Nu putem schimba multe lucruri în viață dar cele care pot fi merită tot efortul și concentrarea noastră. 
Nu putem fi în multe feluri, uneori din cauza orgoliului , alteori din cauza prostiei, dar putem face tot posibilul de a ne schimba, de a evolua pozitiv, de a ne maturiza înțelept.
Nu putem face pe toată lumea să ne iubească dar putem să le dăruim iubirea, respectul și adevărul celor care ne primesc în inimile lor, celor care nu se tem să ne demonstreze zilnic afecțiunea, celor care sunt alături de noi indiferent de moment.
Nu putem fi veseli și optimiști întotdeauna, dar putem fi în majoritatea timpului, dând uitării sau pur și simplu evitând să ne consumăm inutil, să ne îngrijorăm sau să ne frământăm pentru lucruri sau oameni pe care nu aveam puterea de a-i schimba.
Drumul nostru în viață trebuie să fie clar și definit în mintea noastră. Nu ar trebui să simțim îndoieli sau temeri în clipa în care ne-am decis asupra rutei, acest lucru poate avea consecințe grave asupra noastră și a lucrurilor pe care ni le dorim.
Nu putem fi perfecți însă putem încerca ca prin acțiunile și deciziile noastre să ne apropiem de perfecțiune, o perfecțiune pe care doar mintea o poate definii și doar inima îi poate da sens.

"Omul care nu ştie a zâmbi, nu trebuie să-şi deschidă prăvălie. „

Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuieşte mult. Nu ţine decât o clipă dar amintirea lui dăinuie câteodată o viaţă întreagă. Nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat. Dar nu serveşte la nimic atâta timp cit nu a fost dăruit. Aşa că, dacă în drumul vostru întâlniţi un om prea obosit ca să vă dăruiască un surâs, oferiţi-i-l pe al vostru.

” (…) nu vreau decât să-mi odihnesc sufletul obosit pe umărul tău. O secundă sau poate câteva minute. E atât de frig afară. Și gălăgie. Îmi pare că totul este ireal. Nu-mi pot regăsi gândurile. Nu-mi pot ajunge din urmă sentimentele. Am rămas singură în mijlocul acestei nebunii și nu am de ce să mă agăț ca să-mi pot trage răsuflarea. Câteodată, am impresia că sunt singura care luptă. Singura care merge într-o direcție incertă. Aș fi vrut să fii aici cu mine. Să-mi promiți că totul va fi bine, să mă asiguri că ceva bun mă așteaptă după ce toate astea se vor sfârși. E atât de obositor să lupți cu tine însuți. Să vrei să faci ceva dar să ști că nu o poți face. Să spui ceva dar să te abții. E ca și cum ți-ai ține sufletul în lesă și l-ai smuci de fiecare dată când se duce mai departe. E greu să-ți pui limite. Nu ar trebui să învățam partea asta a lecției. Sufletul ar trebui să fie lăsat să exploreze. Iar pașii să-l însoțească. Să se bucure împreună de frumusețea vieții. Să călătorească la pas, mână în mână, nu despărțiți, nu limitați. Dar, în viață nu se întâmplă întotdeauna așa. Uitați-vă la mine. De abia pot ține pasul cu sufletul și cu mintea. Când unul spune „ Da ” întotdeauna celălalt aduce contra argumente. Și atunci se schimbă totul fiindcă nu mai știu ce să fac, nu mai știu de cine să ascult și mă prăbușesc. Sunt zile în care aș vrea să-mi trag plapuma peste mine și să mă ghemuiesc în căldura patului, să nu mai las pe nimeni să pătrundă în fortăreața mea. Dar sunt și zile în care obosită de atâtea întrebări, de neliniști și frământări, de incertitudini și temeri îmi vine să pun piciorul în prag și să strig la ei să înceteze. Să le țin o morală asemănătoare celei pe care mi-o ținea mama în anii copilăriei și după să-i pedepsesc să stea împreună. Poate așa nu vor mai fi discuții. Poate așa voi reuși să-i împac. Poate așa voi avea și eu o secundă de liniște. Dar până voi avea curajul să mă rup de toate acestea lasă-mă să mă ascund puțin în locul meu favorit, brațele tale. Permite-mi să mă odihnesc câteva clipe în tine, cel puțin până va trece răceala de afară. Sunt atât de obosită încât aș putea dormi o viață întreagă. ( … ) ” 

http://anasstassya.wordpress.com

Nu există un anumit timp pentru a începe să faci anumite lucruri. Să te schimbi. Să renunți la ceva dureros. Să dai start unui nou început. Să iubești. Să fii fericit. Nu există o zi anume pentru astfel de etape. Nu aștepta o zi care nu va venii niciodată. 
Pentru astfel de momente există ziua de AZI. 
O imensă șansă pentru cei care-și doresc mai mult, o minunată oportunitate pentru cei care încă luptă pentru fericirea lor. Nu te minți. Nu ignora posibilitățile pe care le ai.
Nu trece pe lângă ziua de AZI fără a reacționa pozitiv la îndemnul ei. Nu lăsa minutele să se scurgă fără să faci ceva pentru tine și pentru cei dragi. Nu permite frământărilor și neliniștii să-și facă loc între tine, ceea ce gândești și ceea ce faci.
Pune pe primul loc fericirea proprie. Mulțumirea sufletească. Liniștea mentală. Ia în considerare tot ce ți s-a întâmplat până în momentul de față și pune pe hârtie tot ce ai vrea să elimini, ce ai vrea să păstrezi și ce ai vrea să ai.
Pune efort, pasiune și credință în fiecare acțiune pe care o întreprinzi AZI, nu mâine, nu anul viitor, nu într-o altă viață.

Sunt multe momentele în care simțim că nu mai putem , că am obosit, că ar mai ușor să renunțăm, că totul devine din ce în ce mai greu , că soarele nu va mai răsări în viața noastră. Sunt multe clipele în care ne retragem în singurătate, în lacrimi, în gânduri și ne lăsăm copleșiți de durere, dezamăgiri și minciuni. Sunt multe etapele prin care trecem și care ajută la modelarea noastră ca oameni. Uneori, devenim mai puternici, mai ambițioși, mai încrezători, mai dispuși ca niciodată să ne arătăm curajul, dar alteori, toate aceste încercări ne tulbură, ne împiedică și ne fac să nu mai dorim să trăim. Sunt multe astfel de momente și încă și mai multe încercări prin care suntem meniți să trecem în viață. Nu există nici sfaturi și nici rețete perfecte care să te ajute să le eviți. Există doar credința și speranța că va fi mai bine, că vei deveni mai puternic, că te vei transforma într-un luptător curajos și că vei reuși să treci peste aceste încercări și sentimentul că o poți face. Există doar atitudinea și felul în care decizi să depășești obstacolele, există curajul și detașarea în fața lucrurilor care nu depind de tine. Și gândul că orice s-ar întâmpla, oricât de mult ai suferi, oricât de mulți oameni te-ar trăda și te-ar minți, oricâte încercări ți-ar fi destinate, Dumnezeu este cu tine pentru a te călăuzi în direcția corectă. Nu te teme că te-ai putea rătăci, că te-ai putea pierde atâta timp cât mergi în paralel cu Domnul. Fii fără frică și ai credința că El știe ce este bun pentru tine, că el ți-a pregătit ceva deosebit și că te poartă în acea direcție. Ai încredere în iubirea pe care ți-o poartă, șterge-ți lacrimile, nefericirea, temerile și lasă-l să te călăuzească printre necazuri și încercări.

http://anasstassya.wordpress.com

Nu îmi pare rău : 

- că anumite decizii nu au fost cele mai bune , fiindcă am învățat din fiecare câte o lecție dureroasă 
- că am dat curs viselor mele , în ciuda faptului că cele mai multe s-au destrămat de-a lungul timpului 
- că am iubit chiar dacă sentimentul s-a dovedit înșelător și dureros, am descoperit astfel că iubirea este un dar mult prea prețios pentru a nu fi multiplicat de miii de ori
- că am avut încredere în oameni. În ciuda modului în care am fost tratată , în ciuda faptului că am fost dezamăgită de mulți dintre ei, am descoperit adevăratul sens al cuvântului ” prietenie ” și am avut șansa de a putea ierta și a oferi o nouă șansă
- că am luat-o de la capăt de prea multe ori. Uneori, ai nevoie de un început nou ca să poți continua să mergi mai departe. Uneori, ai nevoie de timp și distanță, de singurătate și liniște, de tine și de Dumnezeu pentru a putea supraviețui și a te ridica din propria cenușă.
- că am întins mâna celor aflați în nevoie, chiar dacă nimeni nu mi-a cerut ajutorul, chiar dacă de cele mai multe ori gestul meu de ajutor și suport a fost considerat o jignire. Nu este umilitor să ceri ajutor și nici să primești , este umilitor să nu faci nimic pentru a-ți reveni, să te complaci în situația dată.
- că m-am schimbat, că am devenit o altă persoană. Tot ce contează este să fii mândru/ ă de persoana care ai devenit, să fii conștient de alegerile pe care le faci, de drumul pe care-l parcurgi și de tot ceea ce te reprezintă.
- că am plâns , că am urât, că am renunțat la vise, oameni, momente, amintiri, fiindcă toate acestea m-au preschimbat în persoana care sunt astăzi. Chinurile, durerea, dezamăgirea nu m-au determinat nici să-mi pierd încrederea și nici credința în Dumnezeu, ci m-au motivat să devin un om mai bun, un om care se acceptă așa cum este, cu bune și cu rele, și care încearcă cu fiecare zi care trece să dea tot ce este mai bun, să-ți învingă propriile temeri, să spargă propriile bariere și limite.
- că încă mai cred în vise frumoase, în iubirea sinceră și necondiționată, în romantism, în suflete pereche, în principii, în inimi mari și pline de generozitate, în povești cu happy end și vieți împlinite. Pot fi un simplu om, dar atâta timp cât am atât de multe lucruri în care să cred, sunt un om special și nimeni nu-mi poate smulge acest gând din suflet.

„ Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am crezut." - Buddha

Este timpul să ne ridicăm și să strălucim.
Este timpul să ne înarmăm cu răbdare, credință și iubire și să pornim în căutarea viselor noastre. 
Este timpul să reacționăm la puterea prezentului, la provocările zilnice și să răspundem cu încântare, 
pasiune și speranță. Este timpul să zâmbim și să fim încrezători în forța noastră interioară. 
Este timpul să facem pași, nu să stagnăm, în direcția fericirii.
Este timpul să punem această minunată zi în valoare, gândind, simțind și acționând cu sinceritate, 
căldură și bunătate. 

Lucrurile frumoase sunt la fel de speciale ca și cei care le văd. Sunt locuri sărăcăcioase, pustii, dezgolite de viață, asemeni oamenilor care au suferit, dar care își păstrează frumusețea în ciuda timpului și a rănilor vieții. Sunt lucruri care par anoste, banale și lipsite de culoare, asemeni celor mai nostalgice suflete, dar care sunt mai frumoase ca niciodată în profunzimea lor. Sunt zile mohorâte și cenușii, care nu prevăd nimic bun, asemeni celor mai negre gândurile ale noastre, dar care te tulbură și te incită prin frumusețea naturală cu care îți cuprinde sufletul.
Binecuvântați sunt cei care văd frumusețea acolo unde alții nu văd nimic special.
Binecuvântați sunt cei care știu a privi cu sufletul direct în miezul locurilor, lucrurilor și sentimentelor, în inimile oamenilor, în epicentrul frumuseții lor.
Binecuvântați sunt oamenii a căror frumusețe rămâne intactă în ciuda trecerii timpului, a greutății, a vieții.

Timpul și viața m-au învățat să nu păstrez în suflet decât sentimente curate și sincere. Pentru că nu poți ști unde te va purta viața, pașii, pentru că nu ai garanția că totul va fi bine, pentru că nu poți avea certitudinea că lumea te va primi cu brațele deschise, este mai bine să porți cu tine și în tine aceste comori rare, numite sentimente.
Să fii generos când ți se dă ocazia, să fii blând și înțelegător cu cei care par a avea nevoie de suport , să fii drăguț și fermecător cu cei din jurul tău și dacă îi poți învăța ceva de bine atunci nu ezita să-i implici în lecția ta. Timpul îți arată cât de mult te poți schimba, cât de mult te mulează situațiile prin care treci , cât de mult te pot afecta problemele și grijile zilnice.
Dar, tot el îți arată cât de puternic poți deveni, cât de încrezător și matur poți ajunge dacă îți oferi această șansă. Oricine poate învăța de la celălalt. Indiferent că celălalt nu este o persoană cu multă educație, indiferent că este un om cu un handicap fizic sau pur și simplu cineva pe care îl vezi inferior ție.
Lecțiile predate de viață sunt uneori foarte crude și dacă nu ești atent poți omite esența și concluziile. Sufletul trebuie să păstreze puritatea și parfumul inocenței, și nu să fie încărcat de resentimente sau emoții negative. Inima trebuie să salte voioasă, iubitoare și călduță, nu trebuie să o încărcăm cu gânduri pesimiste sau idei preconcepute. Între minte și inimă trebuie să existe un echilibru perfect, iar acest lanț invizibil care le leagă și le unește sunt sentimentele.
Cu cât sunt mai profunde, cu cât sunt mai frumoase și mai optimiste sentimentele trăite cu atât mai mult te vei simți mai bine, mai liniștit, mai împăcat cu tine însăți. Până și visele își aduc propria lor contribuție la starea ta de fericire interioară. Ești o persoană mult mai frumoasă atunci când emani siguranță, blândețe, iubire și înțelegere.
Caută întotdeauna să fii omul din visele tale. Și fă tot posibilul ca să te îndrepți înspre acel obiectiv.

„ Oamenii care izbutesc să răspândească lumină peste cei din jur trebuie să se fi aflat, cândva, într-un tunel întunecat. Într-o beznă atât de densă și de grea, încât singura lumina pe care o puteau găsi era cea dinăuntrul lor. O lumină care, chiar și după ieșirea din întuneric, rămâne suficient de puternică, pentru a-i călăuzi și pe alții.”

Cel care îi poate mulţumi lui Dumnezeu cu sinceritate pentru lucrurile pe care le are doar în imaginaţia sa, acela are credinţa adevărată. Acela se va îmbogăţi; el va fi cauza creaţiei a tot ceea ce îşi doreşte.
Mulțumim oare pentru fiecare lucru primit ? Mulțumim oare pentru fiecare zi , pentru fiecare șansă, pentru fiecare răsărit și apus ? Mulțumim oare chiar și atunci când nu primim nimic, dar totuși viața noastră este mult mai bună comparativ cu a altora ? Mulțumim oare atunci când suntem la pământ, atunci când suferim și simțim disperarea ? Adevărul este că crud. Adevărul este că nu ne mai gândim la mulțumiri, la binecuvântări când totul merge bine. Iar apoi, când nimic nu mai e la fel și totul se schimbă, inclusiv viața care ne determină să luăm decizii drastice, cerem în loc să mulțumim. Cerem bani, sănătate, iubire, fericire, liniște, însă uităm să cerem un singur lucru : iertare pentru lipsa noastră de iubire și gratitudine.
A învăţa să fii mulţumit înseamnă a depinde cu totul de Isus, pentru că situaţiile dificile fără puterea lui Isus îţi pot fura mulţumirea.
Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune "mulţumesc"?

Îmi doresc foarte multe. De la cele mai mărunte lucruri până la cele mai absurde. Uneori, tânjesc după chestii materiale, alteori după cele spirituale. Uneori, îmi doresc frumusețe, alteori înțelepciune. Uneori, visez la o viață de poveste, alteori sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă. 
Am zile în care sunt nemulțumită cu ceea ce posed și zile în care nu-mi doresc altceva decât liniște și armonie. Sunt clipe în care râvnesc la mai mult, la bogății, la strălucire și clipe în care mă opresc din dorit și mă apuc să-mi contabilizez ceea ce posed. Sunt momente în care-mi doresc să fiu o altă persoană, și momente care-mi demonstrează contrariul.
După toate aceste divergențe cu mine însămi, nu-mi rămâne decât să trag o linie și să fac totalul. Și adun bucăți întregi de timp irosit cu fragmente de trecut , mai scad un regret, mai adaug o realizare și calcul nu-mi spune mai nimic.
Poate nu sunt atât de bună la matematică cum credeam sau poate că totalul în sine nu înseamnă nimic, dacă în sufletul tău nu te simți împăcat și mulțumit.
Poate că într-adevăr lucrurile materiale nu au nici o valoare dar asta nu te împiedică să le dorești.
Ești om și ca atare nu te poți împotrivi dorințelor egoiste care zac în tine, dar poți ajunge la un moment dat la concluzia că nimic pe lume nu este mai valoros și mai plin de frumusețe decât un modest dar bogat spiritual.

Greșeli.
Cele mai multe comise din imprudență, altele din impetuozitatea tinereții. Nu suntem nici prea tineri dar nici prea bătrâni pentru a nu greși. Din nefericire una din părțile mai puțin bune și frumoase ale vieții sunt tocmai aceste greșeli, care crestează în sufletul nostru amărăciune, regrete și dezamăgiri.
Dar totuși cea mai mare greșeală a omului rămâne irosirea timpului. Nu ne dăm seama cât de important este el, cât de magic și cât de frumoasă-i trecerea decât foarte târziu.
Timpul cuprinde de toate. De la emoții, gânduri , cuvinte, imagini, amintiri până la decizii, oameni, sentimente, trăiri. Totul este la fel de important, la fel de valoros, nimic nu trebuie dat deoparte. Timp cu familia. Timp cu prietenii. Timp cu omul drag. Timp cu tine însuți. Și iată cum timpul devine lucrul cel mai important din viață. Și iată cum măsoară el fericirea și împlinirea noastră în cele mai minunate bătăi de ceas.
Regretăm atât de multe lucruri dar irosirea timpului nu se numără printre ele. Și de ce oare se întâmplă așa ? Oare lumea, timpul, viața ne absoarbe puțin câte puțin în epicentrul marii agitații și uităm să mai facem lucruri care ne umplu de plăcere ? Sau poate că și noi purtăm vina ciudatei poveri, pentru că nu suntem suficienți de puternici pentru a pune piciorul în prag, pentru a ști odată pentru totdeauna care sunt lucrurile cu adevărat importante, care sunt oamenii cu adevărat valoroși în viața noastră.
Ne petrecem orele, zilele într-o permanentă stare de neliniște și oboseală, încercând poate să descifrăm ce anume ne aduce fericirea. Ei bine, timpul o face.
Căci nu este nimic mai splendid decât o cutiuță magică de amintiri, ascunsă în străfundurile inimii tale.

http://anasstassya.wordpress.com

„ Credeți în iubire și în puterea acesteia de a schimba vieți. 
Credeți în voi și în forța interioară care vă ghidează pașii în viață. Credeți în inocență, în adevăr, în lucrurile făcute complet, în bunătate. 
Credeți în fiecare vis și faceți tot ce vă stă în putință pentru a-l duce la îndeplinire. 
Credeți în maturitatea și înțelepciunea fiecare vârste și împingeți-vă dincolo de limitele auto impuse.
Credeți în a doua șansă așa cum credeți în ziua de mâine și nu vă despărțiți de persoanele dragi fără un cuvânt bun.
Credeți în gesturile mărunte izvorâte din inimă și în puterea omului de a se schimba în ceva mai bun.
Credeți în miracole, în lucrurile pozitive, în visuri și în Dumnezeu mai mult decât oricând, fiindcă doar acestea ne dau puterea de a continua zi de zi să fim mai buni, mai răbdători, mai generoși, mai oameni.
Credeți în faptul că timpul vindecă răni și ușurează minți încărcate de gânduri negative. Și credeți că puteți face orice doriți atâta timp cât aveți ajutor divin și aveți suficientă iubire și încredere pentru a-i permite să lucreze în beneficiul vostru.
Credeți în ziua de astăzi și în tot ceea ce ea poate să vă ofere și nu vă fie teamă nici o secundă de necunoscut.
Credeți în faptele care vorbesc în locul vostru, la gândurile care vă hrănesc spiritul și mintea, la zâmbetele care vă luminează sufletele și ziua și căutați să fiți fericiți cu ceea ce aveți. ”

Îndepărtează-te :

- de lucruri și de oameni care îți vor absoarbe energia pozitivă
- de emoții și sentimente distructive
- de iluzii care niciodată nu vor fi vise
- de gânduri care te vor îndepărta de frumos
- de cuvinte care vor jigni
- de amintiri care îți vor trezi trăiri neplăcute
- de ochi reci și pustii care nu te vor vedea așa cum ești în realitate
- de suflete care te vor chinui, tulbura, folosi și arunca fără nici o remușcare
- de inimi reci și pline de amărăciune care nu vor face decât să trezească în interiorul tău suspiciuni și teamă
- de ploaia pe care nu o simți, de lacrimile care te ating, de trecutul care te ajunge
- de propriile-ți temeri și neliniști, care nu fac altceva decât să te tragă înapoi
- de răutate, pizmă, înșelăciune și minciuni, pentru ca acestea să nu te poată atinge
- de cei de la care nu ai ce învăța, de cei care nu cunosc adevărul, de cei care nu sunt interesați decât de bogăția pământeană
- de tristețe și melancolie, de singurătate și negativism, de lumea incoloră și inodoră care te înconjoară

Fugi departe și lasă-le undeva în urma ta, fără remușcări sau păreri de rău, fiindcă ele nu sunt decât paraziți care se hrănesc cu fericire. Îndreaptă-ți inima și pașii către oamenii care merită sentimentele și gândurile tale frumoase, deschide larg ochii și cuprinde cu sufletul întreg miracolul din jurul tău, întinde-ți brațele către orizontul senin , colorat în nuanțe magice de albastru cristalin și eliberează-ți inima de povara temerilor și a regretelor.

Esențial în viață este să fii cu capul pe umeri. Orice ai face, oriunde te-ai afla este necesar să ai în minte un scop precis și o gândire pozitivă. Și niciodată să nu abandonezi sau să cedezi din pricina temerilor. Uneori, uităm că suntem puternici și că nu există limită peste care să nu trecem. Alteori, uităm să fim umili și depășim astfel barierele socio-umane. Momentul prezent este cel care contează, orice s-ar spune, dar și trecutul are importanța lui în maturizarea noastră. Experiențele au rolul lor în definirea noastră ca oameni, ne marchează, ne schimbă , ne transformă total sau parțial. Alegerile sunt cele care ne reprezintă. Greșelile sunt cele care fac diferența. Teama nu ar trebui să fie prezentă în acțiunile noastre. Visele sunt cele care contează, cele care te fac să te înalți, să crești, să te dezvolți. Iubirea și aprecierea dau culoare universului în care trăim. Respectul, bunăvoința, calitatea gândurilor și sentimentelor, sensibilitatea și măreția fac diferența între semeni. Greutățile prin care trecem, crizele pe care le traversăm, obstacolele pe care le depășim ne întăresc și ne fac mai puternici decât credem. Nu permite problemelor sau gândurilor negative să te afecteze. Treci testul timpului cu fruntea sus, cu fața zâmbitoare, cu inima ușoară.

Numai tu poţi creşte şi inflori după propria ta voie ..

Te-am aşezat în mijlocul lumii ca să poţi privi mai uşor în jurul tău, 
să vezi tot, să pătrunzi tot. 

Te-am creat ca pe o fiinţă nici cerească nici pământească 
nici muritoare nici nemuritoare, 

ca să fii tu însuţi liberul tău plăsmuitor şi biruitorul tău.

Tu poţi să te înalţi până la a te naşte ca o fiinţă divină. 

Restul vietăţilor primesc când vin pe lume ceea ce le trebuie, 

spiritele înalte sunt de la început sau imediat 
după aceea ceea ce ar trebui să fie.

Numai tu poţi creşte şi inflori după propria ta voie. 
Tu singur porţi în tine sâmburele unei vieţi universale.

Trebuie să râzi cu inima şi cu ochii ..

Întreb dacă omul din toate epocile a dat întotdeauna mai mult 
importanta aparentei şi nu esenţei, şi de ce.

Omului îi este frică să se cunoască. 

Preferă să fie comediantul propriei vieţi, mai degrabă 
decât să privească realitatea în faţă. 

Este mai simplu să te admiri într-o oglindă şi să uiţi să priveşti o floare, 
frumuseţea unui apus, zâmbetul unui prieten.

Este mai simplu să vorbeşti decât să păstrezi tăcerea, să meditezi. 

Trebuie să fii interesat să îi asculţi pe ceilalţi decât să te faci ascultat, 

să îi iubeşti pe ceilalţi decât 
să te preocupi de cât te iubesc ei pe tine, să ai plăcerea lucrurilor simple, 

să trăieşti momentul, eternul prezent.

Trebuie să râzi cu inima şi cu ochii, nu doar cu buzele. 

Sufletul nostru trebuie să se deschidă şi să îmbrăţişeze întreaga umanitate. 

Secretul fericirii noastre constă în a îmbrăţişa bucuria altora, 

iar acela al păcii interioare în a muncii cu ceilalţi, niciodată împotriva lor.

http://oaripadeinger.wordpress.com

RECUNOŞTINŢA, MARELE MULTIPLICATOR

"Atunci când ne simţim recunoscători pentru tot ceea ce avem, deopotrivă pentru lucrurile măreţe şi pentru cele minore din viaţa noastră, Universul ne oferă din ce în ce mai multe motive de recunoştinţă. Astfel, dacă ne simţim recunoscători pentru banii pe care îi avem, oricât de mică ar fi suma, vom primi mai mulţi bani. Dacă ne simţim recunoscători pentru o relaţie, fie ea chiar şi imperfectă, relaţia noastră se va îmbunătăţii. Dacă ne simţim recunoscători pentru slujba pe care o avem, chiar dacă nu este slujba la care am visat, viaţa ne va oferi din ce în ce mai multe oportunităţi de a avansa în carieră sau chiar de a ne schimba locul de muncă. Pe scurt, recunoştinţa este marele multiplicator al vieţii!

„Dacă singura rugăciune pe care o rosteşti toată viaţa este un simplu mulţumesc, este suficient.” – Eckhart

Recunoştinţa începe întotdeauna cu aceste două cuvinte simple: (îţi)mulţumesc, dar ele trebuie rostite din toată inima. Cu cât le vom rosti mai des, dar mai ales cu cât le vom trăi mai intens, cu atât mai multă iubire vom emana.

Există trei modalităţi de a folosi puterea recunoştinţei pentru a ne transformă viaţa, şi toate trei reprezintă acte de iubire:

1. Să fim recunoscători pentru tot ce am primit în viaţa noastră (în trecut);

2. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce primim în viaţă, acum (prezent);

3. Să fim recunoscători pentru tot ce ne dorim în viaţa noastră ca şi cum am fi primit deja (viitor).

Dacă nu ne simţim recunoscători pentru lucrurile pe care le-am primit în trecut sau de care ne bucurăm în momentul prezent, înseamnă că suntem incapabili să emanăm iubire, invers, dacă oferim mulţumiri pentru lucrurile frumoase pe care le-am primit şi pe care continuăm să le primim, recunoştinţa noastră are capacitatea de multiplica aceste lucruri! Să fim recunoscători inclusiv pentru lucrurile pe care ni le dorim, ca şi cum le-am fi primit deja, iar legea atracţiei va avea grijă – întotdeauna –să le primim.

http://www.iubiresilumina.com

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime

Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime

13IUN

Dumnezeule Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţare toate le-ai adus, şi cu bună rânduială şi cu măsură pe acestea le-ai împodobit, şi cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare; Însuţi, Prea-bunule Dumnezeule, străluceşte ochii noştri! Auzurile curăţeşte-le, celelalte simţiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceaţa neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povăţuieşte-ne pre noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăţi folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

Ridică mintea către înţelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuinţă. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrânează mânia şi prigonirea cea de la dânsa încetează-o, iar pomenirea de rău surpă-o, prefăcându-le pe dânsele întru râvnă Dumnezeiască şi în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinţei, şi în blândeţe şi nepomenire de rău. Potoleşte pofta şi iubirea de materie cea dintru dânsa şi iubirea de câştigare opreşte-o, schimbându-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire şi creştere şi în poftire de veşnicele bunătăţi. Doamne, cu măsura faptelor bune, împodobeşte-le pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăţie şi cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului şi, de toată desfrânarea şi înverşunarea, izbăveşte-ne pre noi, întreaga înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptăţii, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

Păzeşte-ne pre noi, Doamne, de bântuială, de vătămare năprasnică şi de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleşti şi de toată mâhniciunea fereşte-ne pre noi ca, urmând poruncilor Tale, drumul vieţii acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu să-l săvârşim, iar talantul cel dat nouă curat să-l păzim. Şi, pentru îndurările Tale cele nemărginite şi milostivirile Tale nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, căruia Ţi Se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!

http://theologhia.wordpress.com

Acceptarea imprevizibilului 

"Uneori, lucrurile nu ies aşa cum ne dorim sau cum ne-am aştepta noi să iasă, şi acest lucru este în regulă. Este poate timpul să acceptăm imprevizibilul în viaţa noastră şi să facem pace cu el, în loc să ne răzvrătim că lucrurile nu ies în modul în care ne-am propus noi să iasă.

Dacă în loc să ne răzvrătim, ne-am oferi timpul şi spaţiul de a ne reîntoarce în adâncul inimilor noastre şi am rămâne acolo atâta timp cât este necesar, vom descoperi că nu este nicio problemă cu faptul că toate s-au petrecut aşa cum s-au petrecut. Din contră, vom dobândi o mai mare claritate şi încredere că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie. Fiecare om implicat într-un anumit lucru, direct sau indirect, are ceva de preluat din experienţa respectivă. Nu ştim niciodată ce lecţii este necesar să îşi preia fiecare. Ceea ce ştim este că nimic nu e întâmplător şi niciun lucru nu se petrece degeaba exact aşa cum se petrece. Dacă noi nu putem înţelege rostul acestuia, nu înseamnă că nu există unul în spatele tururor aparenţelor.
Întotdeauna va exista un mesaj preţios pentru fiecare în orice experienţă de viaţă. Unii îl văd, alţii nu. Pentru unii poate fi foarte subtil, iar pentru alţii să apară într-un mod absolut revelator.

http://www.iubiresilumina.com/

Necunoscutul vieţii 

"Viaţa este un mister, tocmai pentru a ne oferi cea mai splendidă ocazie să ne cunoaştem cu adevărat. Pentru că în necunoscut, avem oportunitatea să simţim ce înseamnă să ne deschidem inima, să avem încredere, să descoperim părţi din noi pe care altfel nu le-am putea descoperi, să învăţăm smerenia, curajul, renunţarea, tocmai pentru că prin ele ni se oferă nişte poduri spre adâncul fiinţei noastre, poduri ce pot conduce la nenumărate şi preţioase conştientizări şi revelaţii.

Trăind anumite experienţe, putem avea de multe ori impresia de involuţie, putem simţi că ne îndepărtăm de noi, că totul parcă ar fi împotriva noastră. Însă, şi acele experienţe, exact aşa cum ni se dezvăluie ele, au rostul lor perfect potrivit în viaţa noastră. Nu este nicidecum o involuţie. Este doar o experienţă perfect potrivită pentru momentul de acum, ce ne poate oferi mediul şi conştientizările pe care altfel nu am fi avut ocazia să le avem.

Cred că ne-ar ajuta mult o trăire flexibilă în faţa vieţii, o trăire curgătoare, precum apa, primind tot ceea ce vine către noi cu inima deschisă, fără temeri şi fără proiecţii nefondate despre viitor.

Cu adevărat, nu ştim nimic din ceea ce va urma să se petreacă, dar acest lucru nu trebuie să ne sperie, ci din contră, să ne deschidă, să ne înveţe din nou spontaneitatea, curajul, curiozitatea şi bucuria pură, de copil.

De ce mi se întâmplă doar mie? 

"Greutățile, supărările, lucrurile urâte ne încearcă pe toți în aceeași măsură. 

Problema nu constă în asta ci în modul în care le percepi, în modul în care decizi să le rezolvi. Le lași să te acapareze și îți plângi de milă? Sau te forțezi să găsești o soluție ca să cazi în picioare? Răspunsul se află la tine, în tine. Depinde foarte mult cât de puternic ești, cât de matur și înțelept gândești. Nu trebuie căutat izvorul acestor nedreptăți care ne apasă din ce în ce mai mult, în fiecare zi, ci izvorul de unde ne tragem puterea și forța de a sta drepți și curajoși înaintea izbucnirilor vieții. Cea mai mai mare greșeală pe care o putem face este aceea că nu credem destul de mult în noi, deși ne-am dovedit aproape mereu că suntem mai puternici decât am fi crezut. Puterea noastră interioară are mai multe..."

In madularele padurii patrunde lin lumina.
Din adancul norilor cresc culori blande.
Privesc cu gingasie si blandete cerul verii.
Ma adancesc in mine si ma caut in zgomotul orasului.
Vorbesc cu Cerul. mi-e dor de a fi. mi-e dor de pacea naturii.
de ciripitul pasarilor. de oameni simpli si puri.
Mi-e dor de linistea padurii.
Mi-e dor sa imbratisez copacii si sa-mi incalzeasca Soarele chipul.
Mi-e dor sa beau apa de la fantana din vale.
Sa urc dealul si sa duc apa rece celor insetati.

Mi-e dor de mirosul de fan si de culesul florilor.
Mi-e dor sa ma asez in iarba verde si sa simt aroma verii.
Mi-e dor de zilele lungi si noptile instelate.
Mi-e dor sa privesc si sa nu stiu nimic.
Doar sa privesc stele. 
Calatori in stele suntem pe pamant.
Calatori in dorul inimii.
Acolo unde Dumnezeu iti stie toate gandurile
si iti calauzeste toti pasii.
Acolo odihna trupului isi are locuinta.
Dorul inimii contopit cu Creatorul
prin care existam si respiram.

Mi-e dor de oameni umili si plini de smerenie.
Mi-e dor de a trai simplu si cu putin.
Mi-e dor de dorul de a fi.
A fi in dor cu tine,
a fi Tu.
Cea/Cel care acum citesti
prezent in tine insuti si viu.

Deconecteaza-te si umple-te cu dorul inimii tale.
Opreste-te si respira. 
Chiar daca esti intr-o camera a orasului,
inchide ochii si du-te intr-un loc al naturii drag tie
care o data ti-a adus bucurie si Lumina.
Da-ti voie ca in aceasta seara sa respiri.
Respira si fii viu.

noapte buna, instelata ..

Ce lectii importante am invatat pana acum de la anul 2014?

Ce lectii importante am invatat pana acum de la anul 2014?

Astazi m-am gandit la mine pentru cateva minute. Mi-am facut timp pentru mine si sufletul meu. In dialogul meu interior, imi scoteam in evidenta toate lectiile pe care viata mi le-a dat spre invatare pana in acest moment a lui 2014.

Daca e sa spun intr-o singura propozitie simpla cum este acest an pentru mine, as spune doar atat: Este in echilibru. Pana acum am avut parte de momente fericite, de emotii puternice, dar si momente mai putin fericite.

La sfarsitul lui 2013, spuneam ca “2014 este la fel ca mine”. Si am avut dreptate, caci eu sunt aproape intotdeauna in echilibru, iar cand balanta inclina spre tristete, stiu si cum anume sa o echilibrez.

2014, iti multumesc!

Oricum a fost este si va fi si de acum inainte, eu sunt profund recunoscatoare pentru tot. Sunt recunoascatoare si multumesc mult vietii pentru tot ceea ce sunt, pentru cine sunt cu adevarat si pentru tot ce am trait, traiesc in acest moment si voi trai in viitor.

Sunt fericita pentru fiecare zi trecuta si traita din 2014. Este perfect potrivit si daca viata mea acum ar fi aratat altfel, nu era viata mea si nu eram eu cea care traiam  propria viata.

Ma bucur pentru tot ce am trait, ma bucur pentru fiecare zi fericita, pentru fiecare zi fara energie, pentru fiecare zi petrecuta in lacrimi, durere, neacceptare si intrebari retorice.

2014 esti minunat exact asa cum esti!

Daca as fi avut parte doar de fericire, sunt sigura de faptul ca m-as fi plictisit de acelasi tipar in fiecare zi, de fiecare zi trasa la indigo. Daca as fi trait doar cu fericirea alaturi, as fi avut viata perfecta, in care nu trebui sa fac nimic, dar nici nu evoluam. As fi avut viata perfecta, cu tot ce include ea, ar fi fost imperfecta si nepotrivita pentru mine.

Sunt un om al actiunii, un om care cauta, un om insetat de cunoastere si autocunoastere. Sunt un om mereu in cautare de nou, decis sa constientizeze profund orice cotlon al vietii.

Nu as fi facut fata perfectiunii, caci sunt omul perfect cu imperfectiunile lui. Eu trebuie sa ma autodepasesc mereu, trebuie sa caut noul pana si in vechi. Trebuie sa traiesc si sa caut mereu echilibrul interior pentru a echilibra, pe cat posibil,  exteriorul din imediata mea apropiere.

Lectii importante de la anul 2014

Desi suntem doar la jumatatea anului, am invatat in 6 luni cat altii in doi ani plini. Am invatat multe lectii frumoase, utile si importante pentru mintea, corpul si sufletul meu. Multe lectii importante care m-au ajutat sa ajung departe si sa evoluez din punc de vedere spiritual.

Lectiile importante s-au repetat constant pana am constientizat mesajul si scopul lor. S-au repetat pana le-am invatat, pana mi-au intrat bine in cap si in inima.

Viata te surprinde atunci cand te astepti mai putin

M-a surprins din doua motive mari si late, iar aceasta sunt cat se poate de simple si clare.

M-a atentionat si-mi restabilesc prioritatile. Totul mi s-a intamplat rapid, a fost precum un dus cu apa rece. M-a zdruncinat din temelii si am trait cateva ore cu impresia ca toata viata mea s-a dat peste cap, ca am cazut intr-o prapastie. M-am simtit goala, iar durerea a fost de nedescris.

Acum sunt in faza de acceptare si impacare cu situatia, ma simt linistita si calma, caci stiu ca viata e dincolo de cuvinte si prezenta fizica.

Viata m-ai oferit inca o data sansa sa inteleg cat sunt de puternica si ca trebuie sa fiu stalp pentru familie, ca pot fi si sunt de ajutor membrilor familiei, care acum este mai unita si sudata ca oricand. Am reevaluat valoarea  familiei.

Poti oricand sa o iei de la capat

Am luat-o de la capat pe plan profesional, fara a mai depinde de o alta persoana, pentru a continua ceea ce am inceput cu 6 ani in urma. Mi-a fost greu. Mi-a fost teama sa spun „nu” si sa opresc ceea ce ma facea sa ma simt din ce in ce mai incomod.

Acum sunt foarte bine, sunt increzatoare si am prins curaj, chiar daca am schimbat aproape totul. Acum ma simt libera, ma simt bine cu mine. Sunt sigura pe mine, fac doar ceea ce simt, cum simt, cand simt si fara sa ma impedic de imperfectiune si ideea ca imi va fi imposibil sa fac, sa reusesc..pentru ca nu stiu anumite lucruri tehnice si de design.

Invinge orice limita

Mi-am invins o limita si un mare blocaj emotional. Aveam anumite credinte despre bani, traiam cu ideea total gresita ca nu fac nimic valoros si nu merit bani, ca nu imi da nimeni bani, oricat de valoroasa este munca mea.

Am elimitat o piedica, am spart gheata si am capatat curaj. Am constientizat ieri ca merit toti banii din lume pentru ca ofer valoare, iar valoarea costa. Am reusit sa fac asta prin renuntarea la teama ca oamenii nu au bani,dar au nevoi sufletesti foarte mari.

Am inteles ca oamenii care au cu adevarat nevoie de ajutor, de ghidarea mea si de constientizarile mele, vor plati. Pentru ca stiu ca tot ce fac inseamna: timp, energie, constientizari si propriile mele investitii financiare si materiale.

Visele se implinesc!

Chiar in acest moment calatoresc spre o alta destinatie a sufletului meu. Acum sunt pe drum spre a-mi vedea calatoria incheiata – cel putin o prima etapa a acesteia. Sunt aproape de incheiere, dar simt deja schimbarile in bine, simt deja ca sunt pe calea cea buna si ca urmeaza mult mai multe lucruri frumoase, minunate pentru mine.

Surpriza ramane surpriza, dar pot sa-ti spun doar ca urmeaza un proiect minunat, un proiect in care imi voi pune tot sufletul spre a te ghida in calatoria spre viata visurilor tale.

Este ceea ce mi-am dorit de foarte multa vreme, ma gandeam de mult la asta, dar blocajele de care vorbeam mai sus a intarziat materializarea acestei idei, care mi se parea a fi imposibil de implinit.

Orice am trait in jumatate de an, oricat de greu sau de dureros este, viata mi-a dat si canalul prin care sa constientizez totul, sa inteleg mesajul profund din spatele oricarei experiente. Orice rau este un mare bine – un bine mascat.

http://lumealaurei.ro