Nespus de luminos, nestiut de iubitor, cel care insamanteaza viata in pantecul Mamei Pamant.
Azi sarbatoarea Soarelui aduce peste pamanturi dragi mie multime de cantareti si dansatori. In haine colorate, cu pene si margele, cu fluiere si tobe, se bucura de darul vietii si canta lumii si luminii.

Azi imi aleg calatoria in Soare.
Azi imi cunun visele vietilor mele cu cele din aceasta viata, trecand peste podul curcubeu si intrand in focul Soarelui.

De pus palma si genunchiul si trupul pe fatza Mamei Pamant el, Soarele, m-a invatat. Acolo, in miezul de piatra de pe Machu Picchu. Acolo, luminandu-mi cununa de pe frunte. Si impletind in inima Cerul si Pamantul.
De urcat visele in Luna... Luna mi-a spus. Dar povestea tot Soarele mi-a soptit-o.
- Si mai departe? am intrebat intr-o zi. Mai departe ce este?
Stiu ca nu-i de ajuns sa pui visul la crescut. Mai e ceva, spre implinire. Ce-i mai trebuie, pe langa poveste si punere in Luna?

- Lumina! mi-a zis Soarele.
Lumina vietii tale.

Lumina vietii...
Cel mai luminos izvor...
Am cautat atunci a intelege. Si cand am inteles ceva, fara s-astept a vedea tot - stiam ca-i doar un inceput de drum - am si pornit. Din drum, o parte-a fost pe podul curcubeu. Apoi a venit Poarta Soarelui.

Si iata. Imi tin in palme visele. Cele mari. Cele de vieti intregi...
Trecand prin Poarta Soarelui, imi vad talpile pasind pe podul curcubeu. Si raman in urma cele sapte raze... De-acum incolo, unite intr-o singura curgere, alcatuiesc doar o lumina. Aur si argint, amestecat... Argint de luna, aur solar... Lumina de femeie, lumina de barbat... Ingemanate, fac drumul catre miezul celei mai dragi stele, cea mai vie in viata mea...
Solar... Solar se face pulsul si deodata sunt trasa drept in miez. Pasesc aici, unde mii de mii de grade m-ar fi topit de buna seama de n-as fi fos vrajita chiar de el, sa pot intra...

Aici unde e focul cel mai foc, lumina cea mai tare, sunt dintr-o data un minuscul punct, ori nici macar. Ciudat, ma simt un puls in miezul unei inimi. Si vad in jur, asa cum sunt de mica, uriase roti luminoase, rosii si aurii, globuri de foc nascand globuri de foc...
E vatra focului celest, e inima de foc, e miezul facerii luminii. A celei vazute. Si nu doar atat...

Mi-s visele scantei in palma. Am cules dintre toate pe ce ce se-aseamna cu ale multora.
Scanteie-n palmele caus, se joaca-n licari colorati dar palizi fata de lumina cea de foc.
Si iata se deschide in miez de soare alt miez, si mai de foc, si mai luminos... Sageata dinspre dansul mii de sulite, si ma intreb cum nu orbesc... Dar nu. Pot sa privesc si iata, vad la fel cu ochii-nchisi ca si cu ei deschisi. Si vad...
In Soare, chipul Soarelui. Stiam ca-i viu, ca tot ce e in lume. Dar nu m-as fi gandit... Un chip de-o frumusete de nespus. Si ca pe orice chip, cei mai frumosi, mai vii, mai plini de viata, sunt ei, ochii. Ochii Soarelui. Stiam candva, vazusem candva, cantasem candva despre ei, Ochii Celui Fara Chip... Acuma iata, pentru mine, pentru a putea sa vad, sa simt, sa inteleg atat cat as putea cu mintea mea cea mica, mi se arata El, cu chip si ochi... Izvorul nesfarsitei Iubiri...

Cu ochii-n ochii Soarelui privesc si vad. Prin ei se vede iara ce-am vazut cu douazeci de ani in urma. Rotile. Marile roti. Acelea care invartesc lumile. Marile roti...
Uriasa e vederea... Dau sa cad, mi se topeste trupul de vederea asta. Maini calde si fierbinti ma tin, sa vad mai departe. Din nou ma tine fara-de-sfarsita Iubire...
Ochii de raze trec in ape line si vad oceane, mari, lacuri si rauri... Paduri si munti impaduriti. Ceruri senine si-nnorate si perindari de stele, nopti si zile... Vad case si locuitori si pruncii lor si paine in cuptoare, flori si grau si cresteri si descresteri. Aici vad visele-mplinite. Visele lumii noastre si-ale altor lumi... E nesfarsita marea ce de vise, si poti vedea cum tese omenirea vis de veacuri.
Si Soarele le creste si le face vii. Si cu fara-de-margine iubirea care prin el curge, ca lumina, ele se fac facute pentru noi, aduse-n viata.

Mi-am primit darul intelegerii de la un calator, ce mi-a vorbit de trecerea in stea. Acum tin bine visele, intrata chiar in steaua vietii mele, si-astept... Luminile din miezul miezului se fac o raza, una singura. Cu ochii-n ochii Soarelui, sorb raza de lumina si primesc in inima puterea si caldura ei. Si toat-acea iubire nesfarsita. E-asa de multa, nesfarsita...
Tasneste chiar prin inima si arde visele din palme. Focul cel sfant si lumina solara, in vatra Soarelui. Magie, alchimie... Iubire. Viata.
Acum se face. Faca-se.

Stiu doar, asa cum mi s-a aratat, ca hrana visului e-n inima. Aici pastrez aprinsa flacara, sa lege de-mplinire orice vis, sa creasca puntea catre Soare.

Raman o vreme chiar aici, in miez, sa mai privesc la visele omenirii. Inauntrul vetrei se tot fac miracole si-i prea frumos ce vad ca sa ma dau plecata...
Mai suflu putin aici, inauntru, in caldura asta care, plina de iubire, imi da atata racoare cat sa-mi fie bine si sa pot sa stau. E bine din cel mai bun.

Intre timp...
Intre timp o parte din mine umbla prin lume, firesc vazuta, firesc stralucinda...
In aceste zile, cel putin in astea de langa solstitiu, sunt solara, ma simt si ma port luminos...

Ca sa canti la harpa inimii tale,
Intai ai nevoie de coarde.
Doua n-ajung, nici chiar noua...
Sunt multe, coardele inimii desfacute candva,
Poate rupte, poate chiar pierdute sau risipite.
Ori cele care s-au inmultit dintr-o data, cele din clipele inflorite.
Puse bine, pastrate cu grija, acum fac o harpa.
Legate in lemn mangaiat sa-si invie chemarea aceea de viu si de cald,
Coardele harpei sunt gata.
Mai ramane cantecul.
Acesta vine singur, de cele mai multe ori nu-ti da veste.
Uneori vine si chemat, alteori insoteste cantarea altei harpe,
Facuta din coardele altei inimi...
Si-alteori poti gasi un camp intreg de cantareti leganandu-se,
Mangaind duios coardele inimii lor si lasand valul dulce al dragostei
Sa le poarte vietile acolo unde vrea el.
Pe campurile aride cantecul seaca si se opreste ani buni.
Uneori sute de ani, ori milenii...
Dar ajunge o singura inima sa fie gata sa-si adune coardele
Ca sa cante.
O singura pereche de maini iubitoare sa prinda, sa lege in lemn si sa mangaie.
O singura fiinta gata sa-si lase inima sa cante.
Celelalte inimi, atat de dornice de atata timp, vor simti repede
Ceea ce se cheama rezonanta.
Si vor intra si ele in cantec.
Si incet intai, apoi mai repede, si mai repede,
Pamantul isi va primi iar campurile lui
In care se leagana cantaretii, respirand aceeasi suflare,
Cantand in aceeasi bataie de inima...

Ha! Uite inca o coarda, crescuta in clipa asta de inflorire.
Ma leg cu ea de cer si las cantecul sa se curga...
Atingeti doar bland, degete, coarda asta,
Orele noptii inca picura vise. Si cantec de dragoste...
.

“Iti revelezi chipul in mii de oglinzi;

apari in fiecare oglinda.

Un singur Soare

straluceste in mii de ochiuri

de oglinzi.”

Vem, Meu Deus,
Ponha-me e amar o Templo Sagrado!
Venha me enfrentar em combinar mana'ti base St.,
Venha conhecer-nos para ver seus rostos, luz e beleza!
Venha para o pensamento silêncio, onde pegar fonte Tamadurii.
Venha sentar-se no coração do tesouro, o Espírito Santo!
Vem e derrama em minha respiração cheira alma eterna.
Em novembro, a combinação básica nos envolver em você e nos quadros da natureza divina,
Onde Grandeza faces vimos nos troncos de árvores falar simitrea sagrado.
Quando sentimos a cada passo, o seu toque sobre o nosso ser,
Onde você e eu nos tornamos, Natureza, onde a imagem foi moldada por pingos de chuva nas flores.
Quando as mãos tomou a forma de folhas, dançando e subindo para o coro de anjos.
Quando o olho se tornou um com a serenidade verde.
Se o contorno do corpo foi transformado em um jogo misterioso Divino.
Quando a respiração prana celeste respiração, onde a floresta se tornou o meu próprio ser,
Onde os cervos está vivo e face usado por Grace para sempre!
Quando o templo da natureza, no transfomrat Mountain remoto na chamada violino de som:
Vem, minha filha, menina,
Venha pai-mãe, irmãos, irmãs,
Vem amigo, namorada,
Come estrangeiros estrangeiros
Vem esta inobiliate Almas Pai Celestial,
e para aqueles de vocês para sempre Lovers devnii de Deus Bendito!
Venha e estar em todos um, um, os noivos do Santo!
De segundos você faz o seu Song Viti de Salomão, a ressoar na beleza do universo
E assim você se torna mais enriquecimento, mais puro, mais limpo, mais conservado, mais cheio de humildade, humilde, cheio de abandonar .. você vai se tornar filhos do Céu e da Natureza!

Vinde, Espírito Santo e desfrutar aqui na Terra!
Vem, e aumentar o seu coração no espelho e seu coração, onde habita sempre esperar cheio de amor, Ele que te criou à Sua própria imagem, você olha através dele e através dele respiramos, coletar, a palavra nasceu, depois renascer como a última maneira, podemos olhar para o Livro dos Livros espelho nossas próprias vidas, onde realmente descobrir o que eu estava, eu me virei, eu meditava, eu passei, eu alcancei, eu indiquei, eu .. se a cada momento na Palavra de Deus!
Amém

Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, leganându-ma alene,
alinându-mi cu-al tau cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorata cântecele duiosiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptura,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescura.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai facut sa simt puterea si odihna rugaciunii.

De durerea altor inimi te-am vazut plângând pe tine
si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

Pentru adevar întruna te-am vazut fara de teama
si de-atunci stiu c-adevarul e curaj si lupta, mama.

…A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
m-a rapit de lânga tine lumea larga si pustie.

Ai varsat atunci, amare, mii de lacrimi în naframa
si cu inima zdrobita m-ai pierdut în zare, mama.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei vazura,
multe soapte ma chemara, multe vânturi ma batura,

dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
tu-mi ramâi mereu fiinta cea mai mult iubita-n lume.

…Astazi tot strain si singur, si departe sunt de casa,
dar sunt fericit, maicuta, c-azi si tu esti credincioasa.

Si ca stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreuna, printre cei iubiti, cu tine.

Dumnezeu sa-ti daruiasca, scumpa mama, mângâiere,
mâna Lui sa-ti stearga ochii de-orice lacrimi de durere.

Sa-ti vad chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericita mama, Doamne, mama mea sa fie.



Astazi când cobori, Iisuse, iara-n lumea pacatoasa,
ca sa bati la orice poarta si s-astepti la orice casa,

Bati si la palat cu cântec, bati si la bordei cu jale,
bati la toti si-astepti sa faca loc si poposirii Tale!

Duci cu Tine bucurie pentru inima si casa,
sa dai tuturor acelor ce Te-asculta si Te lasa!

Dar ’nauntru-i veselie, cântece si vorbe multe
si la Tine n-are vreme nimeni azi sa mai asculte.

Nu e parca nici o casa, nici o inima crestina
sa Te-astepte, ca odata, cu cântari si cu lumina!

Prea esti parca altfel astazi si în glasul Tau rasuna
prea tot dragoste si mila si îndemn la fapta buna!

Si nu-i place lumii, astazi, la de-acestea sa asculte,
în asa de multe locuri Te întâmpina insulte.

Caci e „culta“ lumea astazi, de-al Tau Nume i-e rusine.
…Cum vor bate ei odata si se vor ruga de Tine!

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iara
si când Anul Nou asteapta, mâine-n prag sa ne rasara,
ca de-atâtea ori, si-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi T;i-aducem printre lacrimi rugaciuni de multumire.

…Multumire, ca si-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelsugare bucuriilor nespuse
si ne-ai ocrotit viata cu puterea Mâinii Tale,
sa putem urca spinoasa, dar slavita Crucii cale.

Multumire, ca pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
sa putem simti duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai facut mereu sa trecem vai de moarte si tristete
sa putem privi pe urma Slava Sfintei Tale Fete…

Multumiri si pentru-acele lacrimi grele si amare
care ne-au facut mai dulce, si mai scumpa-a Ta carare,
multumiri si pentru umbra de necaz si de urgia
care ne-a facut pe urma mai gustata bucuria

si ca ne-ai lasat pe-o clipa în a lumii joasa pleava
numai ca sa poti pe urma sa ne-nalti pe culmi de slava.

C-ai lasat sa ne loveasca palme grele de-ncercare
tocmai ca sa poti pe urma, cu-a Ta dulce alinare,
sa ne schimbi îndurerarea în slavita sarbatoare
si sa rasplatesti putina noastra umbra de rabdare

cu belsug de fericire si de binecuvântare,
noaptea patimirii noastre s-o faci zi stralucitoare.

O, si-acum, Iisuse Doamne, pentru Anul care vine,
calda noastra rugaciune o-ndreptam smeriti spre Tine
sa-ntaresti dorinta noastra de-a ramâne pân’ la moarte
purtatori ai vestii bune mai departe, mai departe.

Sa calcam mereu pe urma urmei Tale-nsângerate,
fericiti fiind atuncea când rabdam pentru dreptate.
Iar daca marturisirea dragostei si-a Jertfei Tale
ar aduce vietii noastre alte suferinti pe cale,

Te rugam atunci, în fata fetei noastre zbuciumate,
sa rasai pe-o clipa slava rasplatirii minunate.

Ca-i de-ajuns din stralucirea bucuriei ei o raza
pe-nnoptarea suferintei si-a durerii sa ne caza,
ca nadejdea sa ne ’nalte, sa ne poarte, sa ne creasca
peste orice-mpotrivire si cruzime omeneasca.

Doamne, suntem slabi, si greul doborî-ne-ar si ne-ar frânge,
pâlpâirea vietii noastre într-o clipa ni s-ar stânge
daca Mâna Ta cea Buna, daca grija-T;i iubitoare
n-ar veghea asupra noastra cu o zilnica-ndurare.

De aceea, necurmate rugaciuni ’naltam spre Tine.
De-ale multumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
caci în ajutorul nostru Te chemam în orice vreme,
când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de usa-nchisa a clipitei viitoare,
numai Singur Tu, o Doamne, a cunoaste esti în stare,
numai Tu, caci numai T;ie viitorul se arata,
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinta toata;

ca-n atâtea mii de lipsuri, si-n atâtea trebuinte
Tu esti unica-mpacare a întregilor dorinte,
Tu, în ziua, si în anul, si-n viata care vine,
daruieste-ni-Te noua, sa putem trai prin Tine.

Ne fii Mama si Prieten, si Nadejde, si Lumina
fiecarui suflet care doar cu Tine se alina.
Sa fii hrana, bautura si putere linistita,
fiecaruia în foame si în sete, si-n ispita.

Tu sa fii neprihanirea si sfintirea luminoasa
dragostei adânci ce lupta sa-T;i ramâna credincioasa.
Zilnic sufletul ni-l scalda-n ale cerurilor ape,
sa-l simtim în orice seara, lânga Tine, mai aproape.
Da-ne inimii adânca si curata partasie
cu multimea celor care Te iubesc în curatie.

Fa-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu mila de oricine,
schimba-ne mereu, o Doamne, pân’ vom semana cu Tine.
Numai astfel linistita poate inima s-astepte,
Viitorul cu rasplata Judecatii Tale drepte.

Numai astfel, cu-mpacare poate inima sa vina
catre Noul An, cu zâmbet de încredere senina...
Caci când astfel toata viata, zi si noapte-ar fi traita,
orisicare-ar fi din urma, orisicare-i fericita!

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, si-ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.

Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vi, ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.

E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?

Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea orei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.

N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.

...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.


Doua mii de ani, Iisuse, au trecut din ziua-aceea
când Te-a ocrotit în staul Betleemul din Iudeea.
Doua mii de ani…
si lumea nici acum nu Te-ntelege,
azi mai mult ca totdeauna, lumea-noata-n fardelege,
azi mai mult ca totdeauna plina-i de venin si ura,
ca s-arate ce straini sunt
de-a Ta voie din Scriptura.

Cei ce-T;i poarta Sfântu-T;i Nume
azi prin sânge stiu s-arate
cât cunosc ei frumusetea biblicei iubiri de frate,
câti din cei ce spun si astazi ca-s tot servi ai Tai – ca Ana,
au Cuvântul Tau în gura, iar în suflet pe satana
si, când predica iubirea cu-o evlavioasa gura,
al lor suflet stapânit e de cruzime si de ura,
când pe fata spun de pace
si vorbesc despre-mpacare,
pe ascuns lucreaza ura, vrajmasie tot mai mare
si, când spun ca-s plini de mila
si de-a ei chemare ’nalta,
sufletul îl scot din oase de la cel ce n-are alta…


O, Iisuse,
ce departe-i omenirea azi de Tine!
A’ iubirii Tale drumuri cât i-s astazi de straine!
Ce uitat si ne-nteles esti pentru-a lumii cunostinta,
cât de stearsa li-e din suflet dulcea, scumpa Ta fiinta,
ce pierduta-i amintirea fericirilor aduse,
ce dispretuite toate bunatatile nespuse,
ce putina ascultare Îti arata toti în viata,
parca niciodata lumea n-a vazut Slavita-T;i Fata,
nici duioasa Ta vorbire care mângâie si-alina,
nici a inimii frumsete,
nici a harului lumina,
nici a sângelui putere care spala si sfinteste
si din care de-atunci viata
omenirea-n dar primeste!

O, Iisus, de-a’ Tale haruri ce dau viata fara moarte,
azi nu douazeci de veacuri, ci-o vecie ne desparte.
Si-n aceasta departare de-o vecie ce ne paste,
vai, nu ne miram ca lumea mai ca nu Te mai cunoaste…

Si de-ai vrea sa-i faci sa-T;i vada
iar lumina Ta curata,
o, ar trebui, Iisuse, sa vii iar la ei o data,
sa-ncepi iar din nou de-acolo,
de la iesle, de la paie,
sa întâmpini iarasi hule, si batjocuri, si bataie,
sa porti azi o alta cruce,
sa rabzi spini, scuipari si cuie
– dar acum de la aceia ce doresc „crestini“ sa-si spuie.

Când le-ai biciui pacatul si viata necurata,
cu-acea sfânta necrutare, cum ai mai facut odata
si le-ai spune adevarul care-i ustura si-i doare,
cu ce cazne-ar fi în stare, cei de azi, sa Te omoare!

Cum s-ar ridica Soborul de caiafe si de ane
sa-ntarâte împotriva-T;i ura gloatelor dusmane,
cum si-ar mai porni furia toti zarafii si stricatii,
bine-ascunsi sub motivarea apararii-ntregii natii
si Te-ar declara eretic si ca faci rascoala-n tara…

– Si iar temnita, Iisuse, si iar haina de ocara
si iar iude,
– caci acuma si mai multi sunt ca atunce –
mesterii stiu si mai bine
cum sa-T;i pregateasca-o cruce,
cuie azi sunt si mai multe
si mâini care sa le bata
si-ar fi astazi pe Golgota mult mai trist
ca-ntâia data!

…Si de mii de ori, Iisuse, de Te-ai coborî din Slava,
ai afla în lume-aceeasi stricaciune si otrava
si oricât de mult chema-i-vei la iubire
si la pace,
setea lor de sfâsiere mai adânca se va face.
Si cu cât Tu coplesi-i-vei cu-o iubire tot mai mare,
ei cu-o ura mai adânca vor cauta sa Te omoare…
Caci în inima lor neagra zace patima ne-nvinsa
si-n ei dragostea-T;i cereasca naste-o ura mai aprinsa,
caci nu-s dornici nici de bine,
nici de mila, nici de pace
si de mii de ori, Iisuse, de-ai veni, la fel ar face.

Numai cei ce-i schimba harul, catre ceruri sa-i îndrume,
doar acestia sunt altfel – dar atuncea nu-s din lume!

Doamne, multa Ta rabdare fie binecuvântata,
datorita ei, întruna creste-aceasta sfânta ceata
si chiar daca-s multi aceia ce Te leapada cu ura,
sunt atâti si cei ce-asculta cu iubire si caldura!

Din iubirea pentru dânsii sa mai ai rabdare înca
si cu-acei ce-T;i poarta-n suflet vrajmasia cea adânca,
poate dragostea-T;i va face si-a’ lor inimi sa se ‘nmoaie,
îndelunga, nesfârsita, Doamne, bunatatea Ta e!
Caci doar unul de-ar întoarce,
dupa anii de-asteptare,
nu-i zadarnica nici Jertfa,
nici prea lunga Ta rabdare!…

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...

Tinerete, leagan dulce care legeni har si soare,
cine stie-n lumea asta sa te pretuiasca, oare?
Cel ce ti-a trait odata scumpa anilor comoara
nu-ti mai uita-n veci lumina din cereasca primavara.

Nu sunt gânduri, nici cuvinte sa cuprinda si sa spuna
ce lumina, ce putere, ce frumsete te-ncununa!
Rai de vis scaldat de-un soare în atâtea mii de fete,
fericita, luminoasa, minunata tinerete!

Când tu vii în lupta sfânta pentru Domnul, – ce-nviere
si ce sfânta-nflacarare umple totul cu putere,
pe ce culmi, în ce lumina si-n ce stari stralucitoare
se ridica-a’ Tale steaguri, fâlfâind biruitoare!…

Tinerete, rai al vietii de ceresti si sfinte clipe,
tu dai visului viata si avântului aripe,
tu m-ai ridicat odata sus, cu mult mai sus de stele,
sa culeg de-acolo crinii albi ai cântecelor mele.

O, de-ar sti acel ce-ajunge al tau leagan sa-l alinte
cât în suflet arde înca focul mare si fierbinte,
cum si-ar da puterea-ntreaga împlinirilor marete,
dulce, unica, frumoasa
si divina Tinerete!

Adeseori în rugă
când eu smerit plângeam
nu Te vedeam Isuse
dar Te simţeam

Adeseori când singur
eu suspinam zdrobit
nu Te-am văzut cu mine
dar Te-am simţit

Prin focul jertfei încă
când Doamne m-ai trecut
nu Te-am simţit eu numai,
ci Te-am văzut !

Iar azi când împreună
cu Tine merg în sus
ce limpede, ce-aevea
Te văd , Isus !

Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munţi
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunţi.

Tot mai mult rămâne-n urmă
Şi-nainte mai puţin,
Prin a lumii nouă turmă
Eşti strein, tot mai strein..

Cei porniţi cu tine-odată
Pe-al vieţii drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezeşti dup-un apus.

- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veşnicia
Locului spre care mergi?

- Dacă este după moarte
Viaţa-n care n-ai crezut,
Ce vei face-n veci departe
Şi pe veci de veci pierdut?

Aproape, ca o seară,
Grăbită ca un ceas,
Cumplită ca o fiară
Þi-e moartea la un pas.

Subţire ca o aţă,
Uşoară ca un nor,
Se scurge a ta viaţă
Sărmane călător

O,stai te-ngrozeşte
De tot ce ai în drum..
Ce noapte te pândeşte
De Dincolo de-Acum
Trezeşte-te şi-L cere
Pe Domnu-n ajutor
Cu ultima –ţi putere
Sărmane călător

Doar Jertfa Crucii Sale,
Doar Scumpul sânge al Său
e-un preţ iertării tale
şi sufletului tă
Primeste-L,şi-L urmează
Cu întregul vieţii dor
Căci ziua ta-nserereză
Sărmane călător…

Am fost copilul ratacit
prin lumea cea pustie,
prieteni multi eu am gasit
dar nu si prietenie.

Cand insa prietenii-au plecat
si-a lor iubire-apuse
abia atuncea Te-am aflat
prieten drag, Isuse...

De-acuma nu mai sunt pribag
nici singur nici odata
Isuse vreau, prieten drag
sa-mi fii pe viata toata.

Sunt fericit,ah fericit
cum nu se poate spune,
Lumina ce mi-ai rasarit
in veci nu mai apune!

Alături am purtat povoara
aceleiaşi slavite cruci
deşii, necunoscut şi tainic
tu altfel ţi-a fost dat s-o duci

Aceiaşi înspinată creangă
a-ncununat şi fruntea ta,
deşii tăcut şi singuratec,
de tine nimeni nu ştia

Eu din răsplata suferinţei
ceva şi-n lume mi-am primit
dar tu purtând-o neştiută
chiar şi de-aceasta te-ai lipsit

O, Mâine când în cer Stăpânul,
va răsplătii pe drept ce-am dat
-răbdarea ta necunoscută
va strălucii mai minunat.

Al cui e soarele de-a pururi
Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.

Cine-i pe lumea asta veşnic
Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu’-n lume
La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată
Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute
Şi-a cui locaş nu s-a mutat?
- A cui tărie n-a fost frântă
şi-a cui putere n-a-ncetat?

...Sărmane călător, ia seama
La câţi au fost şi nu mai sunt,
Aceiaşi soartă te aşteaptă
Nu-ţi crede raiul pe Pământ.

Ai necazuri,
te apasa greutati fara de nume,
cine nu le are astazi
toate-acestea oare-n lume?
Insa daca vrei,
povara sa nu-ti fie spre pierzare
vino la Isus,
El este ajutor si usurare!

Harul Lui cel mare-ti face
a necazului povara
de-ar fi orisicat de mare
- mica, dulce si usoara.
Esti bolnav?...
in suferinta te topesti si te aprinzi,
cati nu sunt acuma-n lume
si cu mult mai suferinzi?

Boala sufletului insa
e mai grea ca orice boala
rari de tot sunt cei ce se mai scoala.
Vrei sa scapi de boala asta,
vrei sa afli vindecare?
- Vino la Isus!
- El singur poate, si-ti va da, scapare!

Esti hulit de toti?
- intr-una lumea te dispretuieste,
cu batjocuri si ocare
pentru Domnul te loveste?
- Nu te necaji!
stii glasul Evangheliei ce spune:
"fericiti sunt prigonitii pentru-a Domnului cai bune".
Rabda totul inca-o clipa,
iar cand pare grea durerea
vin'la Domnul,
cere-I harul!... - El iti va mari puterea!

Esti tu mantuit?
- Aceasta-i intrebarea cea mai mare,
ai aflat tu Jertfa Crucii
si-a ei vesnica iertare?
Nici necazul,
nici prigoana,
nici durerea
nici lovirea
nu-s nimic cand ai pe Domnul
si te-asteapta rasplatirea!
Mai mult inca:
chiar in ele simti cereasca bucurie
care sufletul ti-l face fericit pe vesnicie!

A fost odat-un Copilaş
născut într-o livadă,
în grajd, afară din oraş
... şi-atît era de drăgălaş
că mii şi mii de îngeraşi
s-au coborît să-L vadă.

În noaptea-n care S-a născut
s-a-nfiorat pămîntul
cu cîntec Cerul s-a umplut
şi crai din loc necunoscut
îngenunchind, cînd L-au văzut
I-au sărutat veşmîntul.

Apoi trecut-au rind pe rînd
ca ceasurile anii,
creştea Copilul Cel plăpînd
Curat, frumos, cuminte, blînd...
dar Îî creşteau cu negru gînd
si Iuda şi duşmanii ...

El aduna copiii buni, în jurul Lui grămadă,
din stele le-arăta cununi, şi sori frumoşi
si mândre luni, şi le-arăta cu drag minuni
cum n-au mai fost să vadă.

EL îi iubea cu-atâta dor
iar ei la fel pe Dînsul
de-aveau vreun păs în viaţa lor
vreo cerere, vreun plîns, vreun dor
EL i-asculta şi, iubitor, le alina tot plînsul.

Îi învăţa cîntări de Sus, din ceialaltă lume,
ei ascultau cu gîndul dus
cîntări cum nimeni n-a adus
poveşti cum nimeni n-a mai spus
de zări cu dulce nume.

...Dar intr-o zi s-au adunat duşmanii plin de ură
L-au prins, L-au dus şi L-au legat
cu spinii L-au încununat
şi L-au lovit şi L-au scuipat
şi Faţa I-o bătură.

Pe Cruce-apoi L-au răstignit
cu doi tilhari de-a rîndul
şi în mormînt pecetluit L-au pus ...
Dar EL era din Cer venit şi-a biruit mormintul.

Puteri nespuse EL avea pe toţi să-i nimicească
dar n-a voit, El suferea
că-n mila Lui pe toţi voia
prin Crucea Lui, prin moartea Sa
de iad să-i mîntuiască.

... EL a-nviat şi Sus în Cer
Nălţatu-S-a-n mărire.
Dar mila multelor dureri
L-aduce către cei ce pier
şi EL coboară cînd ei cer
la dînşii, cu iubire...

... Ca-n vremea despre care spui
curînd EL iarăşi vine
să-i ia le EL în Cer pe-ai Lui
Acolo unde jale nu-i ...
ISUSE, cînd o să-i aduni
Te-ndură şi de mine.

Acel ce pururi are grijă
de orişicine-i în necaz
îţi numără şi ţie paşii
şi lacrimile pe obraz

:::Să nu pierzi la necaz credinţa
şi nici nădejdea când ţi-e greu
nici dragostea când eşti la bine
-că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu

El ştie cât să-ţi lase lupta
de greutăţi şi de-ndoieli
la timp îţi va trimite harul
prin care sufletul să-ţi speli


El ştie cât să-ţi lase-n lume
viaţa-n bine să-ţi răsfeţi
Şi să ţi-l ia când e să-ţi piardă
comoara veşnicei vieţi

El ştie când e de mustrare
nevoie spre-ndreptarea ta
şi ştie-n falcăra-ncercării
cât poţi să stai-şi când s-o ia

Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul
îţi dă în viaţă-n de-orice fel
pe El Il ai când ai credinţa
Nădejdea şi iubirea-n El

Acela ce doreşte slava
să ştie c-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
şi cu păcatul nencetat,

Să lupte să învingă lumea
’nălţându-se mereu mai sus
şi acolo îngenunchiat la Cruce
să-şi ia putere din Isus

Orice cădere să-l ridice
mai hotărât ,mai înţelept
mai veghetor făcandu-i duhul
mai sfântă flacăra din piept

Trecând biruitor prin toate
mereu cu adevăru-ncins
curând ajunge starea în care
nimica nu-I de neânvins

Să poată o dată şi el spune
senin, înalt şi fericit
precum Isus a spus la urmă :
-curaj căci Eu am biruit

Acel ce caută mântuirea
luptând statornic şi aprins
ţinându-şi la Hristos privirea
-ajunge odată de neânvins.

Arhetipul ideal al sufletului

Femeia interioara - respectiv barbatul interior - reprezinta pentru fiecare dintre noi cea mai pura, cea mai sfanta si cea mai frumoasa parte a sufletului nostru, aspect catre care tindem, constient sau nu, intotdeauna atunci cand ne indragostim, cand iubim plenar, prin aceasta reintregindu-ne si divinizandu-ne fiinta. Intotdeauna chiar fara sa stim, noi am iubit si am aspirat ca barbat catre femeia ideala, respectiv ca femeie-catre barbatul ideal din noi insine, iar raspunsul plin de Gratie Divina al acestui arhetip esential al sufletului s-a obiectivat prin intermediul femeilor pe care le-am iubit, le iubim sau pe care le vom iubi si, respectiv, prin intermediul tuturor barbatilor pe care-ca femeie i-am iubit sau ii vom iubi in viitor. Atunci cand noi recunoastem, spontan ne indragostim. Dar daca uitam sau ignoram total legatura dintre fiinta celuilalt si femeia noastra interioara(barbatul nostru interior)este cu putinta ca, destul de usor, acea atingere a Gratiei Divine care a facut sa apara iubirea noastra imensa sa se estompeze sau sa dispara pentru ca, treptat alunecam catre o relatie strict umana.

Din aceasta cauza, putem sa descoperim, in timp, din ce in ce mai multe diferente si nepotriviri intre celalalt si si idealul nostru launtric. Atunci gandim ca"nu mai este ca la inceput", desi este vorba despre exact aceeasi fiinta, insa noi nu mai facem legatura intre ea si idealul din sufletul nostru. Sufletul este ca o sfera care prezinta doua jumatati: una feminina si una masculina, iar trezirea lui completa se incheie cu revelarea completa a sferei sale superioare care este chiar idealul nostru fundamental si care ne cheama mereu spre el. Dar, pentru ca suntem fiinte sexuale, barbati sau femei, emisfera superioara a sufletului imbraca intotdeauna forma unei femei ideale in cazul unui barbat si a unui barbat ideal, in cazul unei femei. Asadar, in realitate, catre aceasta emisfera superioara ne indreptam intotdeauna(chiar fara sa stim)toate aspiratiile sublime, toate gandurile minunate si toate starile de iubire pe care le manifestam.

Atunci cand am inteles foarte bine acest aspect, devenim cu mult mai liberi decat inainte, pentru ca avem acum langa noi si in noi(chiar in inima noastra), in permanenta, o sursa nesfarsita de iubire, de plenitudine, de viata, de energie, de frumusete, de aspiratie si de sfintenie. Acum iesim din ipostaza anterioara, in care urmaream(constient sau nu)mai mult sa cerem, pentru ca tot timpul suntem plini launtric si gata sa daruim. Acum stim ca avem aproape totul in noi si nu mai are nici o importanta daca primim ceva in schimb, iar idealul sufletului nostru ne raspunde din ce in ce mai mult prin fiintele pe care le iubim. De fapt, de-abia acum putem iubi cu adevarat detasat, plenar si liber, pentru ca am inteles ca suntem liberi si ca toata dragostea din lume se afla in interiorul nostru, iar dragostea noastra este amplificata apoi tot mai mult de toate fiintele pe care le-am iubit, le iubim sau le vom iubi in viitor.

Aceasta este conditia de plenitudine launtrica in care suntem interesati in primul rand sa daruim iubire, iar aceasta este si metoda infailibila de eliminare a problemelor legate de starea de neimplinire interioara sau de unele pretentii pe care le putem avea de la celalalt. Acum eliberandu-l pe celalalt de orice asteptari, el se poate manifesta liber si ne poate iubi prin ceea ce suntem cu adevarat.

Meditatia pentru echilibrarea energiilor masculine si feminine

Cu toate că următoarea vizualizare este una foarte simplă, ea a avut, în mod urprinzător, efecte foarte profunde asupra multor oameni care au folosit-o. Poate că din cauza condiţionărilor istorice, puţini indivizi sunt complet în legătură cu ambele aspecte ale naturii lor, masculin/feminin, iar acest exerciţiu creează o oportunitate pentru călăuzire lăuntrică din partea amândurora.

De asemenea, el permite contopirea ambelor aspecte ale fiinţei voastre, deoarece aspectul masculin reprezintă emisfera stângă a creierului şi controlează jumătatea dreaptă a corpului. Aspectul feminin reprezintă emisfera dreaptă a creierului şi controlează jumătatea stângă a corpului. Următorul proces de contopire energetică îmbunătăţeşte şi mai mult echilibrul interior de energie, cât şi comunicarea.
30-40 min-singuri-cream un spatiu transfigurator sacru-atmosfera de mister(lumanari, tamaie, parfumuri naturale, aspiratii catre sublim;muzica relaxanta, zgomotele marii, ceva romantic)-imbracaminte usoara-intinsi pe spate, ochi inchisi, respiratie de voie-expiram gandindu-ne cum eliminam totodata si tensiunile grijile, deci cat mai relaxati, ne imaginam un ecran gol, ca la film si cerem Sinelui interior(Divinului din noi)sa ne reveleze femeia interioara, respectiv barbatul interior.

Nu grabim procesul, lasam sa se desfasoare lent, firesc. E de acum sau din alt timp? Priveste-i vestmintele. In ce peisaj iti apare? Starea pe care ti-o confera, culoarea ochilor, pielii, nasul, corpul. Cand totul e clar conturat, observam modul in care se misca/se comporta ca intr-un film.

Lasati-l apoi sa se indrepte spre voi. Ascultati mesajul foarte important pe care vrea sa vi-l transmita. Cum se simte in corpul nostru. Mesajul poate fi o intuitie sau cuvinte care reapar sau sunt repetate. Lasati aceasta imagine sa se manifeste liber.

Trebuie sa-i acordam sustinere;trebuie lasata sa-si exprime sentimentele, sa fim receptivi la tot ce ne transmite. Daca esti intr-un cuplu, poate da sugestii referitoare la armonizarea relatiei dintre tine si ea/el. Ii multumim si urmarim cum imaginea se estompeaza pe ecran. Exercitiul poate fi reluat si altadata.

Pana prin anii 1960, modificarile fiziologice din timpul starilor meditative nu erau cunoscute oficial de catre stiinta si nici nu li se acorda atentie, avand in vedere ca numarul celor care practicau meditatia era foarte mic. Prin popularizarea diverselor discipline meditative precum si a tehnicilor de control a stresului, numarul celor care exersau cu regularitate a crescut foarte mult, astfel incat interesul pentru efectele acestor exercitii a crescut.

Unul dintre primii oameni de stiinta care a acordat atentie acestor cercetari a fost fiziologul american Robert Keith Wallace.

El si-a inceput doctoratul in anul 1967 la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) tema sa fiind cercetarea modificarilor fiziologice ale organismului din timpul meditatiei. Folosind metode moderne ale cercetarilor biomedicale pe parcursul a catorva ani a studiat persoanele care meditau cu regularitate. Astfel, el a masurat undele cerebrale, tensiunea arteriala, frecventa batailor inimii si alti indicatori ai modificarilor fiziologice din organismul subiectilor.

Astfel a strans o cantitate uriasa de material care arata fara nici un dubiu ca, in organism, in timpul exercitiilor mentale, apar anumite modificari. Dupa cateva minute de la inceperea exercitiului, subiectii lui intrau in stare de relaxare profunda ceea ce facea ca inima sa bata mai incet, respiratia sa fie mai ampla, cu frecventa mai scazuta, sa apara undele alfa pe electroencefalograf, precum si un consum diminuat de oxygen masurat in aerul respirat. Aceasta informative este deosebit de importanta, pentru ca indica faptul ca intensitatea metabolismului, legata de consumul de oxygen al celulelor – a scazut considerabil, stare pe care fiziologii a numesc “hipometabolica”.

In timp ce, unei personae normale ii sunt necesare intre 4 si 6 ore de somn pentru a atinge nivelul de relaxare la care consumul de oxygen scade la valori minime, subiectilor lui Wallace le erau necesare cateva minute. Mai mult, in timpul somnului scaderea consumului de oxygen era ceva mai mica de 16%, iar la subiectii cercetarii cifra era de doua ori mai mare! Aceste date aratau clar ca sentimentul subiectiv al relaxarii totale si linistirii interioare au o baza fizica reala. Pe langa asta, foarte important era faptul ca subiectii nu adormeau si nici nu intrau in transa. Pe baza acestor date dr. Wallace a concluzionat ca meditatia este de fapt o stare de “trezire hipometabolica”. Avand in vedere ca rezultatele pe care le-a obtinut erau complet diferite de cele obtinute in starea de trezie, somn sau visare, a concluzionat ca a demonstrat existenta unui nou nivel de constienta – pe care l-a denumit “ a patra stare de constienta”.

In acest mod, dr. Wallace a fost printre primii care a demonstrat legatura dintre minte si corp si a prezentat acest lucru societatii medicale. Au urmat rezultatele altor autori care confirmau cele spuse de dr. Wallace, iar cercetarile ulterioare s-au orientat catre legatura insuficient studiata dintre starile psihice si capacitatile de aparare ale organsimului. De aceea, nu este de mirare ca psihoneuroimunologia, o stiinta relativ noua, se afla in atentia cercurilor stiintifice.

Foarte intresante sunt rezultatele cercetarilor ulterioare ale dr. Wallace, dupa o decada de cercetari fundamentale legate de fiziologia meditatiei. Tot ce a facut pana atunci arata ca starile meditative sunt de fapt, stari mai profunde, mai sanatoase care cuprind intreg corpul. Acest lucru l-a facut pe Wallace sa-si puna intrebarea daca prin meditatie intensiva, relaxare si controlul constiintei este posibil sa incetineasca procesul de imbatranire.

In cercetarile ulterioare, dr. Wallace a studiat varsta biologica a oamenilor. Acest termen se foloseste din ce in ce mai des in ultimele decenii pentru ca, oglindeste mult mai exact procesul de imbatranire fata de termenul folosit pana recent a “asa zisei” “varste cronologice” sau calendaristice. Doua persoane nascute acum 60 de ani, se diferentiaza mai ales in varsta biologica, de fapt ele se diferentiaza in privinta sanatatii, aspectului fizic si echilibrului psihic.

Dr. Wallace a studiat un sir de variabile, dar cele mai acceptabile s-au aratat a fi trei dintre ele, considerate de baza: nivelul tensiunii, auzul si vazul. Toate aceste trei variabile se inrautatesc progresiv cu procesul imbatranirii si de aceea se pot folosi ca indicatori ai procesului de imbatranire.

Ceea a ce a aratat dr. Wallace a fost impresionant. A aratat ca persoanele care mediteaza cu regularitate sunt, per ansamblu, mai tinere biologic comparative cu cele de varsta lor calendaristica! Diferenta nu a fost unica: femeia care a obtinut cele mai bune rezultate era cu 20 de ani mai tanara biologic fata de cei de aceeasi varsta calendaristica cu ea! S-a arata ca rezultatele obtinute erau proportionale cu timpul pe care aceste persoane l-au dedicate exersarii zilnice. Cu alte cuvinte, cei care au exersat zilnic timp de 5 ani erau mai tineri cu 7 ani, iar cei care au exersat peste cinci ani erau cu 12 ani mai tineri, folosind criteriile pentru varsta biologica.

Cu alte cuvinte, o persoana in varsta de 60 de ani care exerseaza zilnic, se comporta fiziologic ca o persoana de 48 de ani. Pe langa asata, nici unul dintre subiecti nu a mentionat procesul de imbatranire in timpul exercitiilor si nici nu a incercat sa amane acest proces prin tehnici meditative.

Dar nu numai procesul de imbatranire este legat de exersarea cu regularitate. Acest lucru a fost aratat intr-un studiu de anvergura pe care l-a facut societatea de asigurari Blue Cross – Blue Shield in anul 1986. Au fost studiate 2000 de persoane care meditau cu regularitate si s-a constatat ca erau mai sanatoase comparative cu populatia de rand in 17 domenii principale unde pot aparea probleme de sanatate, inclusive bolile grave atat mentale cat si fizice. Aceste diferente au arata si o valoare statistica. De exemplu, cei care exersau zilnic erau cu 87% mai rar spitalizati din cauza afectiunilor cardiace si in 50% din cazuri, mai rar din cauza imbolnavirii de cancer, comparativ cu populatia de rand. La fel de interesante sunt rezultatele obtinute in 1980 de Charles Alexander, un fiziolog tanar de la Universitatea Harvard.

El si-a condus cercetarile in trei azile de batrani din Boston. A ales oameni de peste 80 de ani si i-a invatat 3 tehnici de relaxare independente. Fiecare persoana a invata o singura tehnica. Urmarindu-si subiectii, Alexander a constatat ca nu exista diferente intre tehnici si ca toti se simteau cu mult mai sanatosi si mai tineri fata de ceilalati locuitori care nu au luat parte la studiu. Concomitent, s-au imbunatatit capacitatilor lor de a invata, s-au imbunatatit valorile tensiunii arteriale si sanatatea mentala. Totusi, adevarata surpriza a venit dupa trei ani: o treime din locuitorii azilelor care nu au participat la studio au murit, iar 24% erau tintuiti la pat. Din grupul care practicau cu regularitate exercitiile de relaxare nu a murit nici o persoana. Varsta lor medie era de 84 de ani, iar biologic erau mai sanatosi decat atunci cand a inceput experimentul. Gerontologia (disciplina medicala care este dedicata batranetii si imbolnavirii la batranete) considera si astazi ca imbatranirea este inevitabila si ca acest proces nu poate fi influentat.

Rezultatele aratate aici sugereaza ca procesul de imbatranire si de imbolnavire este controlat atat constient cat si subconstient.

In conformitate cu aceste cercetari prin exersarea zilnica stabilim relatii de armonie intre organe si tesuturi iar dupa toate aparentele si la nivelul celulelor si astfel le inlesnim o functionare mai buna. Daca lucrurile stau asa inseamna ca si procesul de imbatranire este dependent de nivelul de constienta si este supus programelor pe care le avem. De aici si convingerea ca o atitudine pozitiva, activitate fizica si mentala precum si dorinta de supravietuire pot face batranetea mai usoara daca nu chiar sa incetineasca procesul de imbatranire.

In final, nu ne ramane decat sa tragem concluziile singuri. Pe baza rezultatelor expuse se pare ca exercitiile zilnice influenteaza procesele fiziologice din organism. Alte rezultate indica ca este posibil ca exersatul sa influenteze procesul de imbatranire si imbolnavire. Daca exersatul zilnic timp de 5 ani va poate face mai tineri biologic cu 12 ani atunci ce perspective are cineva care incepe sa exerseze la varsta de 20 de ani? Timpul ne va arata…

Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Îmbrăţişarea nopţii este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.
Ai privit vreodată doar cu inima?


Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.

Să aduni în inima ta frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului. Să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima bucurându-te de binecuvântarea graţiei răsăritului şi de mângâierea tainică a apusurilor. Între ieri şi azi să vezi mereu frumuseţea clipei, să trăieşti fiecare moment ca pe o naştere sub botezul frumuseţii, să dai fiecărui moment posibilitatea de a-ţi aduce acel moment de frumuseţe sublimă şi de divinitate cu care a fost încărcat. Să poţi trăi plenar viaţa, în lumina spontaneităţii divine, în virtutea acelei forţe a binelui care este şi va fi mereu triumfătoare.

Să treci prin viaţă făcându-ţi aripi din frumuseţe, din iubire şi din credinţa în sine, în pofida oricărui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepăşit prin dificultatea sa aparentă.
Să fii deschis în faţa vieţii şi să aduci viaţa în sufletul şi în inima oamenilor. Să ai sufletul curat ca al unui copil şi să nu încetezi nici o clipă să crezi în miracole, pentru că miracolele se produc în fiecare clipă, doar ochiul sufletului este necesar să le perceapă.

Să ai sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut.

Să vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumuseţii absolutului şi să faci astfel încât această frumuseţe din sufletul tău să umple sufletele celor însetaţi de frumuseţe şi celor ce au uitat de această frumuseţe.

Trăind mai mereu în această frumuseţe şi în această plenară spontaneitate a clipei viaţa devine un dans al conştiinţei, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumuseţea lui această manifestare.

Cu totii ar trebui si chiar stim, in adancul fiintei noastre, ca nu suntem singuri in Univers. Ochii nostri neantrenati nu sunt capabili sa vada dincolo de aparente si totusi…exista mult mai multe dimensiuni decat cele patru (trei spatiale si una temporala) acceptate de civilizatia umana. Si daca exista mai multe dimensiuni, este logic ca acestea sa fie “populate” de civilizatii.

Una dintre aceste civilizatii, arcturienii, traiesc intr-o realitate paralela ca si “servitori” ai lui Dumnezeu. Arcturienii sunt fiinte multidimensionale, spirite intr-o frecventa imperceptibila pentru noi, oamenii. In cadrul acestei civilizatii exista un grup de fiinte numit Circle Makers (Creatorii Cercurilor).

Arcturienii sunt maestrii frecventei. Ei transforma pictograme geometrice holografice in formatiuni numite de noi, pamantenii, Cercurile din Lan (Crop Circle). Geometria sacra (prezenta in multe simboluri si constructii antice) din aceste formatiuni ne este relevata ca simple desene divine facute in locuri cheie a grilei planetare. Aceasta grila planetara este in fapt corpul eteric al planetei (Sufletul exterior – Urantia).

Energiile generate de aceste formatiuni hranesc energia planetei prin intermediul grilei mai sus-amintite. Acest lucru este posibil deoarece fiecare simbol sacru exprima o anumita calitate si, implicit, cantitate, de energie aflata in Razele Divine (cele 7 raze). Va rog sa retineti ca acest fenomen este multi-dimensional.

In ultimii ani aceste formatiuni (Cercurile din Lan) au devenit din ce in ce mai complexe in reprezentare. Unul din motivele care alimenteaza acest lucru este expansiunea constiintei umanitatii. Omenirea se deschide, incetul cu incetul, spre cunoastere.

Cand privim o astfel de formatiune (sau sImbol sacru) constiinta noastra se extinde si asta ne face capabili sa absorbim si sa intelegem pur si simplu, intelepciunea “inchisa” in aceste forme.

Cu cat cercurile sunt mai complexe cu atat mai mult este stimulata constiinta umana. Cercurile din lan din ultimii ani au generat si asistat o mai mare vointa a oamenilor de a intelege cunoasterea. Pe langa acest aspect, aceste formatiuni ne stimuleaza deschiderea intelegerii unor noi metode de auto-vindecare.

Informatiile din aceste formatiuni sunt aduse dintr-o alta dimensiune, invizibila pentru noi deoarece avem o vibratie diferita. Totusi cei din aceasta dimensiune incearca si, chiar au gasit o modalitate prin care sa spijine, sa ajute progresul nostru lent prin stimularea sistemului nervos si a creierului. Aceste Cercuri din Lan contin abilitatea de a face acest lucru.

Prin aceste formatiuni omenirea este capabila sa absoarba mai multa intelegere decat prin intermediul celor cinci simturi. Cresterea constiintei umanitatii este stimulata la nivel fizic, emotional, mental si spiritual, pentru a asigura sprijinul, suportul necesar devenirii ei continue in sensul Planului Divin. Astfel se creeaza si premiza ca exista, totusi, si alte forme de viata si implicit mai multe modalitati de comunicare.

Aceste simboluri sacre contin informatii care nu pot fi descifrate prin procese de gandire analitica. Noi, ca oameni, avem tendinta sa reactionam la stimuli vizuali, blocand astfel “vederea Divina”.

Metoda de a absorbi energia si cunoasterea continute in aceste formatiuni este de a privi in centrul lor iar informatia va fi imediat absorbita in subconstient, activand structurile ADN-ului.

Este important de tinut minte ca aceste cercuri sunt formate intr-o anumita ordine pentru a aduce la “suprafata” adevarata frumusete a Divinului din noi. Va vor asista in intelegerea dumneavoastra asupra diferitelor aspecte ale Creatiei.

Un alt beneficiu adus de aceste formatiuni este ca ne vor ajuta sa eliminam durerea, presiunea si disperarea.

Cele mai recente dintre aceste formatiuni reprezinta inceputul unui nou nivel al comunicarii prin codurile continute in ele.

Prea Sfanta Treime, sufletul meu striga la Tine sa ma ajuti in a invata sa iert si sa primesc iertarea fara de care nu vom intra in iubire. Doar Tu vezi cat ma mint atunci cand spun ca am iertat si ca iubesc cu adevarat. Dar atata timp cat tin minte raul nu fac decat sa ma amagesc. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea ea si slava Tie pentru toate.

Condacul 1

Prea Sfanta Treime, de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea dar nu gaseste calea, ma complic in vorbe si ma ratacesc in fapte, departandu-ma de calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine, da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 1

Tata, Fiule si Sfantule Duh, Treime Sfanta, mult am gresit in fata Ta si a creatiei Tale. Imi pare rau acum si cer iertare in fata Ta, a Cerurilor, a oamenilor, in fata a toata Creatia Ta si te rog ajuta-ma la iertarea mea.

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate faptele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate gandurile mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit crezand ca fac bine,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat in seama,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce nu am invatat in viata,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 2

Prea Sfanta Treime si mult dorita, in fiecare zi iti marturisesc cate am gresit dar las nemarturisite greseli pe care nu le vad. Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate. Cu gura spun ca am iertat dar sufletul isi aduce mereu aminte raul. Doamne, strig din toata fiinta mea : Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 2

In fata Ta nu pot minti, Tu stii tot ce fac si ce inca nu am facut, de Tine nu ma pot ascunde, Treime Sfanta, Dumnezeul meu cel bun, ajuta-ma sa ma regasesc caci de mine ma ascund mintindu-ma. Treime Sfanta, asculta rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la flori,

Treime Sfanta, cer iertare de la pomi,

Treime Sfanta, cer iertare de la iarba,

Treime Sfanta, cer iertare de la plante,

Treime Sfanta, cer iertare de la seminte si roade,

Treime Sfanta, cer iertare de la firul de nisip,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 3

In fata ta, Dumnezeul meu in Treime Slavit, recunosc ca neiertarea de sine cea mai grea, ca de nu voi intelege sa ma iert pe mine cum voi putea ierta pe cei ce mi-au gresit si sa accept ca am fost iertat? Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 3

De mici invatatm lucruri neimportante, cum sa reusim in viata, cum sa devenim conducatori, cum sa ajungem primii. Si asa ajungem primii in pacate. Cat de tarziu aflam ca Dumnezeu e iubire si iertare.

Treime sfanta, cer iertare de la soare,

Treime sfanta, cer iertare de la luna si stele,

Treime sfanta, cer iertare de la vant,

Treime sfanta, cer iertare de la foc si apa,

Treime sfanta, cer iertare de la ploaie si ninsoare,

Treime sfanta, cer iertare de la val si izvoare,

Treime sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 4

Treime Sfanta, in acest ceas tarziu al vietii mele imi doresc sa aflu cu sufletul adevarul Tau. Pana acum am invatat adevarurile acestei lumi care sunt minciuna inaintea ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la mama,

Treime Sfanta, cer iertare de la tata,

Treime Sfanta, cer iertare de la frati,

Treime Sfanta, cer iertare de la nasi,

Treime Sfanta, cer iertare de la copii,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti oamenii de pe pamant,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 5

Treime Sfanta, tu m-ai invatat prin sfintii Tai ca a ierta e dovada iubirii din fiecare. De am putea acum sa recunoastem cat de putin iubim. Cer ajutorul tau pentru toti oamenii de pe pamant si printre ei sa fiu si eu.

Icosul 5

Doamne, tu stii ce imi doresc dar nu ma pot opri sa cer intelepciune pentru a vedea ce imi lipseste, pentru a intelege iertarea cea din adancul inimii si nu cea din minte. Treime Sfanta, primeste rugaciunea measi slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la pasari,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate vietatile pamantului,

Treime Sfanta, cer iertare de la bunele pierdute,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate relele nestiute,

Treime Sfanta, cer iertare de la toata Creatia Ta,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 6

Atata de mult am gresit ca nu imi pot socoti greselile, dar cu voia Ta, Treime Sfanta, in fiecare zi, in minte mi se vor dezvalui, voi cere iertare si voi ierta. Ajuta-ma prin ingeri si Arhangheli sa am putere in rugaciune de iertare.

Icosul 6

Sufletul meu iti canta Tie, se roaga, iti plange caci ce e mai bun in viata mea decat vorbirea cu Tine? Si in aceste clipe imi dau seama cat de frumoasa e Creatia Ta si cat ma iubesti pe mine “omul”. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce rau am vorbit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am invatat gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am inteles gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea credinta,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea iubire,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 7

Treime Sfanta, iti multumesc pentru toate binecuvantarile si bucuriile din viata mea, pentru sanatate, pentru bunastare dar te rog sa ma ajuti sa inteleg mai mult si sa pot ierta ca sa fiu iertat. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 7

Viata mea a fost plina de urcusuri si caderi, dar in fiecare clipa mi-ai trimis ajutor pe ai tai ingeri pazitori, arhangheli vindecatori, puteri ceresti, sfinti si sfinte dar eu orb fiind nu i-am vazut, surd fiind nu i-am auzit, si cu inima mea impietrita nu i-am simtit. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Ingeri,

Treime Sfanta, cer iertare de la Arhangheli,

Treime Sfanta, cer iertare de la Sfinti si Sfinte,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate Puterile Ceresti,

Treime Sfanta, cer iertare de la Heruvimi si Serafimi,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti slujitorii Tai,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 8

Treime Sfanta, natura e supusa Tie, in afara de mine “omul” totul te asculta si lucreaza dupa legea Ta. Eu “omul”, avand liberul arbitru ma pierd tot mai mult din neam in neam. Acum in aceasta clipa, cu liberul meu arbitru, aleg sa Te iubesc si sa-Ti slujesc. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 8

Treime Sfanta, iti multumesc pentru ca, desi gresesc in fiecare zi Tu ai grija de mine si ma aperi neincetat, calauzindu-mi pasii catre lumina. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Lumina,

Treime Sfanta, cer iertare de la Vointa,

Treime Sfanta, cer iertare de la Intuitie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Memorie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Credinta,

Treime Sfanta, cer iertare de la Bunastare,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 9

Treime Sfanta, oricat de multa rugaciune Ti-as aduce nu-Ti pot multumi pentru toate bucuriile din viata. Acum imi doresc sa iert si sa iubesc, iubindu-te cu toata fiinta mea voi iubi intreaga Creatia Ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 9

Treime Sfanta, de-am intelege toti ca iubirea e raspunsul la tot, am iesi in lumina, cu inimile pline de bucurie si am trai in armonie. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru vorbirea mea cea goala,

Treime Sfanta, cer iertare pentru nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am mintit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru suparare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am risipit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am lenevit,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 10

Sfanta Treime, in fiecare dimineata deschid ochii inimii spre Tine si Te rog sa ai grija de noi, sa calauzesti pasii nostrii pe drumul de lumina, ca sa ajungem toti la Tine. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 10

Treime Sfanta, avem nevoie in fiecare clipa in timpurile de acum sa intelegem iertarea, sa invatatam stiinta Ta vazuta si nevazuta si cu intelepciune venita de la Tine sa facem pe pamant Rai.

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata neiubire,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata rautate,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata invidie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata gelozie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata suferinta,

Treime Sfanta , primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 11

Treime Sfanta, sper cu ajutorul tau sa iert tot ce m-a suparat, din adancul inimii sa scot tot ce-i intuneric si sa pun in loc iubire si lumina venite de la Tine, lumina si iubirea ce mi le-ai dat de la inceput prin botez dar le-am pierdut pe drumul vietii. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 11

Sfanta Treime, de as intelege mai bine iubirea de Dumnezeu as fi mai curat, nu as mai gresi si rataci prin viata. E de ajuns sa tin prima Ta lege caci in ea sunt cuprinse toate celelalte.

Treime Sfanta, iert tot ce s-a gresit fata de mine,

Treime Sfanta, iert barbatii,

Treime Sfanta, iert femeile,

Treime Sfanta, iert copiii,

Treime Sfanta, iert prietenii si rudele,

Treime Sfanta, iert pe cunoscuti si necunoscuti,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 12

Treime Sfanta, Tu vi la fiecare dintre noi la timpul potrivit ca sa ne arati ca suntem intorsi cu spatele la Tine, noi crezand ca stam la picioarele Tale. Alunga ceata inimilor noastre si fa sa vedem unde ne aflam cu adevarat fiecare. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 12

Treime Sfanta, Tu ai creat Universul si tot ce misca, in toate e scanteie divina. Toata Creatia Te asculta, eu “omul” nu. Oare ce imi lipseste sa inteleg frumusetea iubirii Tale?

Treime Sfanta, cer iertare de la Univers,

Treime Sfanta, cer iertare de la Pamant,

Treime Sfanta, cer iertare de la munti,

Treime Sfanta, cer iertare de la ape,

Treime Sfanta, cer iertare de la soare,

Treime Sfanta, cer iertare din adancul meu la toate,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 13

Treime Sfanta, in fiecare zi imi cer iertare de la zidirea Ta si atunci, cand Pacea cea mai presus de cuvinte va umple inima mea voi sti ca primul pas e facut si il voi face pe al doilea, sa incep a iubi.

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate (de 3 ori si apot Icosul 1 si Condacul 1)

Rugaciune

Inima mea rosteste cuvinte mici si umile, cerand iertare de la toti din cer si de pe pamant, pentru greselile stiute si nestiute. Nu am scuze pentru cate am gresit dar cu tot sufletul meu imi doresc sa iert si sa fiu iertat si sa nu mai gresesc, sa ma umplu de Iubire si Lumina pentru intreaga Ta zidire.

AMIN

pasa el viento a mi vera gritándome

que la vida no espera, “ponte a correr”.

harta ya de este cuento quiero salir

donde tomar aliento para seguir.

ir a paso lento por mi mundo,

saborear cada segundo

poniendo rumbo donde quiera

que no existan las fronteras,

y en cada nuevo amanecer

sentir la magia de la espera.

le canto al viento porque hoy

quisiera ser de ceniza o de papel,

elevarme y ascender ligera.

ser solo aire y escapar

de un suspiro hacia un lugar

cualquiera.

busco la luz primera que me hizo ver

que no hay ninguna carrera dónde vencer,

que sólo importa contar si es para medir

el trecho que hay entre estar vivo y vivir.

Bendición de la Luz y el Amor

Debe enviar una luz, que te abrace con amor.

Envía una luz para servirle con amor.

Como el amor, el respeto y aprecio

Que te la soltería,

Y todas las criaturas de este mundo

Cada únicos, cada especie y querido.

Ya sea que usted puede ver la bondad y belleza a su

Reflejada en todas partes usted mira, pero a los ojos de los espectadores usted.

Si usted encuentra satisfacción y asombro infantil

Antes de los dones que nos ofrece, en la abundancia, la vida.

Ya sea que su esplendor El mero hecho de

Déjese guiar a su idioma guía, pensamientos y acciones.

Si el dolor y el miedo que puede jamás se haya enfrentado

Para transformarse en el poder, la comprensión y la compasión.

Que la luz de sí mismo para irradiar la paz y la armonía

Donde quiera que paso, y donde quiera.

Ya sea que tu ser para conocer la alegría y la felicidad

Haciendo que cada momento de una celebración de la vida.

Ya sea que su riqueza y generosidad

Apenas sea usted mismo dones que comparten su alrededor;

Y que tu alma la bondad y consuelo a los que te rodean, como un bálsamo curativo,
Ese olor dulce de flores.

O que tiene parte de la integridad, la salud, y así

Y yo te abrazo con la compasión y los que sufren.

Ya sea tu pureza y la perfección la luz

Los humos de difundir la discordia, la desesperación y los conflictos.

Ya sea que la inteligencia y abrir tu mente a la sabiduría infinita

Permítanme dar una mayor claridad, incluso cuando el mundo parece estar perdida en la confusión.

Ya sea que usted conoce y tiene fe en que usted es el novio perfecto, perfecto
perfectamente aseado y ayudado por Infinito Amor Divino - ahora
siempre.

Ya sea en realidad parte de la magia del tesoro de Acción de Gracias,

¿Qué todo para convertirse en el paraíso.

Y por lo que sólo se puede detener todos los días

Para recordarle esta bendición. ..

Alega que el verdadero esplendor de tu ser,

Y los espejos y, para otros, siendo su verdadera belleza.

Envío este haz de luz,

Para curar con amor, todo es sanado.

În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-şilor, zeul războiului, zeul fulgerului şi al furtunii, cel mai mare dintre războinici şi cel mai puternic dintre toate fiinţele. Era apărătorul zeilor şi al întregii omeniri împotriva forţelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleaşca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusinţă şi putere arma celestă, Vajra (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea şi arcul, un laţ şi un cârlig. Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii ucişi în luptă.

Indra este considerat un zeu creator, fiind cel care a stabilit ordinea în Cosmos şi, deoarece este cel care a readus apa pe Pământ dupa o perioada de cumplita secetă, este considerat şi zeu al fertilităţii.
Indra este descris ca fiind foarte puternic, având o pielea de culoare roşiatică şi două sau patru braţe foarte lungi. Părinţii lui au fost zeul ceresc Dyaus Pita şi zeiţa Prithivi. Consoarta lui este Indrani, iar slujitorii săi erau numiţi Marut-şi. Fiii săi au fost Jayanta, Midhusa, Nilambara, Ribhus, Risabha, Sitragupta şi, cel mai important dintre ei, Arjuna. În Rig Veda, dintre toţi ceilalţi zei, cele mai multe imnuri (în jur de 250) îi sunt închinate lui Indra. El agrea foarte mult nectarul divin al nemuririi (Soma) şi consuma cantităţi uriaşe din acesta. Uneori, stăpânul zeilor bea elixirul divin pentru a căpăta puteri în lupta cu duşmanii săi, iar atunci când făcea aceasta, creştea instantaneu foarte mult, ajungând la proporţii gigantice. Când nu folosea caleaşca aurită, Indra călărea un elefant mare şi alb (Airavata), care era întotdeauna victorios şi care avea patru colţi de fildeş ce semănau cu un munte sfânt.

De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel care fulgeră”), Purandara („Distrugătorul oraşelor”), Meghavahana („Călăreţul norilor”) şi Svargapati („Domnul Cerului”).

Reşedinţa celestă a lui Indra este tărâmul fiinţelor divine zeieşti (Svarga), paradisul celest, care înconjoară cel mai înalt pisc al muntelui sacru Meru. Acest paradis se putea deplasa oriunde, la comanda stăpânului său, Indra.

Indra şi frumoasa lui contraparte feminină, zeiţa Indrani, domnesc peste acest paradis. În palatul lui Indra nu este îngăduită nicio supărare, suferinţă sau frică. Apsara-ele şi Gandharva-şii dansează şi îi distrează pe cei care vin la sublimul palat al lui Indra. În acest paradis se desfăşoară uneori şi jocuri sau concursuri sportive.

Cea mai remarcabilă faptă de vitejie a lui Indra a fost lupta sa cu asura (demonul) Vritra. Vritra a luat forma unui dragon foarte puternic şi a furat toată apa din lume, ţinând-o numai pentru el. Până la naşterea lui Indra, nimeni nu a putut înfrânge acest demon. Auzind despre cele petrecute, Indra a jurat să ia înapoi lichidul dătător de viaţă. El s-a dus să-l întâlnească pe teribilul Vritra. A consumat o mare cantitate de Soma, pentru a dobândi puterea de care avea nevoie pentru a se lupta cu un duşman atât de puternic. Marele zeu a doborât cele 99 de fortăreţe ale lui Vritra, ajungând în cele din urmă la dragonul malefic. Cei doi s-au aruncat năvalnic unul asupra celuilalt şi, după o lungă bătălie, Indra a ucis demonul cel puternic. Vritra ţinuse Pământul într-o secetă continuă, însă atunci când Indra a despicat demonul în două, apele au început să curgă din ceruri şi omenirea a fost astfel salvată. De atunci, Indra a devenit un erou pentru toţi oamenii, iar zeii l-au ales să le fie rege.

In toate traditiile se vorbeste despre existenta mai multor lumi sau taramuri, asa numitele paradisuri sau infernuri, care sunt locuite de diferite fiinte si in care, in conformitate cu actiunile realizate de catre om in viata sa pamanteana, acesta va ajunge atunci cand el paraseste planul fizic. Una dintre cele mai elaborate conceptii referitoare la aceste lumi o intalnim in traditia hindusa, traditie in care aceste lumi sunt cunoscute sub numele de Loka-uri.

Conform traditiei hinduse, acest pamant, obiect al simturilor noastre fizice si a cunoasterii bazate pe acestea, nu reprezinta decat una din cele paisprezece lumi sau regiuni plasate "deasupra" sau "dedesubtul" ei; cunoasterea lor poate fi obtinuta prin meditatia asupra "canalului" principal (nadi) (asa dupa cum spun sutra-ele, adica aforismele diferitelor texte spirituale) care poarta numele de sushumna din merudanda (coloana vertebrala). Sase din lumile superioare sunt plasate de-a lungul acestui nadi, a saptea si cea mai inalta fiind plasata in sahasrara padma, lotusul cu o mie de petale. Pamantul (Bhurloka) cu continentele sale, cu muntii, raurile si oceanele sale, reprezinta cea de a saptea si, totodata, cea mai de jos dintre lumile superioare. Mai jos de el se afla taramurile Iadului si ale Damnatiunii, ale caror nume vor fi explicitate in continuare. Deasupra sferei terestre se afla Bhuvarloka sau sfera atmosferica, cunoscuta si ca antariksha, care se intinde "de la Pamant la Soare" si in care siddha-sii (fiintele perfecte) si alte fiinte celeste (devayoni) isi duc propria lor existenta. "De la Soare si pana la Steaua polara" (dhruva) se afla Svarloka, sau sfera cereasca (paradisiaca). Paradisul (svarga) este acela care incanta mintea, asa cum infernul sau iadul este cel care ii provoaca durerea. Conform Vishnu Purana, Cartea a II-a, cap. VI - "Virtutea este divina, iar viciul demoniac". In Paradis se afla salasul Deva-urilor si al fericirii spirituale.

Aceste trei sfere reprezinta regiunea cauzalitatii lumii si sunt numite tranzitorii prin comparatie cu cele trei sfere, cele mai inalte si elevate si cu a patra sfera, care detine un caracter mixt. Cand jiva si-a consumat karma aici, el se reincarneaza iarasi pe pamant. Caci nu actiunile si faptele bune si pozitive sunt cele care aduc Eliberarea, ci cunoasterea lui Atma (Sinelui esenta) este cea care conduce la moksha (eliberare). Deasupra lui Svarloka se afla Maharloka, iar deasupra acesteia - cele trei regiuni superioare, cunoscute ca: Janarloka, Tapoloka si Satyaloka, fiecare dintre ele fiind populata de variate forme ale inteligentei celeste aflate pe un nivel din ce in ce mai elevat si mai inalt. Sub pamant (Bhuh) si deasupra lumilor intunericului se afla Infernurile (care incep cu Avichi) si care, conform teologiei populare, sunt in numar de treizeci si patru, desi in alta parte se afirma ca exista tot atatea infernuri cate greseli si ofense au loc si pentru care se aplica pedepse bine stabilite. Dintre toate acestea, sase sunt cunoscute ca fiind infernurile mari. Hinduismul insa, chiar si cel popular, nu afirma nimic despre vreun infern in care sa existe chinuri vesnice eterne. Pentru el, nimeni nu este etern in afara de Brahman.

Propulsat din Infernuri, jiva se reincarneaza mereu pentru a-si fauri viitorul. Dedesubtul Infernurilor se afla cele sapte lumi ale intunericului: Sutala, Vitala, Talatala, Mahatala, Rasatala, Atala si Patala unde, conform Purana-elor, salasluiesc divinitatile sarpe Naga, stralucind in luminile bijuteriilor lor si unde, de asemenea, hoinaresc minunatele fiice ale Daitya-urilor si Danava-urilor, fascinandu-l pana si pe cel mai auster in viata pamanteasca. Totusi, chiar mai jos decat Patala, se afla forma lui Vishnu, provenind din calitatea intunecimii (tamas guna), cunoscuta ca sarpele Shesha, sau Ananta, purtand intreaga lume ca o diadema si fiind insotit de catre a lui Shakti, Varuni, ce reprezinta propria sa radiatie intrupata.

Lumile sunt locuite de fiinte si entitati fara de numar, incepand cu cele mai inalte divinitati (Deva-uri) (dintre care exista multe clase si clasificari) si pana la cea mai de jos viata animala. Scara fiintelor se desfasoara de la manifestarile pline de stralucire ale Spiritului la acelea in care El este atat de invaluit si acoperit, incat pare aproape ca si disparut in invelisul lui material. Nu exista decat o singura Lumina, un singur Spirit Suprem, ale carui manifestari sunt infinite. O flacara inchisa intr o incinta de sticla isi pierde doar putin din stralucirea ei. Daca, insa, substituim sticla cu hartie sau cu o alta substanta mai opaca dar, cu toate acestea, inca putin transparenta, lumina va fi mult diminuata. Un invelis de metal poate fi, totusi, atat de dens, incat el sa excluda vederii orice raza de lumina provenind de la flacara, desi aceasta continua sa arda in interiorul incintei cu aceeasi intensitate. Toate aceste forme de acoperire, ascundere, tainuire, reprezinta Maya (iluzia). Ele sunt adevarate pentru aceia care traiesc si fac ei insisi parte din aceasta lume a Maya-ei (sau iluziei universale). Deva, sau "acela care este ceresc si stralucitor" - caci spiritul este lumina, existand prin sine insusi - ii reprezinta pe aceia ce provin, dar totusi sunt manifestari inalte ale lui Brahman, cum ar fi, de exemplu, cei sapte Shiva, care includ Trinitatea Hindusa (Trimurti): Brahma, Vishnu si Rudra. Pe de alta parte, Devi reprezinta chiar numele Supremei Mame si el mai este asociat nenumaratelor forme pe care si le asuma Maya, cum ar fi: Kali, Sarasvati, Lakshmi, Gauri, Gayatri, Sandhya si altele. De asemenea, in sensul in care se spune: "La inceputul inceputurilor a fost doar Brahman. El a creat Deva-urile," deva include aici si inteligentele sublime si inalte, apartinand lumii intermediare, creata de Ishvara (El Insusi un Purusha) si om care, in persoana unui brahman, de pilda, este cunoscut ca zeitate pamanteasca (Bhudeva). Aceste spirite sunt de diferite grade. Caci, in creatie nu exista rupturi sau brese care sa reprezinte o aparenta cadere a lui Brahman in forme gradat inferioare. Printre toate aceste forme se misca curentii divini care sunt Pravritti si Nivritti, cel de al doilea resorbind in El ceea ce primul a scos la iveala.

Deva (zeitatea), Jiva (sufletul individual) si Jara (materia anorganica) sunt, in realitate - si opus aparentei lor fenomenale si iluzorii - unicul Brahman, care astfel apare a fi altfel decat El Insusi prin legatura lui cu Upadhi, sau conditiile limitatoare cu care ignoranta (avidya) il imbraca. De aceea, toate fiintele care reprezinta obiect de adoratie sunt, fiecare dintre ele, chiar Brahman, perceput prin valul avidya-ei. Desi adoratorii Deva-urilor pot sa nu o stie, veneratia lor este - in ultima esenta - o veneratie a lui Brahman si, in acest context, Mahanirvana Tantra spune ca: "asa cum toate fluviile curg spre ocean, tot astfel si adorarea oricarui Deva este primita de Brahman". Pe de alta parte, aceia care - cunoscand acest lucru - venereaza Deva-urile, o fac ca manifestari ale lui Brahman si astfel Il venereaza pe acesta in mod indirect. Soarele, cel mai glorios simbol din lumea fizica, reprezinta vesmantul Maya-ic al Ei (al Zeitei), care "este imbracata cu soarele".

In domeniile joase ale ierarhiei celeste se afla Devayoni-urile, cateva dintre ele fiind mentionate in aforismele introductive ale primului capitol al textului. Deva-urile sunt de doua feluri: "nenascute" (ajata) - adica acelea care au provenit sau nu din umanitate, ca in cazul regelui Nahusha, care a devenit Indra. Opuse ostilor divine sunt Asura, Danava, Daitya, Rakshasa, care, impreuna cu alte spirite, reprezinta elementul tamasic sau demonic in creatie. Toate Deva-urile, de la cele mai inalte si pana la cele mai de jos sunt subordonate atat timpului, cat si Karma-ei. Astfel, se spune: "Slavire Karma, asupra careia nici chiar Vidhi (Brahma) nu are putere". Traducerea termenului Deva prin Dumnezeu a condus la o intelegere si orientare gresita a gandirii hinduse. Folosirea termenului de "inger" poate, de asemenea, sa favorizeze idei gresite, desi lumea Deva-urilor are, in anumite privinte, o oarecare asemanare cu corurile ingeresti. Conceptia crestina a acestor fiinte, originea, cat si atributele lor nu includ, ci chiar exclud alte idei cuprinse in termenul sanskrit.

Pitri-sii, sau "Parintii", sunt in creatie (dupa unii) separati de predecesorii umanitatii si, in conformitate cu altii, ei sunt de origine lunara. Dik Brahma, de pilda, este cunoscut ca "Bunicul" Pita Maha al rasei umane; alaturi de el se mai afla "fiii sai mentali": Agnishvattvah, Saumnyah, Havishmantah, Ushmapah, cat si alte categorii de Pitri in numar de treizeci si unu (dupa cum afirma Markandeya Purana).

Rishii sunt clarvazatorii intelepti care, prin cunoasterea ce o detin scriu Shastra-ele si "vad" toate mantra-ele. Cuvantul vine de la radacina "rish". Cei sapte mari rishi sau Saptarishi ai primei Manvantara sunt: Kashyapa Atri, Vashishtha, Vishvamitra, Gautama, Jamadagni si Bharadvaja. Rishi-lor le-au fost revelate Veda-ele. Astfel, Vyasa l-a invatat pe Paila intelepciunea Rig-Veda-ei, ce i-a fost revelata lui; Yajurveda - a fost revelata lui Vaishampayana; Sama-Veda lui Jaimini; Atharva-Veda lui Samantu si Itihasa si Purana lui Suta.

Cele trei clase principale din randul rishi-lor sunt: Brahmarishi, nascuti din mintea lui Brahma, Devarishi - de un domeniu inferior si Rajarishi-ii, sau regii, care devin rishi prin cunoasterea ce o debandesc si prin diferitele lor austeritati cum ar fi, de exemplu: Janaka, Ritaparna, etc. Shrutarishi ii sunt cei care au alcatuit Shastra-urile, cum ar fi, de pilda, sushruta.

Muni, care poate fi un rishi, este un intelept. Se numeste muni dupa cuvantul Mananam. Mananam constituie acel gand, investigare si discutie care defineste o minte independenta. Primul este Shravanam, care asculta; apoi vine Mananam, care reprezinta puterea de intelegere, de discutie asupra subiectului si de testare a ceea ce este auzit, contrar mintii inferioare, care este tentata sa accepte de bun tot ceea ce aude.

Acestea doua sunt urmate de Nidhyasanam, care reprezinta atentia si meditatia profunda asupra concluziilor (Siddhanta) trase din ceea ce s-a auzit si rationat. Asa cum spune Maha-bharata: "Veda difera si tot astfel si Smriti. Nimeni nu poate fi un muni fara a avea o opinie independenta, a lui proprie".

Fiinta umana se numeste jiva - adica, Atma intrupat, acaparat de egoism si de ideea ca el conduce si directioneaza puryashtaka, adica cele cinci organe de actiune (karmendriya), cele cinci organe ale perceperii (jnanendriya), impatrita antah-karana sau mentalul propriu (manas, buddhi, ahamkara, chitta), cele cinci vanturi (prana), cele cinci elemente, kama (dorinta), karma (legea cauzei si a efectului) si avidya (iluzia). Atunci cand toate aceste notiuni false sunt distruse este distrusa, de asemenea, si posibilitatea reincarnarilor succesive si aspirantul atinge nirvana. Atunci cand jiva este absorbit in Brahman, nu va mai exista nicio clipa un astfel de jiva ca atare.

Você é como stravezii taça de cristal
Pura e suaves ondulações embutidos
Desde goles você pode nos ritos sagrados
E ncepatoare-boca ...

Você é como o vento em Julho
viata'ti você ligar a riqueza.
Você é a fonte do Céu, onde você bebe,
De manhã passo culgand orvalho.
Você é o caminho que leva à Primavera
Vestindo tigela ombro de enchimento com Dor.
Está a grama cultivada em terra
E você começa a canção elf The Spirit!
Você está cantando de manhã,
a voz do velho.
Você que coletam, bouquets,
De corações de viagem.
Você está, você sabe, realmente, você sabe ..!
Vid resposta do silêncio do coração, Santo
Onde você está e você se torna-se Coração do Pai Celestial!
Longing respiração Preaminunata do Céu!
Seu sorriso amanhã Prefrumoasele alcançados pelo Santo,
Prearostirea voz cheia de néctar
De nesecatul Temple of Gold-White!

Gracias por estar con todos sus regalos sagrados, compartiendo mi vida llena de emoción y lágrimas y abrazos nostálgica celestial Celestial!
Gracias por la delicadeza de tu ser,
por su dulce mirada y el tacto!
Gracias a la atención de lo que tengo, la dedicación que me abruma y me hace lleno de emoción, lo indecible, la caída frente a lo manifestado por la grandeza de su Ser,
¡Gracias a alcanzar sus manos tan finas!
¿Qué es Dios creó perfecto, y ha emergido como líneas, la suavidad, la longitud de tus manos,
procedentes de otros mundos para llegar e incluir el Amor!
Mi alma está llena de emoción, lágrimas de gratitud, las lágrimas de felicidad para ti ahora puedo compartir aquí lo que siento por su hermosa criatura ..
Echaba de menos que las camas en cada punto, estar lejos de mi historia y la poesía tiene para usted, no llores donde las flores y el renacimiento tranquila de los versos de Rumi.
¿Qué parte de tu belleza nace, y yo tengo que rezar, a ser capaz de atravesar todos los obstáculos apareció en su camino de la sabiduría, el amor, la humildad, abandonar el pensamiento, la paciencia, la perseverancia, y vivir siempre en la hermosa y plinele Love Paradise romance!

Siento que mi ser vibra al unísono con su Creación entera, me dan ganas de llorar el cielo: bincuvantarea su Padre Celestial! todas las almas, criarlos a su pecho y mantenerlos en la grandeza de las versiones poema de amor que nos trajo aquí, en la tierra, para lo cual hay medidas que nos ponemos, segundo, el tiempo ...
Gracias por tu belleza sensibilidad,
Gracias por su paciencia que se le dio,
gracias por las sonrisas seres dotados enviados para apoyarte,
gracias por los pensamientos enviado.
Gracias por llegar al alma y los misterios del amor de su corazón retiros,
gracias por el amor que dio a sus criaturas,
gracias por el silencio tácito pero
gracias por las palabras y la profundidad de la hija de descubrimiento-Fi Padre Celestial!
Gracias papá, por su hija y su creación del universo!

Sfântul Dionisie Areopagitul

Cunoaşterea adevarată implică recunoaşterea necunoaşterii.
Cele mai divine şi mai înalte dintre lucrurile văzute şi înţelese sunt numai nişte simboluri.
Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci vor străluci şi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.
Iubirea de Dumnezeu este extatică, făcându-ne să ieşim din noi înşine.