Poate că timpul schimbă chipuri însă niciodată suflete. Poate că timpul va reuși să strecoare pe ici pe colo un fior, o neliniște, un sentiment nefiresc, însă niciodată nu va putea să transforme o inimă curajoasă într-una temătoare. Poate că timpul ne va preda lecții dureroase însă niciodată nu va reuși să stingă pasiunea și încrederea dinăuntrul nostru. Poate că timpul va reuși să ne răpească vise însă niciodată nu va reuși să ne ucidă speranța. Poate că timpul va aduce în viața noastră lacrimi și singurătate însă inimile neînfricate și încercate vor putea trece peste aceste obstacole devenind și mai puternice, și mai doritoare să reușească, să triumfe. Poate că timpul face diferența între ceea ce ne dorim și ceea ce reușim să obținem, însă evidența clară a lucrurilor care ne lipsesc și a sentimentelor după care tânjim nu va reuși decât să ne ațâțe, să ne provoace la și mai multă muncă, la și mai multe vise, la și mai mult efort. Poate că timpul va îndepărta tot ceea este în plus în viața noastră, tot ceea este supraestimat, tot ceea ce ne îngreunează gândurile și inclusiv inima, însă vor rămâne întotdeauna cuprinse în sufletul nostru sub forma unor amintiri dureroase, dar dragi. Oricum ar fi timpul este cel care așterne schimbarea în suflete, cel care modelează spirite și cel care naște vise. Căci în timp ce unele pier sufocate de griji și frământări, altele prind aripi și zboară. Nimic nu rămâne la fel. Totul este într-o continuă schimbare. Chiar și timpul.

 

 

 http://anasstassya.wordpress.com