BRAHMAN" - Existenta, Cunoastere si Beatitudine Absoluta - este real. Universul nu este real. BRAHMAN si ATMAN sunt una." SHANKARA realizeaza o sinteza a filosofiei sale in aceste afirmatii. Care sunt implicatiile acestor propozitii, ce vrea el sa spuna prin afirmatiile "real" si "nereal"?
SHANKARA accepta a fi real doar ceea ce nu se schimba niciodata si nu inceteaza niciodata sa existe. Dand aceste definitii, el urmeaza de fapt invataturile UPANISHADELOR si ale maestrului sau GAUDAPADA Nici un obiect, nici un fel de cunoastere nu poate fi real la modul absolut daca existenta sa este doar temporara. Realitatea Absoluta implica existenta permanenta. Daca vom considera diferitele noastre experiente m timpul starilor de veghe si somn, vom vedea faptul ca experientele din vis simt contrazise de experientele din starea de veghe si vice-versa, iar toate acestea inceteaza in starea de somn fara vise. Cu alte cuvinte, orice obiect al cunoasterii, extern sau intern - deoarece un gand sau o idee este un obiect al cunoasterii interioare - este supus modificarilor si deci, conform definitiei lui SHANKARA, este "nereal".
Ce este atunci Realitatea ce se afla dincolo de toate experientele noastre? Exista un singur lucru care niciodata nu ne paraseste - Constiinta profunda, Constiinta Sinelui. Doar aceasta este sursa tuturor experientelor. Iar aceasta Constiinta este reala, este Sinele Absolut. In starea de somn fara vise, de asemenea, Sinele real este prezent ca martor, in timp ce simtul egoului, pe care noi il numim "noi insine", individualitatea noastra, se cufunda temporar in ignoranta (AVTDYA) si dispare. Filosofia VEDANTA se plaseaza intr-o pozitie centrala intre curentul realismului si al idealismului.
Realismul si idealismul din occident simt bazate amandoua pe o distinctie intre minte si materie; filosofia indiana pune mintea gi materia m aceeasi categorie - amandoua sunt obiecte ale cunoasterii. Totusi, SHANKARA nu trebuie sa fie considerat un precursor a lui BERKELEY : el nu spune ca lumea este nereala doar pentru ca existenta sa depinde de perceptiile noastre. Lumea, conform filosofiei lui SHANKARA, "este si nu este". Aceasta nerealitate fundamentala poate fi inteleasa luand ca referinta spirituala ultima experienta unui suflet iluminat. Cand sufletul iluminat dobandeste constiinta transcendenta, el realizeaza Sinele (ATMAN) ca fiind pura Beatitudine si Inteligenta, "Unicul fara secund". In aceasta stare de constiinta, orice perceptie a multiplicitatii inceteaza, nu mai exista sentimentul de "al meu si "al tau", lumea, asa cum o cunoastem in mod obisnuit, dispare. Atunci Sinele straluceste, revelandu-se ca Unicul, Adevarul, BRAHMAN, baza acestei aparente a lumii. Aparenta lumii, asa cum este experimentata ea in starea de veghe, poate fi asemuita, spune SHANKARA, cu un sarpe imaginar, care se dovedeste a fi, atunci cand ne apropiem, nimic altceva decat o bucata de franghie. Cand adevarul este cunoscut, noi nu mai suntem inselati de aparenta - asa cum aparenta sarpelui dispare in realitatea franghiei, tot astfel, lumea se dizolva m BRAHMAN. Alte sisteme filosofice hinduse - SAMKHYA, YOGA sau NYAYA - sustin ca lumea fenomenala are o realitate obiectiva si chiar afirma ca ea nu este aparenta pentru ochii unei fiinte eliberate. ADVAITA VEDANTA (VEDANTA nondualista) difera de acestea intr-un punct esential: ea neaga realitatea ultima a lumii gandurilor si a materiei. Mintea si materia, obiectele finite si relatiile intre ele sunt o percepere deformata a lui BRAHMAN si nimic altceva - aceasta este ceea ce SHANKARA afirma.
NATURA LUMII APARENTE
Atunci cand SHANKARA afirma ca lumea gandurilor si a materiei nu este reala, aceasta nu inseamna ca el spune ca este nonexistenta. Aceasta aparenta a lumii este si nu este. In starea de ignoranta (starea de constiinta a omului obisnuit) ea este experimentata si exista asa cum ne apare. In starea de iluminare, ea nu mai este experimentata astfel si din acest punct de vedere inceteaza sa existe. SHANKARA nu afirma ca o experienta ar fi nonexistenta atata timp cat ea este sau a fost experimentata. El face insa o distinctie, in mod firesc, intre o iluzie individuala, apartinand unei anumite fiinte, si iluzia universala sau iluzia lumii. Pe prima el o numeste PRATIBHASIKA (iluzorie) iar pe a doua VYAVAHARIKA (fenomenala). De exemplu: visul unui om este iluzia Sa individuala; atunci cand se trezeste, iluzia inceteaza, dar iluzia universala - iluzia lumii fenomenale - continua si in timpul starii de veghe, de-a lungul intregii sale existente, pana cand el devine constient de Adevarul Ultim, prin cunoasterea lui BRAHMAN.
SHANKARA face, de asemenea, o alta distinctie intre aceste doua feluri de iluzie si acele idei care sunt nereale si imaginare, care reprezinta o imposibilitate totala sau pur si simplu o contradictie de termeni - cum ar fi, da el exemplu, fiul unei femei sterpe. Aici noi ne confruntam deci cu un paradox - lumea este si nu este. Ea nu este nici reala si nici nonexistenta. Si totusi, acest aparent paradox, este pur si simplu o stare de fapt, o stare pe care SHANKARA o numeste MAYA. Aceasta MAYA, aceasta lume aparenta, isi are baza in BRAHMAN, Supremul Absolut. Conceptul de MAYA se aplica doar lumii fenomenale care, conform filosofiei lui SHANKARA, consta din nume si forme. Ea nu este nonexistenta si totusi difera de Realitate, de BRAHMAN, de existenta caruia ea depinde. Ea nu este reala deoarece dispare in lumina beatifica a Cunoasterii Supreme a lui BRAHMAN. Lumea aparenta este MAYA; doar Sinele, ATMAN, este REAL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu