Upanishande

Dupa felul in care cineva actioneaza si se comporta, asa va deveni.Cel ce cauta bine devine bun. Cel ce cauta raul va deveni rau. Devi virtuos prin actiuni virtuoase si rau prin actiuni negative.
«Nimeni sa nu incerce sa afle ce este vorbirea, ci sa-l cunoasca pe cel care vorbeste [...] Nimeni sa nu incerce sa afle ce este actiunea, ci sa cunoasca agentul [...] Nimeni sa nu incerce sa afle ce este mintea, ci sa cunoasca ganditorul» - Kaushitaki Upanishad, cap. III, 8.
«Sunt precum un anotimp, fiul anotimpurilor, nascut din pantecul spatiului nesfarsit, din lumina. Lumina, originea timpului, care este trecutul, care este prezentul, care este toate fiintele vii si toate elementele, este Sinele. Tu esti Sinele. Ceea ce tu esti, acela sunt eu!» - Kaushitaki Upanishad, cap. I, 6
«Infinitul (bhuman) este fericire. Nu exista fericire in ceva finit. Doar infinitatea este fericire, beatitudine. Aceasta infinitate, insa, trebuie sa ne dorim sa o intelegem» - Chandogya Upanishad, VII, 23.
« Acolo unde cineva nu vede nimic altceva, nu aude nimic altceva, nu intelege nimic altceva, acesta este infinitul! Acolo unde cineva vede altceva, aude altceva sau intelege altceva, acela este finitul! Infinitul este nemuritor, finitul este muritor.

- Domnule, pe ce se sprijina infinitul?

- In propria-i slava – sau nici chiar in slava. In lume se spune ca vacile si caii, elefantii si aurul, sclavii, sotiile, campiile si casele sunt slava. Nu ma refer la aceasta slava, pentru ca in acel caz, fiinta cuiva se sprijina pe altceva. Infinitul nu se poate sprijini pe nimic altceva decat pe sine insusi» - Chandogya Upanishad, VII, 24.
«Infinitul, intr-adevar, este dedesubt, deasupra, in spate, inainte, in dreapta si in stanga – El este, intr-adevar, toate acestea.

Acum urmeaza descrierea infinitului ca Eu: Eu sunt dedesubt, eu sunt deasupra, eu sunt in spate, inainte, in dreapta si in stanga – Eu sunt toate acestea.

Acum urmeaza descrierea infinitului ca Sine: Sinele este dedesubt, deasupra, in spate, inainte, in dreapta si in stanga – Sinele este toate acestea.

Cel ce vede, gandeste si intelege acest lucru, se desfata in Sine, petrece in Sine, este una cu Sinele si fericit in Sine – el devine stapan; este liber sa se miste ca domn si stapan in toate lumile. Dar cei ce gandesc diferit, traiesc in lumi pieritoare si au alte fiinte drept stapani si nu au libertate de miscare» - Chandogya Upanishad, cap. VII, 25.
« Cele trei grupuri de progenituri ale lui Prajapati (Domnul fapturilor), devas-ii (zeii – echivalentul ingerilor din crestinism), oamenii si asuras-ii (demonii) au locuit ca studenti ai Vedelor impreuna cu Tatal lor, Prajapati. Dupa ce si-au terminat studiul, devas-ii i-au spus lui Prajapati: “Da-ne o invatatura, Doamne!” El le-a spus silaba “da”. Apoi i-a intrebat: “Intelegeti?” Ei I-au raspuns: “Da, am inteles. Ne-ai spus ‘damyata’ (Fiti infranati!)”. “Da”, a spus El, “ati inteles”.

Apoi oamenii i-au spus: “Da-ne o invatatura, Doamne!” El le-a spus aceeasi silaba “da”. Apoi le-a zis: “Intelegeti?” Ei au raspuns: “Da, intelegem. Ne-ai spus ‘datta’ (Daruiti!)”. “Da”, a spus El, “ati inteles”.

Apoi asuras-ii i-au spus: “Da-ne o invatatura, Doamne!” El le-a spus aceeasi silaba “da”. Apoi le-a zis: “Intelegeti?” Ei I-au raspuns: “Da, intelegem. Ne-ai spus ‘dayadham’ (Fiti milostivi!)”. “Da”, a spus, “ati inteles”.

Vocea divina a tunetului repeta la fel, “da, da, da”, adica: infranare, generozitate si mila. Astfel, fie ca aceasta treime sa va fie invatatura: infranarea, generozitatea si mila» - Brhadaranyaka Upanishad, cap. V, 2.

Chandogya Upanishad:

Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.
Doar în Infinit e conţinută bucuria: află natura Infinitului.

Veda:
Gândul este asemenea săgeţii aruncate din arc.