Calea Inteleptului

“Un Intelept nu are nevoie de baghete, potiuni magice sau incantatii pentru a face magie. Un Intelept poate face constient ceea ce oamenii pot face numai in visele lor. Si asta datorita felului sau de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenta  dintre un adevarat Intelept si un magician sau un simplu om. Pentru ca Inteleptul cunoaste Adevarul. El nu se lasa prins in iluziile vietii ca omul obisnuit. Un Intelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gand. Alchimia nu este transformarea plumbului in aur. Aceea e o metafora. Este transformarea spiritului in aur, metalul nepieritor.

Cum face asta?

Primul pas este intoarcerea la inocenta! 

Cand erai copil, intreaga lume era un loc magic. Dar, pe masura ce cresteai, ai inceput sa pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunza. Nici macar nu mai privesti obiectul, ii vezi numai numele. Daca ai putea sa te opresti si sa vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevarat, ai fi atat de uluit, incat nu te-ai mai putea tine pe picioare!

 

Pasul urmator spre Intelepciune este acela de a fi inexplicabil de fericit!

Si asta din cauza ca toate acele lucruri care ii nemultumesc pe oamenii simpli, pe el nu il ating. Pierderea, de exemplu. Un Intelept stie ca totul este trecator si constant in acelasi timp. Pentru ca totul este facut prin puterea lui Dumnezeu, care isi schimba numai forma necontenit. Nu poti pierde ceva pentru ca toate sunt parte din tine si tu esti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat vreodata este inca aici. Si-a schimbat forma numai.

Un Intelept nu se teme de moarte pentru ca el stie ca moartea e o minciuna.
El a trait si va trai mereu. Un Intelept stie ca e nemuritor. Mereu a fost si va fi.

Un Intelept nu cunoaste singuratatea.
Pentru ca el nu s-a rupt de Univers. Este una cu el si una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, asadar, singur?

 Un Intelept este cu adevarat treaz, in timp ce restul omenirii viseaza.
Odata patruns adevarul acestei revelatii, legile timpului si spatiului isi pierd sensul.

Un Intelept poate face orice!
Sfida gravitatia, teleporta oriunde, crea lucruri cu un simplu gand! Pentru ca el este una cu Dumnezeu si una cu Universul.
Buddha a fost un Intelept! Iisus  fost un Intelept! Krisna a fost un Intelept! Acelasi Intelept launtric pe care ei l-au descoperit se afla in tine! Esti ceea ce crezi ca esti! Nici mai mult, nici mai putin! Orice din universul nostru “solid”, odata descompus, nu mai e solid defel! Adevarul este ca toti suntem unul si unul este de fapt Dumnezeu, actionand toate componentele simultan. Oricine poate percepe dincolo de iluzia soliditatii si a mortii este un atotputernic Intelept. Ne temem de pierderea propriei identitati, dar, din moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru dintr-un act al nesfarsitei piese a vietii.

Oamenii isi considera visurile iluzii ale mintii si starea de trezie ca fiind realitate. Adevarul insa e ca si starea de trezie e numai un vis. Visul lui Dumnezeu. Un Intelept stie asta si-si traieste viata in consecinta. Asta e cheia! Inlaturarea tuturor indoielilor asupra unitatii cu Dumnezeu. Daca vei putea face asta pentru o singura secunda, nu exista miracol pe care nu l-ai putea face. In visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gand. Ai putea face acelasi lucru in visul pe care il numim viata daca ai uita iluzia mortii si a soliditatii. Odata ce vei fi facut asta, si tu vei fi un Intelept. Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul.

Un Intelept este un spectator, un observator in piesa asta pe care o numim viata.

 

Un Intelept nu mai este doar un actor, ci si publicul insusi.
El inca isi spune replicile si-si joaca scenele, dar o face lucid si mereu constient ca joaca numai un rol. In timp ce noi, ceilalti, continuam sa credem ca rolurile noastre sunt reale si ne uitam adevaratele identitati.

Un Intelept este lipsit de “sine”. 

El stie ca trupul lui e numai o creatie a constientei. Nu constienta exista in trup, ci trupul exista in constienta. Iar cand trupul dispare, constienta ramane. Asa cum a existat inaintea trupului.
Puterea unui Intelept este puterea iubirii absolute.
Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natura, iubirea de oameni. Cuvantul “iubire” este putin inteles. Cand spun cuvantul “iubire” nu vorbesc de simtaminte. Toate simtamintele sunt lucruri, lucruri fabricate. Iubirea de care vorbesc e iubirea divina. E o forta care arde toate himerele. Dizolva toate impuritatile. Iubire care cauta impuritatile si le arde. Nu exista persoana lipsita de iubire. Numai cei care si-au impietrit intr-atat inimile incat nu mai percep iubirea care e pretutindeni in jurul lor devin orbi la iubire asa cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el insusi e creat. Invizibila si mereu prezenta, iubirea e mai mult decat un simtamant, mai mult decat o emotie. E mai mult decat placere, mai mult decat extaz. Este starea fireasca a lui Dumnezeu. Forta suprema din univers!
In perceptia unui Intelept, Iubirea e in aerul pe care il inspiram, circula prin fiecare celula a fiintei noastre. Iubirea patrunde totul si pe toti. Cand spunem ca iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne ingaduim numai sa simtim ceea ce e mereu prezent.
A iubi Universul si tot ce cuprinde acesta e puterea suprema. Inseamna sa traiesti intr-o liniste interioara de nezdruncinat. 

Iubirea nu este ceva ce nu mai simtim. Este ceva ce suntem.

A incepe sa iubesti pe cineva sau ceva este de fapt a incepe sa simti ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales sa nu percepem. Asa cum etichetam copacii, norii, asa etichetam si oamenii. Daca ne-am opri vreodata cu adevarat si am privi oamenii de langa noi si am putea vedea ce sunt ei in realitate, nu ne-am putea abtine sa nu-i iubim. Pentru ca ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea oamenilor este efemera, trecatoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede in ura daca lucrurile nu ne ating asteptarile. Dar iubirea adevarata nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru ca nici macar nu este un sentiment. E un fel de a fi. Acel “a fi” este starea fireasca a infinitei forte divine, din care putem numai putin percepe daca asa hotaram. Pentru a percepe aceasta iubire trebuie sa eliminam sinele. Sa eliminam toate temerile, obiceiurile, egoismul si furia. Trebuie sa ne golim ca sa putem ingadui universului sa ne umple cu iubire. Constiinta e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste in iubire dezinteresata. Trebuie sa ne reeducam pentru a atinge acest punct de vedere. Ca iubirea este mereu prezenta si pretutindeni. Exista in oricine si orice. Ca iubirea e starea fireasca. Toate celelalte sunt iluzii.

Cand un Intelept vorbeste despre iubire, cea la care se refera el este aproape opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment cat se poate de personal. Pentru un Intelept este o forta universala. Oamenii percep iubirea ca o atasare. Sa posezi pe cineva sau sa fii in posesia cuiva. Asta e o inchipuire.
Pentru Intelept, adevarata iubire inseamna sa nu simti nici o atasare, nici o posesie asupra cuiva sau a ceva.
Sa apartii tuturor simultan si toate sa-ti apartina. Iubirea individuala pe care o percepi fata de o alta persoana e o forma concentrata a iubirii universale. Iubirea universala este o forma extinsa a iubirii individuale.
Iubirea e cu adevarat puterea lui Dumnezeu atragand totul spre el. E o forta de nestavilit. 

Dar cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturam de iluzia vietii?Cum ne trezim din vis? Trebuie sa-ti reeduci mintea si emotiile, apoi credinta te va duce mai departe.

Iata pasii pe care-i poti face pentru a atinge felul Inteleptului de a privi lucrurile:

Principiul nevoii de a darui.

Daca ai nevoie de iubire, daruieste iubire. Daca ai nevoie de sprijin, daruieste sprijin. Daca ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, daruieste celorlalti si iti vei afla propriile nevoile satisfacute.

Destinde-te, nu te incorda.

Este la fel de simplu sa te destinzi ca si sa te incordezi. Ne incordam numai din frica. Aceasta retragere constanta in noi insine din cauza fricii de a fi raniti este motivul impietririi inimilor noastre. Invata ca este la fel de usor sa fii vesel ca si sa fii trist. Fii amabil in loc sa te iriti, fii mai degraba prietenos decat ostil. Data viitoare cand vrei sa te incordezi, incearca sa te destinzi. Cand iti vine sa plangi, opreste-te si razi, in schimb.

Renunta la atasamente. 

Daca nu obtinem ce vrem suntem nefericiti. Daca patim ceva ce nu vrem, suntem nefericiti. Chiar si cand obtinem ceea ce vrem suntem nefericiti pentru ca nu putem pastra pentru totdeauna.. Mintea rezista schimbarii, dar schimbarea e lege. Totul e trecator. Recunoaste ca nu posezi nimic. Totul e un imprumut de la Dumnezeu si, pana la urma, totul se intoarce la el.

Bucura-te de orice ti se intampla. 

Ne plac vremurile bune si le uram pe cele rele. Dar este suferinta intamplarilor neplacute cea pe care o cultivam. Admite-ti suferinta ca o lectie. Apoi vei invata sa iubesti si amintirile placute si pe cele mai putin placute. Pentru ca, fara suferinta n-ai fi acelasi om care esti azi. Asa ca invata sa te lasi purtat de curent si sa te bucuri de orice ti se intampla.
Lasa sa vina si sa treaca. 
Ai observat vreodata un bebelus? E greu sa ni-i imaginam ca maestri ai propriilor emotii, dar asta sunt. Un bebelus plange cand are o nevoie, dar in clipa in care nevoia ii este satisfacuta, lacrimile i se opresc instantaneu. Mai tarziu in viata invatam sa ne suprimam emotiile. Dar pentru un Intelept, emotiile se exprima liber. Iar odata exprimarea uitata, un Intelept nu mai staruie in emotii, nu-si mai reprima furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte si apoi lasa sa treaca.

http://astrodeva.wordpress.com