Ma Anandamoyi

Extras din lucrarea "Jocul Divin - viata ca extaz" de Ma Anandamoyi, ed. Kamala.

Aveti grija de lucrurile din viata de zi cu zi. Nu le considerati superficiale. Insa intotdeauna, fiti cu ochii pe Dumnezeu.
Daca veti face intocmai, veti vedea ca exprimarile „ACESTA ESTE” si „EU” sunt la fel de legate intre ele ca umbra si copacul.
„EU” este o umbra proiectata a sintagmei „ACESTA ESTE”.
Urmarind umbra ajungem la picioarele copacului.
In acelasi mod ajungem la Dumnezeu ducand o viata normala, cu toate ocupatiile specifice ei, INSA fara sa IL pierdem din vedere.

Nu exista nimic la care sa renuntam. Trebuie sa gasim, mai degraba, elanul care ne impinge sa razbatem prin viata. Dupa toate elanurile ei limitate, fiinta umana trebuie sa gaseasca Marele Elan.

Spiritul serviciului, al adevaratului Serviciu, nu urmeaza nici o regula prestabilita. Este atat de personal incat nu accepta nici o indrumare. Intr-o zi, in timp ce „va faceti serviciul” in mod conventional, va vine inspiratia!
Din acel moment, tot ce este de facut se va face cu inspiratie.

Da. Dumnezeu poate fi vazut. Putem sa Ii vorbim, la fel cum eu va vad si va vorbesc!

Jocul zeului Krishna poate fi cu greu inteles de cei care s-au eliberat de aceasta viata.
A fi eliberat presupune eliberarea de legaturile care ne inlantuiau.
Sa fii liber e cu totul altceva!
Cei care sunt liberi inteleg jocul zeului Krishna.
Aceste jocuri incep acolo unde se incheie Vedanta.
Este inefabil.
In acest joc, nu exista decat o fiinta.
E vorba de Radha si de toate adoratoarele, de turmele lor, si toate intr-Unul Singur. Krishna se regaseste in el insusi in toate modurile de a fi si de a exista.


In lume, nimic nu este izolat. Totul interactioneaza cu totul. Creatia, conservarea, distrugerea sunt unul si acelasi eveniment. Insa modul vostru de a va trai viata v-a facut sa luati totul gresit. Va regasiti impietriti in voi insiva. Va trebui sa va revizuiti total modul de raportare la lumea exterioara. Nu exista nici o problema cand totul se afla la locul sau.

Faceti tot ce va sta in putinta. Dumnezeu va face restul.
Dezlegati ce puteti. Restul se va dezlega de la sine.

Ce inseamna sa inclini? Sa versi continutul unui vas. Sa ne inclinam inseamna sa ne varsam tot continutul. Spuneti ca va este plin capul de idei, de impresii... Insa cand va aplecati, nu iese nimic. Ca dintr-o solnita umeda, nimic nu iese prin gauri!

Mergeti la baia publica. Sa admitem ca nu ar exista decat una, insa plecati din locuri diferite; atunci, pentru a ajunge acolo, drumurile sunt diferite. De asemenea, religia e una si toate practicile aspira la acelasi tel. Pentru a corespunde situatiei fiecaruia, ele par foarte diferite.

Nu exista „gratie” decat atat timp cat tu si cu mine ne percepem diferiti.
Dupa uniunea noastra, cine isi revarsa gratia asupra cui?
Si Dumnezeu are capriciile sale. El este perfect in orice privinta. De ce nu ar avea si El capricii?

Din moment ce actionati functie de motivatii, ii atribuiti si lui Dumnezeu motivatii. In realitate... nu e vorba despre nimic de genul acesta.

Focul arde, ne arde daca ne apropiem de el, fie ca vrem sau nu. Daca va apropiati de Divinitate fara sa stiti, e acelasi lucru. Desigur, un obiect prins in gheata nu va arde dintr-o data. Insa focul il va inmuia. Daca va apropiati de o fiinta aflata in comuniune cu Divinitatea, riscati sa ramaneti marcat...

Ca sa il atingeti pe Dumnezeu, tot ce aveti de facut este sa va puneti in miscare dupa indicatiile pe care vi le da maestrul. O data porniti la drum, totul merge de la sine. Sa presupunem ca vreti sa mergeti la Gange. Mai intai intrebati pe cineva incotro sa mergeti. El va va spune. Apoi, chiar daca va pierdeti, alte persoane va vor spune incotro sa va indreptati. Veti ajunge cu siguranta.
Totul este sa fiti mereu in miscare. Chiar daca prima persoana care v-a indicat drumul bun nu va insoteste pana la Gange, veti ajunge oricum acolo prin propriile mijloace.

Numesc Scripturile orarul cailor ferate. Vreti sa mergeti cu trenul dintr-un punct in altul. Toate statiile sunt marcate pana la destinatie. Insa doar numele lor. Cum sa va faceti o idee despre locurile acestea? Este imposibil. Ba mai mult, nu sunt marcate toate localitatile, ci doar cele mai importante. Scripturile nu spun nici ele totul despre o cale spirituala. Ele indica doar marile etape. Nu veti gasi in ele multitudinea de experiente ce pot surveni, nici nuantele infinite ale evolutiei spirituale. Putem inventaria schimbarile cromatice ale unui rasarit? Scripturile nu pot avea ultimul cuvant in materie de cautare spirituala. Ele ne indica doar marile linii si nici chiar pe toate. Iata de ce vom spune ca tot ce se gaseste in Scripturi este la fel de adevarat ca tot ce nu se gaseste acolo...

A spune: ”Dumnezeu se reveleaza prin liniste” nu are sens. Cunoasterea Suprema nu este dobandita „prin” ceva. Cunoasterea Suprema se arata din ea insasi. Insa, pentru a indeparta ceea ce o „voaleaza”, unele practici si discipline spirituale se dovedesc oportune.

Misterul universului se arata celui care cu adevarat stie sa atinga „nu conteaza ce”.

”Spiritul” este agitat. Fara indoiala se zbate din toate puterile si nu se linisteste decat cand, in sfarsit, isi capata dreptul sau originar: atitudinea pura de A FI.

Nimic nu trebuie fortat. Este de ajuns sa favorizezi un cadru armonios si cei apropiati se vor dezvolta de la sine. Cel mai suculent fruct este cel pe care il lasati sa se coaca in liniste sub creanga lui.

“A te darui fara a astepta nici un rezultat” e inca o dorinta a unui rezultat! Cu toate acestea, aspiratia la actiunea non-egoista va ajuta poate fiinta sa si-o indeplineasca. Dumnezeu ofera instructiuni in toate modurile. Putem invata de la copaci, de la animale. Caci Gurul este omniprezent.

E VAZUT, VAZUT cu adevarat, ceea ce o data vazut indeparteaza orice dorinta de a mai fi vazut.
E AUZIT, AUZIT cu adevarat, ceea ce o data auzit indeparteaza orice dorinta de a mai fi auzit.

A nu mai crede in nimic este o etapa normala in orice cautare spirituala. Intr-o anumita privinta, Scripturile induc in eroare. Orice tentativa de a inchide in cuvinte si concepte ceea ce este inexprimabil denatureaza sau falsifica. Insa sa declari sau sa scrii ca Scripturile sunt false e o alta forma de Scriptura...

„A face” si „a fi” sunt atat de diferite in ceea ce priveste meditatia! Incercam sa meditam, „facem” meditatie, insa in ziua in care meditatia emana de la sine, ea „Este”. Ce lume diferita!

Vedeti. Primiti o educatie comparabila. Va raportati la aceleasi carti.
Unii fac conferinte pe tema lor, altii poeme...

O usa baricadata poate fi fortata in doua moduri: fie o doborati, fie va culcati in fata ei. Astfel ne invingem pe noi insine!

Viziunile, „vibratiile” se manifesta atat timp cat suntem in lumea lui „eu vreau”. Din momentul in care ne intoarcem la adevarata noastra natura, aceste „distinctii” dispar.

Linistea adevarata apare atunci cand gandirea nu mai are unde sa patrunda. In realitate, nu conteaza daca exista sau nu gandire, daca vorbim sau nu!

Un prunc nu stie sa spuna „mama”, si totusi, cand plange, mama lui stie ca o cheama si fuge la el.
Acest lucru nu mai functioneaza si pentru cei mari!...
Astfel, atat timp cat traim in ignoranta, putem sa il chemam pe Dumnezeu prin orice metoda. El intelege.