Pitagora

Rămâi sărman, dacă pentru a fi bogat trebuie să te înjoseşti sau să-ţi murdăreşti mâinile cu o tină.
Ca şi Adevărul, Eroarea îşi are adepţii săi; să nu te încrezi fără discernământ în exemplul altuia; cugetă după tine însuţi; consultă, deliberează şi alege în mod liber.
Un gând este o idee în trecere.
Animalele împart cu noi privilegiul de a avea suflet.
Deasupra umbrei oricărui nor se află lumina unei stele.
La moarte, să nu laşi fiului tău alte datorii în afară de cele ale recunoştinţei.
Îngrijorarea ar trebui să determine acţiunea, nu depresia. Niciun om care nu se poate controla nu e liber.
Prietenia este egalitate armonioasă.
Dacă sunteţi întrebaţi "Ce este moartea?", răspundeţi "Adevărata moarte este ignoranţa". Câţi morţi printre cei vii?
Mai bine să pierzi decât să te cerţi.
Să nu vezi în duşmanul tău decât un prieten rătăcit.
Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.
Nu deschide gura dacă nu ai de spus ceva desăvârşit sau folositor.
Nu-ţi destăinui fericirea unui om mai puţin fericit decât tine.
În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.
Începutul este jumătatea întregului.
Fii încredinţat că nu-ţi aparţine ceea ce nu posezi înlăuntrul spiritului tău.
Alege să ai sufletul puternic, nu trupul.
Vrei să cunoşti un om? Dă-i o putere mare!
Lumea este asemeni unui măreţ concert de muzică; să nu fii în dezacord cu ea.
Dacă sunteţi întrebaţi "În ce stă fericirea?", spuneţi "În a fi în armonie cu tine însuţi".
Cinsteşte-ţi şi pretuieşte-ţi aproapele; salută omul pe care-l întâlneşti; ce alt lucru din Natură e demn de mai multă preţuire?
Liniştea este mai bună decât vorbele fără sens.
Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului.
Plăcerea nu înseamnă fericire, fericirea ştie foarte bine să se lipsească de plăcere.
Cel mai frumos moment din viaţa unui om este atunci când reuşeşte să învingă răul în favoarea binelui.
Omul poartă în interiorul său o parte de Energie Primordială şi Divină care supravieţuieşte la moartea corpului, în Lumea Astrală, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieţii sale anterioare, să se reîncarneze în alt corp şi să trăiască altă existenţă, şi astfel în mod succesiv, până la întoarcerea finală la Divin.
Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.