luni, 27 decembrie 2010

Ma Ananda Moyi

"Ceea ce sunt acum am fost intotdeauna, inca de la prima mea nastere. Un simplu voal separa omul obisnuit de propriul sau Sine si acest voal se “uzeaza” progresiv intr-o sadhana sincera si constanta. Dar in acest moment nu mai exista nici un voal." La 30 aprilie 1896, cu 20 de minute inainte de rasaritul soarelui, s-a nascut cea pe care intreaga Indie o cunoaste sub numele de Ma Ananda Moyi sau, pur si simplu, “Ma” ori “Mataji". Pe tot timpul nasterii, mama nu a simtit nici un fel de durere. Copilului i-au dat numele de Nirmala Sundari Devi. Fiind cea mai mare, Nirmala isi ajuta mama si avea grija de fratii ei mai mici, astfel ca nu a putut consacra decat foarte putin timp invataturii: doi ani la scoala primara. Educatia religioasa a fost, de asemeni, rudimentara, insa ea isi insotea tatal la toate ceremoniile religioase si canta alaturi de el cantece sacre.
Din cand in cand, parintii observau cu ingrijorare cum fetita devenea total absenta fata de lumea din jur, cum privirea ii devenea fixa si pierduta iar intregul corp devenea foarte inert. Revenea foarte greu din aceasta stare de profunda interiorizare care se manifesta spontan, uneori chiar cand se afla in mijlocul unei actiuni sau a unui joc.

La 12 ani este casatorita cu Ramani Mohan Chakravarty, fiul unei familii de brahmani; dupa ceremonie fata se reintoarce la parintii sai, langa care mai ramane un an. Sotul ei, pe care Nirmala il considera ca pe un tata, era un om deosebit, care si-a privit tot timpul sotia ca pe un adevarat guru. In 1918, Nirmala si sotul ei s-au mutat la Bajitpur. Aici, Nirmala s-a daruit definitiv caii ascezei. Pana in 1923 ea a urmat cu consecventa calea spirituala aleasa, dobandind succesul in toate tehnici spirituale pe care le-a abordat.

Pana in 1926 ea isi continua cu toata daruirea practica spirituala. In aceasta perioada Ma Ananda Moyi s-a hranit doar cu trei boabe de grau pe zi si a petrecut luni intregi intr-o retragere totala. Din decembrie 1926, a renuntat la a mai trai retrasa si a calatorit in nordul, centrul si sudul Indiei. Pretutindeni, prezenta sa declansa o intensa activitate spirituala, activitate ce cuprindea nu numai rugaciuni, meditatii, conversatii sau conferinte, ci si celebrarea unor importante ceremonii religioase, cum a fost cea inchinata lui Durga, sarbatorita in Calccuta. Ma Ananda Moyi a dus viata pelerinilor hindusi si, fara exceptii, a respectat traditia de a nu ramane mai mult de cateva zile in acelasi loc. Celor care era foarte tristi vazand-o ca pleaca, ea le spunea :” Eu nu plec nicaieri, sunt tot timpul aici. Nu exista nici plecare, nici sosire; totul este Atman – Sinele Divin. Am descoperit o gradina care cuprinde intreg Universul. Toate plantele, toate animalele, toate fiintele umane, toate marile spirite dezincarnate, se joaca in gradina; fiecare are felul sau de a fi si propria sa frumusete. Prezenta si infinita lor varietate umple sufletul de o negraita bucurie. Aspectele particulare ale fiecaruia sporesc gloria acestei gradini. Eu doar ma plimb de la un loc la altul, pentru ca nimic nu exista in afara ei. Aceasta absenta pe care voi o deplangeti, decurge din faptul ca eu parasesc aceea parte din gradina la care voi aveti acces”.



Cunostea textele sfinte fara sa le fi citit vreodata

Ma Ananda Moyi era totalmente daruita Vointei Divine. O expresie pe care ea o folosea foarte des “Jo ho jaye” rezuma intreaga ei filozofie de viata. Expresia semnifica ca tot ceea ce se intampla este conform Vointei Divine, viata sa era expresia vie a lipsei de egoism, a abandonului fara rezerve in bratele Providentei si a convingerii ca nimic nu se poate produce fara vointa Creatorului.

Pentru numerosii yoghini autentici care au ascultat-o descriind diversele forme de samadhi sau anumite tehnici spirituale, Ma Ananda Moyi era in stare de Mahayoga, punctul culminant al oricarei cai spirituale. Astfel se explica cum Ma Ananda Moyi cunostea in profunzime Scripturile Sacre la care niciodata nu a avut acces in mod obisnuit.

Ma Ananda Moyi nu a avut niciodata un maestru (guru), in acceptiunea cunoscuta a termenului si nu a primit niciodata initierea. Intr-o zi a fost intrebata la ce varsta a atins Iluminarea; ea a ras ca un copil si a recunoscut ca a ignorat complet data sau momentul in care a atins Iluminarea si ca nu-si aduce aminte sa existe o delimitare stricta a vietii ei in “inainte” si “dupa” ce a atins Iluminarea. Cand cineva a insistat asupra acestui subiect, ea a raspuns: "In copilarie, parintii mei mi-au fost primii ghizi spirituali; ca femeie maritata mi-am urmat sotul; acum toti oamenii si toate lucrurile acestei lumi imi sunt maestri si un lucru este sigur: Fiinta Suprema este singurul Guru si ea ne ghideaza pe toti”.



Manifesta o compasiune coplesitoare

Viata cotidiana a lui Ma Ananda Moyi era marcata de armonia sa interioara. Urmarea si coordona toate activitatile casei, dirija gospodaria in casa unde locuia, se ocupa de corespondenta, aranja locul unde primea vizite, raspundea la intrebari, decora sala de ceremonii. Usa casei sale era permanent deschisa tuturor, tineri sau batrani, bogati sau saraci, printi sau cersetori, hindusi sau straini. dar desi primea oameni apartinand tuturor castelor, religiilor sau raselor, tot ea supraveghea ca regulile din ashram (asezamant spiritual) sa fie respectate cu strictete. O memorie si o inteligenta iesita din comun ii permiteau sa aprecieze la adevarata lor valoare pe oamenii pe care ii intalnea.

Atitudinea lui Ma Ananda Moyi fata de discipolii sai si fata de vizitatori varia de la o extrema la alta, in functie de circumstante. Ea se manifesta atat ca o fetita jucausa, cat si ca o mama foarte severa. Compasiunea si dragostea pe care le manifesta erau coplesitoare.

Daca era cazul, ea era foarte ferma. Una din discipolele cele mai apropiate a scris despre ea: “Ma Ananda Moyi este mai dura ca un tunet, mai sensibila ca o floare, mai frumoasa si mai tandra ca cea mai frumoasa si mai tandra femeie din lume, transanta si ferma precum severitatea insasi, generoasa si neclintita precum moartea”.

In prezenta ei, divergente si contradictii religioase, credinte si filosofii intolerante se dizolvau de la sine. Era atat de sincera si de binevoitoare incat, indiferent de interlocutor, ca era musulman sau hindus, occidental sau oriental, ea gasea modalitatea ca acesta sa inteleaga mesajul ei si astfel sa-i fie revigorata aspiratia catre Divin. Pentru fiecare om, ea aborda atitudinea care era cea mai potrivita, intr-o anumita situatie si la un moment dat. Ea sublinia ca in randul adeptilor oricarei religii sunt oameni cu temperamente diferite si cu o pregatire intelectuala diferita si, in consecinta, ei trebuie ghidati in moduri diferite.

Daca i se punea o intrebare superficiala, prea academica sau nesincera, Ma Ananda Moyi nu raspundea deloc, sau rostea doar cateva cuvinte. Dar atunci cand raspundea, cuvintele pe care le folosea erau cat mai simple si cat mai clare si de cele mai multe ori insotite de o nota de umor in glas. Ea spunea: Invatatura lui Ma Ananda Moyi este diversificata pentru a se putea adapta posibilitatilor si necesitatilor celor care aveau nevoie de o disciplina spirituala. Si, in ciuda complexitatii (abordeaza aspecte si tehnici din toate caile spirituale, viabile si eficiente), totul este extrem de riguros si de o precizie extraordinara. Pentru ea unicul scop al fiintei umane este de a-l realiza pe DUNMEZEU; cel care a primit nepretuitul dar de a se naste sub forma umana trebuie sa-si consacre fortele pentru a atinge acest Tel. Conceptia sa despre DUMNEZEU este similara cu cea a lui Sri Ramakrishna, Sri Aurobindo sau cu a celorlalti intelepti contemporani. Pentru ea, DUMNEZEU este imuabil si fara forma, cum sustine Jnana-Yoga, dar si dinamic si avand forma, dupa cum justifica Bhakti-Yoga si Kundalini-Yoga, sau imanent si transcendent, urmand linia Jnana-Yoga si Laya-Yoga, pentru ca toate aceste cai spirituale reveleaza in majoritatea cazurilor doar cate un aspect al Fiintei Supreme. Pentru a atinge Scopul Ultim, Revelarea Sinelui Suprem, fiinta umana trebuie sa urmareasca necontenit sa fie constanta in practica sa spirituala, sa studieze Scrierile Sacre, sa mediteze plina de aspiratie, sa se roage plina de fervoare, sa caute prezenta sfintiilor si a inteleptilor, sa-si indrepte gandurile in fiecare moment catre DUMNEZEU. Pe aceasta cale a cautarii indumnezeirii, in acest efort de inlaturare a voalului ignorantei – ignoranta fiind singurul obstacol care ne impiedica sa traim conform cu propria noastra natura Divina – ghid ne este insusi DUMNEZEU, singurul Invatator, Maestrul Suprem.

Vocatia omului este comuniunea cu Divinul

Ma Ananda Moyi supraveghea de aproape viata de ashram (asezamant spiritual) si a dat chiar reguli pentru cei care locuiau aici:

"“Ashram-ul este un loc sfant, in care gandurile omului sunt spontan indreptate catre DUMNEZEU. Toti locuitorii ashram-ului trebuie sa depuna eforturi consecvente pentru ca, prin rugaciunile lor, prin sadhana zilnica, prin ganduri nobile si meditatii profunde sa mentina o atmosfera foarte pura, cu adevarat divina.

1. In cazul in care o persoana in varsta sau mai avizata vorbeste, sa nu o intrerupeti pentru a vorbi voi. Daca aveti ceva de spus in problema care se discuta, puteti vorbi mai tarziu.

2. In discutia cu un prieten nu trebuie sa fiti ironici la adresa altora si nici sa-i criticati pe altii. Nu trebuie sa vorbiti de rau pe cineva la care observati cu claritate un comportament negativ.

3. Nu judecati oamenii si nici nu stati la discutii inutile. Vorbiti concis si numai atunci cand este cazul.

4. Daca cineva va insulta sau va acuza pe nedrept, inainte de intreprinde ceva, ganditi-va: "Doamne, ma supui la o proba. Ajuta-ma sa o trec. Sa-ti inteleg mesajul ce vine odata cu ea”. Nu urati niciodata pe nimeni, in nici o circumstanta.

5. Nu va ganditi si nici nu actionati negativ fata de altcineva. Urmariti Adevarul in gand, in vorba si in fapta.

6. Fiti intotdeauna bine dispusi.

7. Ramaneti intotdeauna calmi, senini si urmariti sa indepliniti tot ceea ce va propuneti.

8. Vorbiti cu calm, fermitate si inteligenta, avand o consideratie egala fata de toti cei care va asculta.

9. Urmariti ca toti ceea ce ganditi si faceti sa fie orientat catre atingerea scopului vostru ultim, Suprem, Eliberarea.

10. Comportamentul vostru sa fie deplin armonios si plin de curtoazie.

11. In tot ceea ce spuneti, fiti onesti si sinceri.

12. Cautati adevarul in fiecare clipa. Atunci cand fortele acumulate printr-o practica consecventa, prin Japa, meditatie, participarea la ceremonii religioase, studierea textelor sacre, intonarea cantecelor de slava a lui DUMNEZEU sunt orientate catre Divin, atunci cand sadhaka se abandoneaza total Fiintei Supreme, numai atunci este posibil sa il cunosti pe DUMNEZEU in mod direct, nemijlocit; si numai astfel prostia, cunoasterea eronata si suferinta sunt eliminate pentru totdeauna. Sensul existentei fiintei umane este aspiratia frenetica de a-l cunoaste pe DUMNEZEU. Vocatia omului este comuniunea cu Divinitatea."

"La fel cum corpul dumneavoastra are diverse atitudini atunci cand radeti, vorbiti sau va plimbati, la fel se poate manifesta cand atingeti o stare de samadhi. De fapt, corpul vostru fizic este permanent in aceeasi stare, permanent acelasi. Doar atitudinea voastra interioara este cea care se modifica si antreneaza diferitele posturi corporale, pe care voi le catalogati in obisnuite sau extraordinare. Universul este un joc divin la care participati si voi. Astfel ca, interpretati dupa propria voastra cunoastere, dupa propriul vostru nivel de constiinta, tot ceea ce vedeti, simtiti sau traiti”.


"Un copil care gaseste ceva frumos si pur fuge si il arata colegilor sai de joaca; eu fac acelasi lucru, aduc in fata voastra ceva nespus de frumos si de pur. Primiti si bucurati-va de ceea ce eu va ofer.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu