iei 
ramas bun pana la urmatoarea statie. Statia terminus se apropie..cobori 
aici, mai ramai?
De cateva zile port conversatii intime cu mine. Realizez c-am dormit 
cam mult si nu te-am lasat nici pe tine sa traiesti, poate chiar te-am 
impiedicat sa te odihnesti, vorbindu-ti mereu despre neajunsurile de a 
fi femeie. Ce-a fost in mine?
Sa stii ca-mi pare rau si te rog sa ma ierti c-am zacut atat in necredinta si-n suferinta.
Viata unei femei e frumoasa. Cum de nu ti-am zis asta pana acum? Cum 
de n-am vazut mai mult in tine? De ce te-am torturat cu lipsurile si 
tristetile mele interioare?
Cred ca stii prea bine, prietena mea c-am proiectat pe tine 
frustrarea si nefericirea mea. Dar acum s-a terminat. M-am urcat in tren
 si te iau cu mine. Te invit sa lasi pe peron toate temerile si 
neajunsurile tale, lasa-le in urma pentru totdeauna. Coboram peste 
cateva ceasuri, si la destinatie, cand pui piciorul pe pamant nou, vreau
 sa trezesti toate ambitiile in tine.
Care-s obiectivele si visurile tale?
Insira-le aici…toate, fara sa-ti scape vreunul, fii exacta si hotarata sa traiesti cum visezi.
Am ajuns sa ma tem si de somn, de tot ce ma tine in acelasi loc si-n 
acelasi fel. De cate ori mi-am zis ca o sa ma misc in fiecare zi altfel?
 De cate ori am amanat schimbarea? De cine m-am lasat influentata?  De 
ce am uitat de mine?
Mesajele tale m-au trezit. Mi-am dat seama de paguba ce ti-am adus-o 
si ma grabesc sa recuperez timpul irosit, sper ca o sa ma insotesti in 
aceasta calatorie. Tare m-as bucura sa mai crezi o data in mine, asa cum
 ai facut-o acum multi ani. Iti promit ca o sa recuperam speranta, 
credinta, increderea, motivatia, determinarea si succesul in toate 
fatetele vietii.
Cand n-ai credinta, n-ai nici revelatie.
Ce cantitate de speranta ai de dimineata? Dar la sfarsitul zilei?
Care-i ora potrivita ca s-o iei de la capat? E ora urmatoare. Mi-a 
zis o cititoare ca e gresit sa te invit la lupta, ca asta frustreaza 
daca nu-ti atingi obiectivele. Eu am rugat-o sa-mi ierte imprudenta si 
graba de realizare, dar nu cunosc alta strategie.
Ca sa ma apropii de portul destinatiei mele eu stiu ca am de luptat 
cu gandurile mele de ieri, cu ranile din copilarie, cu frustrarile de 
azi, cu tot ceea ce m-ar putea indeparta de tarmul sperantei. De asta ma
 repet in fiecare zi, prin ceea ce fac compulsiv. E nevoie sa fii 
fanatic daca vrei sa realizezi ceva maret. Altfel nu te poti numara 
printre cei care lasa ceva in urma. Dar asta nu inseamna ca ceilalti 
gresesc, traind pentru un camin, servind un barbat, iubind stabilitatea 
si normalitatea.
Te-am fortat sa vezi lume prin ochii mei. Cata naivitate. Ba mai 
mult, cum tu nu vedeai, ti-am pus lentile de contact si tu ai acceptat 
din solidaritate. Esti o faptura minunata!
E dureros sa constati ca-i gresit, ca-i ramas atasat de povestea ta atata amar de vreme.
Credeam ca stiu de ce are nevoie o femeie ca sa reuseasca in viata, dar m-am inselat.
Fiecare femeie are nevoie de altceva ca sa reuseasca, chiar daca 
visurile noastre seamana intre ele. Eu te-am imbracat in hainele mele si
 tu te-ai fortat sa te simti bine in ele, chiar daca te strangeau, cand 
tu aveai nevoie de altceva si eu ti-am dat ce-mi doream.
Cautam in ceilalti ceea ce vrem sa gasim in noi. Si ii mai si certam 
cand nu procedeaza ca noi, “inteleptii.”  Ne iubim prea mult orgoliul. 
Asta-i marele nostru pacat. Dar nimic nu e pierdut, daca ne recuperam 
constienta de sine si raspundem in fata noastra ca-n fata parintilor, a 
profesorilor si-a agentilor sociali.
Stim sa raspundem pe tonuri joase si blande in fata altora, dar nu 
stim sa ne vorbim la fel si noua. Stim sa ne sacrificam, sa ne pedepsim 
constant pentru greselile savarsite, stim sa ramanem inchisi in 
inchisori, stim sa-i admiram si aplaudam pe altii, dar nu pe noi..
