Paramahamsa Yogananda

Paramahamsa Yogananda a fost un mare maestru spiritual al secolului XX care a urmarit sa reveleze Occidentului bogatia spirituala a Orientului si care a dorit sa trezeasca in sufletele semenilor lui dorul de Dumnezeu. S-a nascut pe 5 ianuarie 1895 la Gorakhpur in nord estul Indiei, in apropiere de muntii Himalaya. Numele lui de familie era Mukunda Lal Ghosh. Parintii lui erau amandoi practicanti Kriya Yoga si discipoli ai lui Lahiri Mahasaya.
Inca din copilarie, Paramahamsa Yogananda a avut o credinta puternica si o frenetica aspiratie catre Divin. Avand un inalt nivel spiritual, el isi amintea fragmente din existenta exterioara in care fusese un yoghin solitar pe varfurile inzapezite ale Himalayei si suferea foarte tare din cauza neputintei si limitarilor pe care i le impunea micutul lui trup. Dorinta lui cea mai fierbinte era dintotdeauna sa se intoarca in Himalaya si sa gaseasca un Maestru spiritual care sa ii ghideze mai departe practica spirituala.

Fiinta care a luminat primii ani ai existentei lui a fost Lahiri Mahasaya, al carui portret, asezat la loc de cinste in altarul familiei, era obiectul contemplarilor si devotiunii lui zilnice. Pentru el Lahiri Mahasaya era o prezenta vie, care il ajuta intotdeauna in situatiile dificile. In jurul varstei de 8 ani, bolnav fiind de holera asiatica, medicii declarasera ca nu are nici o sansa sa supravietuiasca. In ciuda faptului, el s-a autovindecat in mod miraculos prin contemplarea plina de daruire a fotografiei Maestrului.

Evenimentul tragic care i-a marcat profund copilaria a fost moartea mamei, fiinta care cu caldura, generozitatea si afectiunea ei insufletea intreaga familie. La un an de la moartea mamei sale, pe cand Mukunda avea 10 ani, Anata, fratele lui mai mare, i-a trimis mesajul pe care mama sa i-l incredintase pe patul de moarte. Ea si-a dorit ca fiul ei sa stie ca Lahiri Mahasaya ii daduse binecuvantarea sa pe cand Mukunda era inca in fasa si ca ii prezisese ca va fi yoghin, ca va urma invatatura sa si ca va aduce multe suflete in Imparatia lui Dumnezeu. Un alt sfant care venise intr-o zi in casa lor ii prezisese apropiata ei moarte si o rugase sa ii incredinteze lui Mukunda o amuleta de argint pe care era inscrisa o mantra. “El o va primi in momentul se va simti gata sa renunte la lume pentru a-l cauta pe DUMNEZEU”. Aceasta amuleta i-a trezit lui Mukunda amintiri uitate din alte vieti si l-a insotit si protejat pana in apropierea intalnirii cu Maestrul sau spiritual.

Intr-adevar, micul Mukunda era pregatit sa renunte la lume si a incercat de mai multe ori sa fuga in Himalaya, dar tatal lui i-a interzis sa faca acest lucru inainte de terminarea studiilor medii si l-a adus inapoi de fiecare data. Singura lui bucurie erau desele vizite pe care le facea fiintele sfinte care locuiau in apropierea casei lui.

Dupa terminarea studiilor secundare, el a plecat la ashramul din Benares condus de Swami Deyananda, unde spera sa se poata dedica meditatiei. Dar a fost dezamagit de disciplina stricta de acolo si de faptul ca o mare parte din timp era consacrata activitatilor gospodaresti si organizatorice. La scurt dupa aceea l-a intalnit intr-un mod miraculos pe Maestrul lui, Sri Yukteswar. Spre marea lui dezamagire, tocmai cand se bucura ca scapase de scoala, acesta i-a cerut sa urmeze studiile Colegiului din Calcuta, explicandu-i: „Candva vei merge in Occident. Oamenii vor gusta mai bucurosi intelepciunea antica a Indiei daca Maestrul hindus poseda o diploma universitara”.

Natura lui Paramahamsa Yogananda era iubire si devotiune pura. In viziunea lui, daruirea fata de Divin ar fi insemnat o viata retrasa petrecuta in meditatie pe culmile muntilor, ceea ce nu corespundea misiunii sale. Sri Yukteswar a fost cel care, prin exemplul sau stralucit, l-a pregatit pentru a-si indeplini misiunea ce implica o viata sociala intensa si dinamica. Maestru desavarsit, aflat in permanenta fuziune cu Constiinta Cosmica, Sri Yukteswar nu neglija si nu dispretuia aspectele practice ale existentei in aceasta lume si isi modela discipolii in asa fel incat ei poata face fata in mod exemplar solicitarilor de natura sociala.

In 1915, Paramahamsa Yogananda a absolvit Colegiul din Calccuta, dupa ce anii studentiei ii petrecuse mai mult in ashramul Maestrului sau decat in Universitate. Imediat dupa absolvirea Colegiului, el a facut legamantul de renuntare la lume si a intrat in Ordinul Swami.

Doi ani mai tarziu, in 1917, a infiintat o scoala pentru baieti la Dinika, in Bengal, urmarind sa le ofere copiilor o educatie cat mai complexa care sa ii pregateasca pentru o existenta mai armonioasa si dinamica atat in plan material, cat si in plan spiritual. A inceput cu sapte elevi, dar dupa un an, datorita generozitatii Maharajahului din Kasimbazar el a avut posibilitatea de a muta scoala, care avea din ce in ce mai multi elevi, in palatul de la Ranchi. Programele pentru invatamantul secundar contineau, pe langa disciplinele curente, si ore de agricultura, industrie, comert. Urmand idealul de educatie al inteleptilor, elevii invatau si metode yoghine de concentrare si meditatie, precum si un sistem de educatie fizica pus la punct de Paramahamsa Yogananda numit yogoda. Studiul era armonios imbinat cu practica spirituala, precum si cu munca fizica pe terenul agricol al scolii si cu treburile gospodaresti. Paramahamsa Yogananda era foarte apropiat de elevii lui, inconjurandu-i cu multa caldura si afectiune in timp ce le indruma pasii spre atingerea idealului spiritual.

In 1920, Paramahamsa Yogananda a primit o invitatie pentru a reprezenta India la Congresul International al Religiilor, care se tinea in acel an la Boston. El a plecat in America, avand atat binecuvantarea Maestrului lui spiritual, cat si pe cea a lui Babaji, Mahavatarul vesnic tanar, care l-a vizitat inainte de plecare, spunandu-i:

“Tu esti cel pe care l-am ales pentru a raspandi in Occident Kriya Yoga. Cu multi ani in urma l-am intalnit pe maestrul tau, Sri Yukteswar , la Kumbha Mela. Atunci l-am anuntat ca te voi conduce la el pentru a te instrui“.

Desi oarecum inhibat la inceput de reputatia materialista a Occidentului si de lipsa obisnuintei de a vorbi in public, cu atat mai putin in limba engleza, gratiei inspiratiei divine Paramahamsa Yogananda si-a indeplinit in mod desavarsit misiunea sa. Pe 6 octombrie 1920 a tinut prima sa conferinta in America, la Congres. El a ramas in America dupa inchiderea Congresului si a petrecut urmatorii patru ani in Boston tinand conferinte, deschizand cursuri de yoga si publicand o culegere de poezii, Cantecele sufletului.

In 1924, a traversat America tinand conferinte in fata a mii de oameni, turnee care s-a incheiat cu o vacanta in nord, in Alaska. La sfarsitul anului 1925, cu ajutorul unor discipoli generosi, si-a stabilit resedinta pe Domeniul Muntelui Washington, Los Angeles. In toata decada 1920 – 1930, americanii, cu zecile de mii, au urmat cursurile sale de yoga. In 1929, Paramahamsa Yogananda le-a dedicat o noua carte de rugaciuni, Soaptele eternitatii.

In 1935, s-a intors in India la chemarea subtila a Maestrului sau, care se pregatea sa paraseasca aceasta lume. In drumul spre India el s-a oprit mai intai la Londra, apoi a strabatut impreuna cu insotitorii lui Europa, vizitand-o pe Therese Neumann, precum si numeroase locuri sfinte de pe tot cuprinsul continentului. In India i s-a facut o primire deosebit de calda, iar reintalnirea cu Maestrul lui, Sri Yukteswar , a fost o emotie si o bucurie pe care cuvintele nu o pot reda. Scurta perioada petrecuta in India a fost una de activitate intensa, punctata de vizite la fiintele sfinte pe care Paramahamsa Yogananda le indragea atat de mult. El a participat cu o mare bucurie la ritualurile funerare ale Maestrului sau, dar a avut bucuria de a-l reintalni dupa cateva luni, cand Sri Yukteswar s-a materializat in mod miraculos in fata sa, relevandu-i unele mistere ale existentei in lumile subtile superioare din punct de vedere spiritual si demonstrand printr-o noua experienta nemurirea spiritului.

La sfarsitul anului 1936, Paramahamsa Yogananda se intoarce in America, dupa ce mai intai tine o serie de conferinte la Londra. Discipolii care il asteptau in California construise intre timp ashramul de la Encinitas, pe care i l-au oferit in semn de bun venit. In mijlocul splendorilor de pe malul Pacificului, Paramahamsa Yogananda a dus la bun sfarsit o opera proiectata de mai multa vreme: Cantecele cosmice – cuvintele in engleza si muzica pentru aproape 40 de imnuri, unele originale, altele adaptari ale melodiilor stravechi. Opera sa mai include textul unei interpretari spirituale a vietii lui Iisus care a aparut periodic in revista Self – realization si o traducere comentata a Bhagavad Gitei (1951). Paramahamsa Yogananda si-a parasit corpul fizic la 7 martie 1952.

Moartea sa i-a umplut de uimire pe discipolii occidentali, deoarece corpul fizic al Maestrului si-a pastrat stralucirea si prospetimea nealterate dupa ce spiritul l-a parasit. Sicriul a fost inchis la 20 de zile dupa deces fara ca trupul neinsufletit sa prezinte cele mai mici urme de descompunere.

Scoala de yoga pe care el a fondat-o in America se numesta Self – Realization Fellowship, iar cea din India Yogoda Sat – Sanga Brahmacharya Vidyalaya.

Opera sa fundamentala ramane Autobiografia unui yoghin. Aceasta carte fiind un document spiritual de o inestimabila valoare, deoarece prezinta viata si realizarile unor fiinte divine care au trait in India in secolul trecut si la inceputul acestui secol, multe dintre faptele relatate putand sa para de necrezut pentru o minte inchistata de prejudecati si dogme. El descrie cum a intalnit fiinte care aveau puterea de a fi simultan in doua locuri (sfantul cu doua corpuri), fiinte care pluteau prin aer (levitau), care aveau puterea de a impregna cu un anumit parfum diverse obiecte, care traiau fara a consuma nici un fel de hrana (Therese Neumann, Giri Bala), relateaza cateva cazuri de vindecari miraculoase si de inviere a mortilor. Sri Yukteswar i-a marturisit discipolului sau ca scrierea acestei carti fusese prezisa de Lahiri Mahasaya in felul urmator: “ La 50 de ani dupa moartea mea, viata mea va fi descrisa intr-o carte, datorita profundului interes fata de yoga in Occident. Acest mesaj yoghin va face inconjurul globului, ajutand la stabilirea unei fraternitati umane, nascuta din perceptia directa a Tatalui unic".”

Paramahamsa Yogananda a facut cunoscuta Stiinta Kriya Yoga unui numar foarte mare de discipoli din intreaga lume. Dar el a pus accentul asupra practicii spirituale subliniind ca o intelegere teoretica, daca nu este insotita de o practica sustinuta, este lipsita de valoare. Referitor la acest aspect, Paramahamsa Yogananda le spunea discipolilor sai:

“Cel care doreste sa ajunga un virtuos al pianului va practica zilnic 12 ore pe zi. Daca practica numai cateva minute, cu mintea distrata, gandindu-se la altceva, nu va ajunge niciodata un bun pianist. La fel se intampla si cu fiinta care porneste in cautarea lui Dumnezeu. Cum ai putea sa speri ca Il vei gasi daca vei incerca numai pe jumatate? Va fi foarte dificil sa-l gasesti pe Dumnezeu. Daca un pianist trebuie sa munceasca foarte mult ca sa ajunga o personalitate, cu atat mai mult un aspirant trebuie sa se focalizeze in meditatia sa pentru a reusi sa inteleaga Infinitul. Pentru a va incuraja o sa va spun ca pe calea spirituala toti cei care vor depune eforturi sincere vor ajunge cu siguranta la tinta. Nu poti sa spui acelasi lucru in cazul ambitiilor terestre. Nu oricine poate deveni un celebru pianist pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, in varf este loc doar pentru cateva persoane. Insa toti oamenii pot sa realizeze plenar ca sunt copiii lui Dumnezeu”.

Paramahamsa Yogananda a fost un mare maestru spiritual al acestui secol care a urmarit sa reveleze Occidentului bogatia spirituala a Orientului si care a dorit sa trezeasca in sufletele semenilor lui dorul de Dumnezeu.

“ Cum sa-l iubesti pe DUMNEZEU? Iubeste-L asa cum un sarac iubeste banii, asa cum un inecat tanjeste dupa o gura de aer, asa dupa cum o fiinta ratacita in desert tanjeste dupa o cana de apa. Iubeste-L cu inflacararea primei iubiri a tuturor indragostitilor. Atunci cand vei invata sa-L iubesti cu toata inima ta, atunci Il vei gasi. Doar atunci vei fi cu adevarat yoghin, fiinta ce a atins uniunea cu Dumnezeu.

Contopirea cu Fiinta Preaiubita Cosmica este cea mai minunata experienta posibila. Este vis in vis, bucurie in bucurie, un milion de divine iubiri intr-una singura ce-ti vor topi inima. In orice punct din spatiu te-ai afla, vei primi dragostea Sa, stralucind cu intensitatea a milioane de sori. De fiecare data cand vei gandi ca ai epuizat dragostea Lui vei simti cum un val infinit te cuprinde si te topeste in fericire. Acesta este extazul divin!”