Totul în acest Univers este supus Principiilor sau Legilor Divine, chiar dacă din ignoranță și inconștiență mulți oameni ai zilelor noastre le nesocotesc. Legile Divine sunt cele care mențin starea de ordine și armonie în întregul Univers. Ele acționează deopotrivă la scară microcosmică și macrocosmică, guvernând întreaga Manifestare, de la cea mai mică particulă subatomică și până la galaxiile gigantice, de la ființa umană individuală până la marile grupări sociale și civilizații ale omenirii. Legile divine universale se reflectă în toate cele trei Lumi, atât la nivel fizic, perceptibil imediat prin simțuri, cât și la nivel subtil – astral și cauzal.
Tradițiile spirituale ale omenirii au evidențiat  într-un mod specific, în textele lor fundamentale și în cadrul special al transmisiei inițiatice orale, existența legilor divine. În cadrul școlii noastre spirituale este cunoscută Legea rezonanței oculte, la care doctrinele spirituale ale șivaismului cașmirian făceau referire prin termenul SPANDA (vibrație), iar confreriile pitagorice prin termenul arythmos (număr).
Legea lui Doi exprimă principiul diferențierii sau al dualității în toate formele sale.
Totul este în Manifestare expresia polarității: Susul și Josul, Cerul și Pământul, Femininul și Masculinul, Esența și Substanța, Parul și Imparul, YIN-ul și YANG-ul, Luminosul și Obscurul, Stânga și Dreapta, Nașterea și Moartea, Începutul și Sfârșitul, Interiorul și Exteriorul, Micul și Marele, Emanația și Resorbția etc. O expresie particulară a Legii lui Doi este Legea Cauzei și a Efectului. Ea afirmă că armonia întregii Creații se menține în permanență prin echilibrul polarităților, care este o sui generis manifestare a „dreptății” sau justiției divine.
Astfel, în virtutea acestei Legi Divine, orice perturbare care cauzează ruperea echilibrului polarităților în sfera Manifestării este urmată la timpul potrivit de un efect compensator specific, iar echilibrul și armonia sunt în mod necesar restabilite.
Acesta este și motivul pentru care se spune că, întotdeauna, până la urmă justiția divină triumfă. Înțelepții din toate timpurile susțin că orice încălcare a Legilor Divine de către o ființă umană conduce în mod inevitabil la suportarea consecințelor compensatoare, până ce este restabilită ordinea și armonia divină.
În mod concret, conform Legii universale a Cauzei și a Efectului, tot ceea ce o ființă intenționează, gândește sau înfăptuiește la un anumit moment dat generează ulterior efecte și consecințe proporționale asupra respectivei ființe. Pentru cel înțelept, care înțelege totodată sensul real al succesiunii evenimentelor, justiția divină este în mod evident o expresie a Legii universale a Cauzei și a Efectului. Cunoașterea și înțelegerea acestei Legi universale îi permite ființei umane să se obiectiveze cu luciditate și să înțeleagă în mod just necesitățile reale ale fiecărei etape a evoluției și dezvoltării sale. Pentru cel înțelept, cunoașterea în profunzime a Legii Cauzei și a Efectului oferă prilejul și posibilitatea îndreptării și „ajustării” sistemului său de valori, precum și a modalităților sale de gândire și de acțiune. Acesta este, de altfel, sensul afirmației biblice că „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.” Tot ce-i rămâne de făcut ființei umane care cunoaște realitatea acestei Legi Divine este să fie atentă la acțiunile sale și la răspunsurile, la semnele pe care i le furnizează în viața de zi cu zi Jocul Divin al sincronicităților – coincidențele semnificative – ce îi sunt oferite de Dumnezeu, spre binele ei. Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi:

„Nu judeca niciodată (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.), pentru a nu fi după aceea tu însuţi judecat (în acelaşi mod – n.n.). Ia aminte că întotdeauna exact în felul în care tu îi vei judeca pe ceilalţi (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.), exact în acelaşi mod vei fi după aceea tu însuţi judecat (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.). Ia aminte că întotdeauna cu ce măsură le vei măsura celorlalţi (sau, altfel spus, îi vei judeca pe ceilalţi – n.n.), exact cu aceeaşi măsură ţi se va măsura apoi şi ţie tot ceea ce vei face (sau, altfel spus, tot aşa vei fi după aceea tu însuţi judecat – n.n.). Reculege-te acum, omule, pentru câteva clipe, şi gândeşte-te de ce eşti atât de pornit şi de îndârjit să vezi numai paiul ce se află în ochiul fratelui tău (şi să-l judeci într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor – n.n.)? Ai observat tu vreodată până în prezent bârna ce deja se află în ochiul tău? Întreabă-te acum, oare de ce vrei tu să te duci la fratele tău şi să-i spui: «Lasă-mă să îndepărtez acest pai din ochiul tău»? Oare tu chiar nu vrei niciodată să observi mai întâi bârna ce deja se află în ochiul tău? Omule ipocrit şi cu  judecata perversă, ia aminte! Îndepărtează mai întâi bârna ce se află în ochiul tău, şi abia după aceea vei putea vedea totul suficient de clar, astfel încât să te simţi îndreptăţit să îndepărtezi paiul din ochiul fratelui tău!” (text adaptat al Evangheliei după Matei, 7, 1-5)

Din păcate, pentru mulţi oameni, a-i judeca pe ceilalţi a devenit o obişnuinţă, şi întâlnim această atitudine aproape peste tot în jurul nostru, astfel încât, în zilele noastre, ea poate să le pară multora normală şi firească. În realitate, acest gen de judecată declanşează o serie de fenomene nefaste, în primul rând pentru cel care procedează astfel, şi de asemenea este extrem de nedreaptă şi pentru cel (sau cei) pe care „îl (îi) ia în vizor”. Dacă ne gândim mai profund, vom descoperi că nu este nevoie de calităţi sau de înzestrări deosebite ori de vreun efort special pentru a critica în mod agresiv pe cineva. Pe de altă parte însă, pentru a judeca just şi cu dreptate este necesară dezvoltarea anumitor calităţi şi aptitudini spirituale (inteligenţă, bun-simţ, compasiune, simpatie, umilinţă etc.).La modul general vorbind, judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este, înainte de toate, dăunătoare şi nefastă mai întâi pentru fiinţa umană care o emite (în ipostaza de canal răutăcios) – tocmai datorită proceselor specifice de rezonanţă ocultă ce apar la scurt timp după aceea în universul lăuntric al respectivei fiinţe umane atunci când ea transmite astfel de judecăţi critice, acuzatoare, răuvoitoare şi otrăvitoare. Într-o asemenea situaţie, este evident pentru cei iniţiaţi că Legea Dăruirii oculte începe imediat să funcţioneze, dar de data aceasta într-un mod nefavorabil, întorcându-se ca un bumerang împotriva celui răuvoitor, cu forţa şocului în retur, aşa cum spunea la un moment dat, cu înţelepciune, Iisus: „Acela care seamănă vânt va culege apoi furtună.”După cum ştim cu toţii, în cazul Legii Dăruirii oculte, exact ceea ce le dăruim celorlalţi, exact aceeaşi stare ne dăruim totodată, în simultaneitate, şi nouă înşine. În cazul în care o fiinţă umană manifestă judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase, ea declanşează totodată în propriul său univers lăuntric anumite procese nefaste de rezonanţă ocultă, care o vor afecta în egală măsură, astfel că tot răul pe care ea îl va direcţiona către ceilalţi prin intermediul judecăţilor ei critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase va trece mai întâi chiar prin fiinţa ei, şi, în felul acesta, în mod inevitabil, o parte considerabilă din acele energii subtile toxice, malefice vor rămâne apoi şi se vor acumula în aura ei. Imediat după, acele energii subtile nefaste vor începe să o afecteze într-un mod direct proporţional, devenind totodată pentru ea o sui generis hrană obligatorie pe care, vrând-nevrând, va trebui apoi să o consume până când o va epuiza.
Dacă, în plus, în răstimpul în care va fi obligată să consume acea otravă subtilă, respectiva fiinţă umană alunecă pe această pantă nebănuită a răului şi regresează din ce în ce mai mult, manifestând mereu, datorită obişnuinţei iresponsabile, alte judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase, ea va continua să acumuleze acelaşi gen de energii subtile otrăvitoare, chinuitoare, nefaste, care vor declanşa apoi un proces de intensificare a rezonanţelor oculte malefice infernale. Aceasta va provoca scăderea frecvenţei globale de vibraţie aurică a respectivei fiinţe pline de răutate. Astfel, fără ca acea fiinţă să-şi dea seama, vor începe să apară în ea (mai întâi pe nesimţite) unele rezonanţe oculte malefice îngrozitoare, care vor genera în Microcosmosul ei lăuntric focare nefaste active de rezonanţă ocultă malefică, ce o vor pune în contact cu tărâmurile infernale cele mai cumplite. În felul acesta, putem spune că prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale, în universul lăuntric al respectivei fiinţe se deschide o poartă către Infern, prin care entităţile satanice vor începe să acţioneze în felurite moduri malefice asupra ei. Un astfel de joc periculos se va întoarce apoi chiar împotriva acelei fiinţe, făcând după aceea să apară în Microcosmosul ei stări de tulburare şi dezechilibre, care, la un moment dat, vor face să se declanşeze evenimente nefericite, boli sau afecţiuni (a căror sămânţă chiar ea a semănat-o în fiinţa sa prin astfel de acţiuni prosteşti, distructive şi inconştiente).