m-am indragostit de lumea prin cuvintele asternute, de puritatea si nobletea Sufletului..

Oricît de multe dureri am fi adunat în suflet nu sîntem acele dureri. Oricîte bucurii am trăit nu sîntem acele bucurii. Nu sîntem doar suma faptelor noastre. O ştim cu toţii, chiar dacă, din comoditate, ajungem să ne definim unii pe alţii în funcţie de faptele pe care le realizăm, noi nu sîntem doar suma faptelor noastre.
Îndreaptă-ţi iar şi iar gîndurile către această parte a fiinţei tale care, deşi este, nu poţi să spui ce este şi cum este. Observă cum te însoţeşte în tot şi în toate ceva misterios, ceva care te susţine în tot ceea ce faci, chiar şi atunci cînd faci prostii. Observă, măcar din cînd în cînd, modul în care te simţi uneori destul de departe de ceea ce cred ceilalţi că ai fi.
Adeseori mă simt foarte departe şi de laude şi de critici. Nu le contest, dar simt că ele nu definesc decît o fărîmiţă mică de tot din ceea ce sînt. Iată de ce pot să rămîn atît de senin şi în faţa succesului şi în faţa eşecului. Succesul sau eşecul faptelor mele nu definesc decît o mică parte din ceea ce sînt. Am ajuns să simt aceasta tot mai mult pe măsură ce am căutat să contemplu cu mai multă atenţie ceea ce simt că sînt fără să reuşesc să cuprind în cuvinte. Nu trebuie să vă străduiţi să definiţi ceea ce simţiţi că sînteţi, acolo, în adîncul fiinţei. Faceţi efortul de a ajunge să conştientizaţi că dincolo de tot ceea ce credeţi că sînteţi, rămîne o parte din fiinţa voastră care nu poate fi cuprinsă în cuvinte, care nu poate fi definită, dar care există cu adevărat şi vă însoţeşte în tot şi în toate. Aceasta este calea sau doar începutul drumului către propria fiinţă.
Acest sentiment, cum că avem în inima fiinţei noastre ceva ce nu poate fi atins de faptele nimănui, ceva ce nu poate fi distrus nici măcar de faptele tale, ar trebui să ne confere o stare de siguranţă şi fericire tăcută.

Azi dimineaţă am mers la rîul din apropierea casei. Am dus vaca să bea apă şi în timp ce stăteam aşa privind pur şi simplu m-a cuprins deodată o linişte profundă. Privind pur şi simplu, apa, pietrele, vaca, dealul din apropiere cu copacii lui mîngîiaţi de vînt şi scăldaţi în lumină am simţit că totul este o expresie a fiinţei divine, o manifestare a Sa plină de frumuseţe. Am simţit o lumină fascinantă iradiind din tot şi din toate.

 Există un mister profund în fiecare atingere. Nimic nu calmează sufletul mai mult decît o atingere potrivită. Nimic nu alină mai mult o durere decît o atingere plină de compasiune. Nimic nu ne deschide sufletul mai mult decît o mîngiiere, o atingere, o îmbrăţişare. Nimic nu îmblînzeşte mai mult decît o atingere curajoasă. Oamenii se atingeau mai mult cîndva şi parcă erau mai sănătoşi sufleteşte, aveau spirite mai puternice, caractere mai ferme şi oneste. Desigur, nu deplîngem acum vremurile cînd oamenii bănuim că erau mai buni şi mai vii decît în vremurile noastre. Deplîng însă faptul că în ultima vreme ne-am bombardat mult de tot vazul şi auzul în detrimentul celorlalte simţuri şi mai ales în detrimentul atingerilor.

 Fie să aveţi parte de vînt bun, fie ca porumbelul care coboară din cer să se aşeze pe sufletul pe care doriţi să-l atingeţi şi să vi-l apropie.

 Eu unul sînt copleşit de atîta frumuseţe, care îmi inundă sufletul. Sînt mereu recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare clipă în care ochii mei l-au privit ca fiind Frumuseţe. Mulţumesc tuturor celor care îmi aduc în suflet vîltoarea şi pacea cu frumuseţea lor! Şi în primul rînd îi mulţumesc Naturii! Copleşitoare sînt frumuseţile sale!

Poate părea incredibil, dar chiar şi în marile oraşe ale ţării oamenii pot suferi de singurătate. Chiar şi înconjurat de alţii fiind, poţi să te simţi singur, dacă ceilalţi nu rezonează cu tine şi nici tu cu ei. Singurătatea este dificilă, poate una dintre cele mai dificile încercări la care poate fi supus un om. Singurătatea nu este uşor de suportat nici pentru introvertiţi nici pentru extrovertiţi, este la fel de grea pentru toate temperamentele şi pentru că te pune faţă în faţă cu tine, iar şi iar, este o sursă de confuzie, de îndoială, de apăsare.
Soluţia este să faceţi ceva care să vă dezvolte creativitatea, ingeniozitatea, deprinderile practice. Nu este de ajuns să citiţi sau să priviţi la televizor. Aceste activităţi nu ajută prea mult, dar puteţi exersa ceva nou, cum ar fi să învăţaţi o limbă străină sau să învăţaţi să dansaţi, să atingeţi măiestria într-o artă, fie ea şi culinară. Atitudinea de a vă implica activ în ceva benefic şi plăcut este cea mai bună modalitate de a combate singurătatea. Singurătatea este cea mai dificilă atunci cînd simţi să iubeşti şi să fii iubit. Atunci cînd simţi că ai iubire în tine cît pentru o mie de oameni şi nu ai cui să i-o dăruieşti este într-adevăr dificil. Implicaţi-vă activ în ceva benefic şi lucrurile o vor lua pe un alt făgaş, mai favorabil. Fiţi activi, fiţi creativi, creaţi universul în care aţi vrea să trăiţi.

Dacă ar fi să nu mai ai serviciul pe care îl ai, cum ar fi viaţa ta? Dacă ai ajunge undeva departe de tot ceea ce ai acumulat sau ţi s-ar lua pur şi simplu tot ce ai agonist, cum te-ai simţi? A trăi cu înţelepciune înseamnă a putea să răspunzi „Bine!” la toate aceste întrebări. Mulţumiţi-vă cu mai puţine lucruri, nu mai căutaţi să aveţi neapărat cît mai mulţi prieteni pe facebook, nu mai căutaţi aprecierea lumii, toate acestea sînt atît de efemere încît pot fi numite pe bună dreptate iluzorii. Vedeţi ce puteţi FI prin voi înşivă. Fiţi fericiţi, iubindu-vă!
„A fi bogat înseamnă a te mulţumi cu puţin!” Adevărata bogăţie este înţelepciunea, lucrurile de care îţi aminteşti sînt TRĂIRILE pe care le-ai avut. Ceea ce te îmbogăţeşte cu adevărat este ceea ce ai adunat în suflet, nu în afara corpului tău.


 sursa: http://www.artadeatrai.ro

Cat de maret scrie Cristian Ţurcanu
multumesc pentru ceea ce ne impartasesti si daruiesti

"Importantă este doar profunzimea pe care am reuşit să o atingem scufundîndu-ne în interiorul unei clipe cu sufletul întreg.
Cînd în inimă rămîne un singur sentiment, iar în minte un singur gînd şi acestea se unesc, atunci este străpuns orice voal şi puteţi vedea pauza dintre două clipe. Profunzimea trăririi devine infinită. Acestea sînt clipele pe care nu le vom mai uita niciodată şi le vom tot povesti."


Cînd găseşti ceva cu adevărat real în tine, ai senzaţia că inima ţi se opreşte, timpul dispare, sufletul îţi înfloreşte.

http://www.artadeatrai.ro

Bucuria de a iubi poate fi o adevărată binecuvîntare pentru oricine dintre noi.Toată viaţa ni se va transforma din momentul în care nu mai condiţionăm fericirea noastră de tot felul de alte aşteptări. Sărăcind în aşteptări ne vom îmbogăţi în bucurie.

sursa: http://www.artadeatrai.ro/bucuria-de-a-darui

I am a wild woman
I know, inspite of myself
and in spite of what I've been told
that there's beauty in every age
no matter how old

I am a wild woman
I've learned what it means to be a life bearer
to bear children
to create art
to plant seeds of love

I am a wild woman
from the depths of the dirt underneath my fingernails
to the height of my very soul
I am one with the Earth
the winds from the four directions whisper through my skin

I am a wild woman
and the spirit of every wild woman coalesces in me
for we are each wild women
and we are all the spirit of the wild woman
I will follow the voice in my heart

I am a wild woman
I sing from my heart
I dance with the stars
I howl at the moon
I love uncontrollably

I am a wild woman
from the deepest, darkest, most sacred part of me
I am fearless
I cry in strength
I open my arms to the sky and welcome the rain

I am a wild woman
I nurture, love and protect
I stand, strongly, silently, sweetly for my brothers
I walk dutifully, prayerfully, joyfully upon the mother
and I will not be stopped

I am a wild woman.

I AM A WILD WOMAN (by Melissa Clary)

Love is the capacity to take care, to protect, to nourish. If you are not capable of generating that kind of energy toward yourself- if you are not capable of taking care of yourself, of nourishing yourself, of protecting yourself- it is very difficult to take care of another person. In the Buddhist teaching, it's clear that to love oneself is the foundation of the love of other people. Love is a practice. Love is truly a practice.
~Thich Nhat Hanh

I am becoming the woman I've wanted,
grey at the temples,
soft body, delighted,
cracked up by life
with a laugh that's known bitter
but, past it, got better,
knows she's a survivor-
that whatever comes,
she can outlast it.
I am becoming a deep
weathered basket.

I am becoming the woman I've longed for,
the motherly lover
with arms strong and tender,
the growing daughter
who blushes surprises.
I am becoming full moons
and sunrises.

I find her becoming,
this woman I've wanted,
who knows she'll encompass,
who knows she's sufficient,
knows where she's going
and travels with passion.
Who remembers she's precious,
but knows she's not scarce-
who knows she is plenty,
plenty to share.

-Jayne Relaford Brown (Finding Her Here)

  

 The “Divine Feminine”, “Return of the Feminine”, the Sacred Feminine ” are all metaphors for the return to higher consciousness. We seek balance between the male and female aspects of the Self and when we find that balance we come into our power. The return of the feminine, is not about women ruling society; that would create imbalance. It is about the return to nature, to masculine/feminine aspects in harmony, yin and yang re-united so both hemispheres of the brain are working in balance."
-Sandy Meadows

Florentina Fântânaru: „Nu mai am aşteptări!“

E o lecţie de demnitate felul în care moderatoarea Antenei 2 a reuşit să depăşească dramele prin care a trecut.
Sunt zâmbete pe feţele oamenilor care nu ştiu dacă ascund sau dezvăluie. Dacă vorbesc despre capacitatea lor de a nu arăta ce simt. Sau de a sim­ţi ceea ce e greu să arăţi. Florentina Fântânaru, prezentatoarea emisiunii „Dincolo de aparenţe“, le-a zâmbit pe ambele. Cu un an în urmă a trăit o suferinţă despre care a decis să vorbească pentru prima dată. Greu de înţeles capacitatea omului de a-şi păstra aparenţele în timp ce se străduieşte să-i treacă pe interlocutori dincolo de ele. Greu de înţeles puterea omului de a converti o mare suferinţă în zâmbet. Mi-a adus aminte de filmul despre viaţa lui Charlie Chaplin: secvenţa când el află că cea de care a fost îndrăgostit încă din co­pilărie a murit. Trebuie să coboare din tren, unde-l aşteaptă bliţurile, entuziasmul şi presa vremii. Cei de lângă îl întreabă „Ce facem?“. El le răspunde, apoi coboară: „Zâmbim!“.
Cumva ai un cult pentru trecerea dincolo de aparenţe.
Florentina Fântânaru Folosim măşti. Greu vezi dincolo de ele. Mie îmi place emoţia. O caut. Câteodată poate şi eu am emoţii exacer­bate. Vreau emoţie şi-n cuvinte, şi-n gesturi, şi-n atitudine.
Mi-ai părut un om sensibil. Foarte fragil.
Cred că e o aparenţă.
În ce moment al vieţii tale stăm de vorbă?
Într-un moment ca după un tsu­nami cred. Anul trecut, în februarie, cu două zile înainte de ziua mea, so­ţul meu s-a stins din viaţă.
După tsunami, în timp, lucrurile am văzut că se refac. Cum te reconstruieşti după aşa ceva?
Nu ştiu. Învăţ.
Nu ai soluţia.
Cred că o avem în ADN. Aşa ne naştem, să trecem prin tot felul de situaţii. Ştii, era ziua mea şi primeam telefoane şi SMS-uri. Eram la capelă, cu soţul meu, îl vegheam şi răspun­deam la SMS-uri şi la telefon şi le spuneam oa­menilor unde sunt.
Şi atunci tu crezi că viaţa e obligatoriu asamblată din momente de tipul acesta?
Nu mai am aşteptări, Radu. Cineva chiar m-a învăţat asta într-una dintre emisiunile mele. Cred că Gina Matache, mama Deliei Matache. Mi-a zis: „Florentina, mie mi-a fost bine când am învăţat să nu mai am aşteptări“.
Dezamăgirea e sfârşitul amăgirii.
E foarte adevărat.

 Anda Calugareanu - Micul Print

Stiu sa intreb despre miei despre flori

Odata, intr-o padure am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i culoarea albastra

Am o gradina si o fereastra.

Mai am si-o carte foarte subtire

In care nu-ncape decat o iubire.

 Mai am si-o carte foarte subtire

In care nu-ncape decat o iubire.


Stiu sa intreb despre miei despre flori

Odata, intr-o padure am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i culoarea albastra

Am o gradina si o fereastra.

