13 Aprilie e inca cu mine, inca vibrez, dansez si sper sa
raman la fel si-n lunile ce urmeaza, mi-e atat de bine, si fara tine
viata mea n-ar fi fost la fel, multumesc!
Multumesc pentru generozitatea gandurilor voastre, va iubesc!
Au fost zile minunate pentru mine, am savurat fiecare
secunda, floare, urare de la tine si am constientizat multe despre mine
zilele astea. Te las cu revelatia lunii:
E aprilie, si e luna schimbarilor la mine, de cand ma stiu
traversez clipe cu incarcatura afectiva de ziua mea, simt nevoia acuta
sa schimb ceva in viata mea de fiecare data cand martie se incheie, de
ce?
In urma unei discutii despre trecut cu homeopata si terapeuta mea am
ajuns sa ma apropii de evenimentul care mi-a marcat viata afectiva,
moartea tatalui meu care s-a petrecut la sfarsitul lui martie.
Coincidenta? Nu exista intamplari intamplatoare, ca sa zic asa, fara
semnificatie, cel putin in viata mea, dar cred ca-n a fiecaruia e asa,
de cand e lumea si pamantul, toti suntem interconectati si toti ar
trebui sa fim atenti la ce ne intra in viata si la ce avem de invatat de
la cel care se aseaza alaturi de noi..fara sa-l mai plangem ori sa-l
asteptam dupa ce pleaca. Si-a incheiat frumoasa misiune, multumeste-i si
da-i drumul spre cer, zboara!
Maestra sfaturilor, Andreea Papp, care ti-a intrat in casa acum ceva
vreme, si care te-a trezit, fara sa te intrebe, a uitat usa deschisa,
poate, poate se-ntoarce.
Te-am certat, te-am bruscat, te-am fortat si ma bucur ca terapia a
functionat, mesajele tale de fericire, de vindecare si de iubire sunt
dovada ca am avut dreptate sa tip la tine, sa te tarasc dupa mine si sa
te scot din zona de confort.
Eu mi-am facut treaba bine cu tine si asta m-a tinut pe linia de
plutire, mi-ai dat de lucru, mintea si sufletul meu s-au hranit cu tine
si experienta ta. Multumesc, draga mea.
Ce mai stiu?
Mai stiu ca, trecutul cu a lui cunoastere iti decide viitorul, astfel
incat eu mi-am cam asumat responsabilitatea pentru toate evenenimentele
prin care am trecut, ca un om mare, lasand in urma vaicarelile
copilului si mi-am zis: Toate astea mi s-au intamplat ca sa invat inca o
lectie importanta despre mine si viata, fac parte din calatoria vietii
mele. Asa am incheiat fiecare experienta fericita si mai putin fericita.
Ca de exemplu, primavara trecuta, in preajma zilei mele de nastere am
trait o frumoasa poveste de dragoste si amor nebun, care s-a terminat
fara niciun anunt din partea lui.
A fost o binecuvantare aceasta poveste pentru mine, chiar daca mi-a
lasat mesaje fara raspuns, pe parcurs am inteles care a fost rolul
acestui inger in viata mea.
De ce mi se intampla una ca asta? De ce aveam nevoie de experienta asta? De ce trebuie sa trec prin durerea asta?
Pentru ca n-ai invatat din experientele anterioare, pentru ca ai
procedat la fel si de data asta, pentru ca nu ti-ai asumat
responsabilitatea actiunilor tale, nu-ntelegi ca orice fapta genereaza
un efect?
Ma doare!!! M-a parasit! M-a lasat fara raspuns la intrebare. A plecat cu alta! A murit!
Da! Durerea poate fi cel mai mare invatator, te duce in locuri in
care singura n-ai fi ajuns niciodata, iti arata fata ta adevarata si te
conduce spre calatoria sufletului tau.
Primavara asta mi-a adus alt gand, asemanator cu cel de anul trecut,
doar ca ruptura e produsa de mine, nu de el. M-am decis sa pornesc in
anul nou fara el, doar cu mine, sa-mi testez posibilitatiile viitorului.
Iti dai seama, Andreea ca in fiecare primavara simti nevoia unui
eveniment puternic care e provocat de mintea ta inconstienta, in cazul
in care celalalt renunta la tine, si produs de mintea ta constienta,
cand decizia sta in mainile tale?
Ma uit la ea, ma uit la mine, si tac. Asta fac? Eliberez un da, pierdut si fragil..
Hai sa vorbim putin de tatal tau, in ce luna a plecat? La sfarsitul
lui martie, inainte sa se intoarca in tara dupa mine. Si-mi rasuna in
minte mesajul lui: Am sa vin dupa tine cand implinesti 18 ani si vei
putea alege singura unde vrei sa traiesti, cu mama ta sau cu mine.
M-a trezit urmatorul mesaj: Eu n-am incetat sa-l astept, eu
n-am inchis usa dupa el nici dupa moartea lui fizica, nu l-am iertat ca
n-a mai venit dupa mine, nu l-am lasat sa calatoreasca liber, l-am tinut
langa mine fara sa-i vorbesc, sa-l imbratisez.
Doamne! Ce mi-am facut? Au trecut 10 ani si eu nu i-am dat drumul, nu
l-am eliberat, l-am tinut langa mine si l-am acuzat, judecat, legat de
prezentul meu incurcat si l-am fortat sa priveasca la capodopera sa,
priveste tata, sunt fiica ta.
Ce simt acum? Sunt furioasa pe el! M-a lasat si nu s-a mai intors
dupa mine. Cat de iresponsabil s-a purtat cu mine? Nu m-a pregatit
pentru viata, nu m-a protejat, nu m-a confirmat, nu m-a iubit, nu pot sa
mai tin in mine toata furia asta, ma otraveste!
Fiecare barbat din viata mea l-am chemat ca sa-i ocupe locul, i-am
ales ca sa vina si sa plece, niciunul n-a ramas, fiindca eu asa am
crescut, asteptandu-l pe el.
De toti m-am scapat intr-un fel, ori m-au lasat ei, ori i-am lasat eu, natural de altfel.
Cum sa-mi fie greu sa traiesc fara o relatie cu norma intreaga? Cu
asta m-ai lasat, un model cu jumatate de norma, asa mi-am scris cartea
vietii afective, cu jumatati de masura, cum sa merg inainte?
Tot asa? Care e normalitatea mea? Sunt confuza! E normal ce simt. Imi
permit sa fiu furioasa. Plang, tip, si il eliberez, dupa ce ne impacam,
iarta-ma, te inteleg. Acum, merg mai departe pe drumul meu. Eu stiu ce
vreau, mi-e atat de clar..adio!
Din cauza acestei revelatii? Si din cauza intuitiei, a acestui glas
interior, care-mi spune sa pasesc singura inainte, nu pot sa-l ignor,
fiindca stiu ca am sa cad in propria mea capcana daca ma fac ca nu aud
ce-mi spune, asa s-a intamplat de fiecare data cand i-am permis mintii
mele sa aleaga, am cazut si m-am lovit.
Toata viata mea am fugit de oameni care nu stiu ce vor, si? Am
ametit, ca intr-un carusel, m-am invartit si m-am lovit tot de el,
eternul neinteles, care gandeste si-n secunda doi se razgandeste.
Eu nu prea ma razgandesc cand aleg un drum, dar asta ai sesizat si
tu. Raman fidela oricat de infidela vreau sa par. Pozez in femme fatale
cand mi-e teama ca as putea fi parasita ori ranita si ma consolez cu
gandul ca eu n-astept nimic fiindca nu-mi place ce gust are
iubirea-cerere si raspuns. Iubirea inseamna daruire si atat, fara
asteptari.
Si-atunci? De ce vreau sa plec de langa cel care m-a invatat sa iubesc cu adevarat?
Iarta-ma! Sunt slaba, nu sunt atat de evoluata pe cat credeam, nu
sunt deloc exceptionala pe cum credeam, in schimb tu esti, tu daruiesti
iubire neconditionat.
Tu ma iubesti pentru totdeauna, tu nu-ti vei lua niciodata iubirea inapoi, tu esti iubire.
Ce ai de facut cand ajungi aici?
Mediteaza la viata ta: Cine esti? Ce faci? Unde vrei sa ajungi?
Fa curat in viata ta, asigura-te ca esti usoara, ca nu cari in spate
pe nimeni, ca e fostul iubit, ca e mama, tata, fratele, sora, prietena
cea mai buna, nu-ti lua pe umeri un rucsac plin, goleste-l, de oameni si
lucruri materiale, tot ce ai esti tu, atat.
Mesaj catre tine- eu m-am agatat de barbatul care mi-a marcat
existenta, pe care l-am iubit si urat, admirat si depreciat, asteptat
atata timp..te iert! Te iubesc! Zboara!
Iti vorbesc despre fericirea si durerea mea ca sa cauti si tu in
adancul tau figura care te tine pe loc, poate fi un parinte, un fost
iubit(nu neparata decedat), sot, bunica, si asa mai departe. Cauta sa
intelegi, sa ierti si sa dezlegi lanturile care va tin legati, asta daca
vrei sa mergi mai departe, sa traiesti viata, sa iubesti din nou.
Ranile care nu s-au vindecat se deschid de fiecare data de altcineva,
un el intra in viata ta si iti deschide aceeasi rana,dureroasa pe care
te-ai chiunuit s-o ingrijesti, s-o pansezi, s-o vindeci si iar te
trezesti cu febra si indurerata: De ce sufar din nou?
Din aceeasi cauza de care ai suferit si prima oara, adu-ti aminte, seamana durerea?
Ratacesti fara scop prin padurea copilariei, al job-ului, al relatiei tale?
E mult prea dureros sa mergi inainte fara sa constientizezi ca de
fapt stai pe loc, nu faci nici un pas in viitor daca nu te vindeci de
trecutul tau dureros, incepe terapia.
Mesajele tale ma fac sa inteleg ca nu esti prea prezenta si constienta in viata ta.
Sunt geloasa, m-a parasit, m-a inselat, a plecat, m-a mintit, il
vreau inapoi, ce sa fac? De ce te uiti la cel de azi? De ce repeti
acelasi tipar, comportament cu fiecare el? De ce ramai la fel daca acest
stil iti aduce suferinta si durere in suflet?
De cand esti urmezi acelasi scenariu si nu faci decat sa te legi de
ultimul eveniment ca si cum acesta iti decide destinul. Gresit! Tot ce
ai de facut este sa calatoresti in trecut, la prima trauma originara,
vindecand-o pe ea iti rescrii scenariul, pana atunci traiesti un film de
mana a doua, dupa acelasi scenariu.
In toate povestile tale de iubire este vorba doar despre tine, lasa-l
pe el, pune lumina pe tine, e timpul tau, analizeaza-te si vezi cine
esti cu adevarat, ce te doare, de unde provine aceasta durere si cauta
sa te vindeci, sa ierti si sa eliberezi, daca vrei sa-ti fie bine si sa
nu mai suferi niciodata din iubire.
Cum s-a petrecut trauma, drama?
Cine sunt faptasii care ti-au marcat viata?
Cand a aparut durerea?
Cum continua povestea sa traiasca in tine?
Te invit sa asterni in jurnalul gandurilor si a emotiilor tale
dialogul cu personajele principale care ti-ai marcat viata afectiva,
mama, tata, bunica, figura principala, pune intrebari, raspunde la ele
si afla ce trebuie sa faci pentru a te vindeca. Foloseste intrebarile ca
sa afli doar raspunsurile care te vindeca, nu pune sare pe rana, nu te
afunda in durere, e suficient sa intelegi de ce au facut ce au facut,
sa-i ierti si sa-i eliberezi, atat. Vorbeste cu ei, la fel cum ai vorbi
cu o parte din tine, mai exact partea vuinerabila, care plange si
sufera, intreab-o: Cum as putea sa-ti ofer siguranta? Cum as putea sa te
ajut? Ce ma poti invata? La ce trebuie sa renunt ca sa-mi fie bine? Si
asa mai departe, construieste dialogul vindecarii dupa nevoile tale
actuale, lasa vocea interioara sa iasa la suprafata, intr-un mediu
securizant, cald, locul tau sacru, unde petreci timp cu tine, ramai in
aceasta stare cat simti nevoia, minute, ore, mai multe sesiuni, ia-ti
timpul de care ai nevoie ca sa zambesti si sa ai incredere din nou in
tine si-n viata!
E pacat sa ajungi in viata si sa constientizezi ca n-ai trait, n-ai
iubit, n-ai iertat, n-ai inteles, n-ai nimic de valoare in suflet.
Iubirea traieste in tine chiar daca el nu e langa tine, el nu-ti poate
lua iubirea, frumusetea, increderea, curajul cand pleaca, astea sunt
pietrele tale pretioase pe care nici macar moartea nu ti le ia, dar un
barbat care iese din viata ta?
Iubeste fara pretentii!
Iubeste si fa ce vrei!
http://www.stilultau.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu