Ce este Ego-ul?

Ego-ul, karma, “eu”-l sunt acelasi lucru. Reducerea sau eliminarea acestuia inseamna intr-un fel revenirea la starea de dinainte de aparitia acestuia. Dar in realitatea e ca si cum am compara starea de detasare si disponibilitate spre joc a unui bunic cu aceleasi caracteristici la un copil. Poate ca energia acestor calitati este comparabila insa contextul in care ele apar este diferit. Unul este pe “nevoia” si ardoarea caracteristica copilului de experimentare, in timp ce batranul traieste dintr-un context al intelepciunii si transcederii problemelor cotidiene. Copilul urmeaza sa intre in furtuna vietii si isi tureaza motoarele, isi pregateste structurile pentru aventura care urmeaza, batranul a trecut prin multe furtuni si se joaca detasat de experienta tulburi anterioarr. Ideea de baza este simpla: nimic nu este pierdut, irosit sau inutil in Creatie. Nici macar ego-ul.

De-a lungul mileniilor a fost o parte a noastra pe care ne-am dezvoltat-o si ne-a ajutat extraordinar. 

La inceput pentru a supravietui, apoi pentru a obtine … ceea ce ne doream, apoi pentru a cunoaste si explora. A devenit odata cu timpul un instrument din ce in ce mai redutabil in gestionarea si controlul fortelor exterioare, iar cand am adaugat incetul cu incetul intelectul, a devenit interesant!

Pana cand egoul se manifesta cu “parul” si “super-parul”, limitele distrugerilor pe care le putea face, in scopul protejarii sau impunerii propriilor interese, era destul de restrans. Adaugandu-i pe urma unelte tot mai complexe, ca urmare a cercetarilor si descoperirilor stiintifice, a devenit clar ca poate fi un drum cu doua directii, creatie sau distrugere. Exemplul celor doua razboaie mondial si al altora (cum ar fi toate dictaturile), care au fost pornite pe fondul unui ego dus la extrem, dintr-o megalomanie sustinuta de un intelect abil si manipulativ, ne-a aratat o directie nefericita in care merge un ego aflat sub controlul unor campuri mentale si de energie joase.

Ego-ul insa are si aspecte mai pozitive cand stimuleaza obtinerea de rezultate, progres economic, acumulari materiale.

Ego-ul are multe acceptiuni, pornind din psihologie, filozofie si pana la conversatiile la un ceai cu prietenii toata lumea foloseste acest termen cu usurinta, ca si cum toti ar vorbi despre acelasi lucru. Si totusi ce este Ego-ul?

Ego-ul sunt toate povestile care ne trec prin minte si cu care ne identificam. Tot ceea ce cred ca gandesc “eu”, este trecutul “meu”, tot ceea ce poarta dupa sine “eu”, “al meu”, “mie”… este parte din ego-ul unui individ. Problema nu este Ego-ul ci identificare cu el. Parte din jocul sau de supravietuire consta in a ne “pacali” in legatura cu aceste asocieri. In realitate nu exista nimic care este al unui individ, care apartine unei persoane, nici macar gandurile. Daca pare greu de crezut, intreaba-te cand ai avut ultima oara un gand original? 

Cand ai gandit ceva ce nu a mai gandit nimeni? Iar daca chiar crezi ca ai unul, intra pe Google si cauta acele cuvinte sau idei si te asteapta o surpriza

Unica si originala este doar compozitia, in fiecare clipa, a vietii fiecaruia dintre noi. 

Unicitatea este data de fapt de totalitatea a ceea de suntem si am devenit. Punctiform suntem, cum s-ar zice, toti o apa si un pamant.

Mecanismele Ego-ului sunt multiple si ele dau culoare povestilor pe care ni le spunem in minte: idealizare, critica, polemica, vizualizare, mentalizare, fanteziile, judecare, evaluare, reducere, amplificare, ridiculizare, banalizare, adorare s.a. 

Toate aceastea sunt proiectii proprii asupra unor realitati exterioare si interioare, si care ne modifica interactiunea cu ele. Faptele, persoanele, lucrurile, gandurile, mecanismele intrinsec exista; dar felul in care ele exista pentru noi este o rezultanta a supra-impunerii propriilor noastre programe si valori, mixate bine prin mecanismele egoului si Voila’ ! … rezulta realitatea subiectiva a fiecaruia dintre noi. 

Aceasta este asa zisa viata, sau poveste de viata proprie, iar daca povestea este una frumoasa, putem spune ca avem o viata “buna”; daca povestea este dramatica, putem spune ca avem o viata “rea”.

Cum sa facem sa traim vieti frumoase? Pai putem sa ne spunem povesti frumoase, sa alegem ganduri frumoase, mecanisme frumoase (recunostinta, aprecierea, adorarea, servirea); iar calitatea si experienta subiectiva va fi una plina de lumina. Sau putem alege sa ne spunem povesti dramatice, sa gandim urat, sa folosim mecanisme distructive (critica, barfa, diminuarea, ridiculizarea) si atunci experimentam altceva. Fiecare are liberul arbitru. Unii prefera sa mearga la cinema la comedii, altii la filme de groaza. 

V-ati intrebat vreodata ce fel de filme preferati? S-ar putea sa fie interesant sa constatati ca viata dvs. are acelasi gen de energie si dinamica…

Oricum eu va doresc … ce va doriti voi !!! 

iar pentru mine si pentru cine mai doreste: O zi frumoasa si o viata luminoasa si plina de iubire, armonie si belsug

 http://andreafilip.com