Ei bine, de azi inainte eu sunt aici ca sa te servesc pe tine asa cum
 ai tu nevoie. Si pentru asta am nevoie sa-mi comunici care-ti sunt 
nevoile, visurile, marile sperante.
Cine esti si ce cauti sa traiesti in acesta viata?
Iti este de ajuns sa stii ca esti “fiica lui…” sau vrei sa afli mai multe despre cine esti?
Te invit in orele ce urmeaza sa-ti iei liber, sa te indrepti spre un 
loc care-ti face tie bine si sa cauti sa-ti raspunzi la toate 
intrebarile ce tin de tine si viata ta. Un prieten drag mi-a zis ca se 
asaza in oglinda si-si cerceteaza interiorul ca sa se apropie mai mult 
de cine este, nu de ce au facut altii din el.
Daca tu nu ceri ce ai nevoie pentru mintea si sufletul tau, ce crezi ca-ti va rezerva viitorul?
Bunicul meu, in varsta de 80 de ani, cu care n-am avut nicio 
tentativa de apropiere a a orbit de curand si-a fost parasit si de 
sotie. Daca credeai ca tu n-ai inteligenta de toate felurile, uite ca ai
 de toate..el s-a trezit singur, asa cum si-a facut fiicele sa se simta 
de-a lungul vietii, respectiv pe mama si matusa mea. Fetele astea doua 
si-au pierdut mama la 11 ani si-au ramas singure pe lume, doarece tatal 
si-a indreptat privirea si iubirea spre alte femei, care au ajuns sa 
tina locul singurei fiinte care le-a tratat cu respect, atentie si 
iubire.
Ajung 11 ani de afectiune, atingeri si dragoste sa te dezvolti 
sanatos? Sa inveti sa te relationezi cu tine si lumea, sa te iubesti si 
sa iubesti oamenii, natura, lumea? Sa intelegi ca viata e mai mult decat
 suferinta? Sa-ti educi copilul cu iubire? Sa alegi bine? Cine sa-ti mai
 predea lectia iubirii si-a vietii? De aici am inteles si eu ca 
suferinta e ceva, e chiar cineva, fiindca de atatea generatii ea a 
predat la mine in familie. De unde sa stiu eu altceva? Mama mea? Matusa 
mea? Vecina mea? Si toti ce-am patimit prea devreme si prea mult. Noi 
astia, incercati, invatam devreme ce importanti suntem pentru noi si nu 
alergam sa ne agatam de gatul vreunui barbat, fiindca ne simtim bine cu 
gandurile, ideile si independenta noastra. De ce-am avea nevoie de el 
sau altcineva in viata noastra?
L-am urat pe acest barbat mult timp, la fel ca pe cel care a purtat 
numele de tata si pe cei care au urmat…am urat barbatul prea mult timp 
si asta mi-a supt tot sangele. Acum el, bunicul, a ramas cumva in grija 
mea, fetele lui fiind departe de casa.
Asta m-a pus in situatia sa stau fata in fata cu mine si cu ceea ce 
am ascuns in adancul fiintei mele, asta m-a fortat sa pun mana pe ce-am 
urat atatia ani, sa-i asez o farfurie de mancare calda in fata, sa-l 
incalt, sa-l imbrac, sa-l ascult, sa-l incurajez si chiar sa-l ating si 
sarut pe obraz.
Asa am ajuns sa inteleg ce-am facut din mine…cat de mult m-am 
indepartat de mine, imbracand o masca de fier. Eu am ascuns sub aceasta 
masca toate calitatile unei femei, eu nu mi-am mai permis de atunci, de 
cand am inteles c-am fost parasita si ranita sa fiu eu, vulnerabila, 
slaba, inspaimantata, blanda, calda, feminina, iubitoare, toleranta, 
dragastoasa, deschisa, transparenta, eu nu mi-am mai manifestat firea 
natural de atunci. Asa am invatat sa iubesc primul barbat din viata mea.
“Moartea nu asteapta si nici vietii n-ar fi cazul sa-i fie pusa rabdarea la incercare.”
Poate sunt atinsa de evenimentele din viata mea, poate am invatat sa 
vorbesc, poate am gasit altceva in mine, poate m-am purificat in 
flacarile suferintelor, poate am dat de fund, poate am ajuns la mine, 
cea adevarata.
Asta te invit sa faci si tu. Nu este un exercitiu usor.
Este un exercitiu complex care va da la o parte tot ceea ce credeai 
cu adevarat important, cum ar fi identitatea, statutul social, 
incasarile anuale, titlurile de proprietate si asa mai departe. 
Indreapta-ti pasii spre tine. Tu esti inceputul si sfarsitul vietii. Si 
pe toti ne paste aceeasi soarta. Viata te asteapta..
Eu te astept sa ne imbarcam intr-o noua calatorie.
Te iubesc!
 http://www.stilultau.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu