Sa-nvat sa uit, sa-nvat sa iert

O corabie esti ratacind val de val.

mi-e teama cantr-o zi de toate voi fugi ..

Drumuri lungi am ratacit.

Uneori simtindu-mi pasul greu.

In lumea larga vrei o vreme sa te pierzi,

Sa-nvat sa iert.

Important e ca orice facem in viata, sa-l facem cu soare in suflet si cu lumina.

Sa daruim fara a cere nimic in schimb.

Sa atingem in ale noastre inimi calatoria devotiunii lui Dumnezeu.

Sa constientizam ca in depasirea obstacolelor vietii, il avem doar pe Dumnezeu.

El este singurul care ne mangaie, ne tine in ale Lui maini.

El este singurul care stie, traieste, fiecare lacrima cursa pe obraz.

El este singurul care ne daruieste povesti frumoase,

Pentru care, are un inceput si un sfarsit.

El stie cum va fi al nostru drum, si obstacolele pe care le vom intampina.

El lucreaza in adancul sufletului, il hraneste cu a sa iubire,

Cea mai pura, cea mai sfanta si mai inaltatoare.

El stie sa ne aduca in privire bucuria zilei, cu ale ei griji si poveri.

El stie sa ne tina de mana, sa ne rosteasca intim in inima: sunt cu tine, si te iubesc!

nu-ti fa griji. Toate au vremea lor. Alaturi de tine voi merge. Doar fii calma, atenta si plina de credinta.

Ai rabdare si vei primi ceea ce meriti.

Chiar daca o poveste se incheie, vom da impreuna pagina si vom scrie impreuna, eu si tu,

acea poveste pe care inima ta o traieste, simpla si fara complicatii.

Acea poveste in care calatoria in doi, este unificarea in Sine.

Acea poveste a Cerului si a Pamantului.

Acea poveste in care zorii imbratiseaza surasul timpului,

Iar povestea devine insasi atemporalitatea.

Voi scrie cu slove, cu grija, cu delicatete, cu tacere si umilinta,

povestea calatoriei tale, pe care ti-am daruit-o la nastere.

povestea imbratisarii privirii ceresti.

povestea care asterne nemurirea.

Te imbratiseaza cu iubire infinta, Iubitul tau, Dumnezeu.