Mai am si-o carte foarte subtire

In care nu-ncape decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul langa tine pe stea?"

"Da", spuse printul, "esti prietena mea".

Pot sa-mi iau locul langa tine pe stea?"

"Da", "Da", spuse printul, "esti prietena mea".

Urmarea lui Hristos - Toma de Kempis

Cand un om ascultator este necajit sau ispitit sau coplesit de ganduri rele, atunci pricepe ca are mai mult nevoie de Dumnezeu, fara de care vede ca nu poate face nimic bun.
Atunci se intristeaza, se vaita si se roaga din pricina nenorocirilor pe care le indura.
Atunci ii e sila ma mai traiasca si doreste sa vina moartea, ca "sa se dezlege si sa fie cu Hristos." (Filipeni 1,23).
Toate ispitele adeseori sunt foarte folositoare, desi sunt grele si chinuitoare, fiindca printr-nsele omul se smereste, se curata si se intareste.
Nu se afla nici o stare atat de sfanta, nici un loc atat de tainic, unde sa nu fie ispite sau necazuri.
Primeste mai degraba sfat, in ispita, iar cu cel ispitit nu te purta aspru, ci mangaie-l, asa cum si tu ai dori sa fii mangiat.
Intoarce-ti privirile spre tine insuti si fereste-te sa judeci faptele altora.
Judecand pe altii, omul se trudeste in zadar, adeseori greseste si pacatuieste cu usurinta; daca insa se judeca si se cerceteaza pe sine insusi, de multe ori se osteneste cu folos.
Adeseori insa e ceva ori in afara de noi, ori ascuns in launtrul nostru care ne trage dupa sine.
Multi oameni, in faptele ce savarsesc, se urmaresc in chip tainic pe ei insisi si nu-si dau seama de aceasta.
Li se pare chiar ca sunt intr-o liniste trainica, atata vreme cand lucrurile se fac dupa voia si gustul lor.
Daca te bizui pe mintea si iscusinta ta mai mult decat pe puterea lui Iisus Hristos, cu greu si tarziu vei ajunge un om luminat, caci Dumnezeu voieste ca noi sa fim intru totul supusi Lui si, printr-o inflacarata dragoste de El, sa trecem peste orice gandire a noastra.

Poveste de dragoste cu tine însuți (II)

Cât de mult te iubeşti cu adevărat?
Primul pas ar fi să îţi dai seama cât de multe te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe...
I le acorzi?
Ţi se petrece să-i spui „poveşti cu balauri”, despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism, şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce îi spui aceasta.
Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui „nu îi vor fi niciodată accesibile”? Numele acestui comportament este invidie şi gelozie, şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.
Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit.
Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? Îl înveţi astfel ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci.
În plus, ca să mai „îmbunezi” un pic situaţia, îi spui că nu contrează câte îndură, tot el este „centrul Universului”? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate...
Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică.
Dacă ţi se mai petrece uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient...

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta
Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu îl vor linişti decât pentru scurt timp.
Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce îi trebuie şi va reîncepe să plângă.
Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa (fizică sau verbală), neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge.
O relaţie de iubire între două fiinţe care nu ştiu aproape deloc să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis.
Fiecare din cei doi speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să îi ofere atât de mult încât să îl scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe Sine. Evident, este doar o himeră...
Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celălalt. Dacă nu mi le oferă mă voi considera îndreptăţit să mă supăr.
Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce...
De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.
Dimpotrivă, atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o conferă o veritabilă iubire de Sine, interacţiunea se stabileşte pe cu totul alt nivel.
Nu mai este vorba de acea „foame de iubire” care face ca interacţiunea cu celălalt să fie o necesitate stringentă şi dureroasă, ci de revărsarea unui prea plin.
În felul acesta „a dărui” şi „a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de „obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.

Ce se petrece atunci când te iubeşti cu adevărat?
Te bucuri mai mereu de o sănătate aproape perfectă.
Nu ţi se petrec aproape niciodată accidente, nici măcar acel gen de „incidente stupide” care lasă în urmă vânătăi, zgârieturi şi alte semne de „bună purtare”.
Nu te cerţi cu ceilalţi (nici măcar în gând) iar dacă trebuie să îţi susţii punctul de vedere o faci cu calm, bunăvoinţă, toleranţă şi fermitate.
Dispare acea stare de aviditate care altfel te face să-ţi petreci viaţa aşteptând mereu cu nerăbdare câte ceva (iubitul, filmul, cina, vacanţa, banii etc).
Trăieşti deseori o stare interioară de transparenţă şi luminozitate pe fundalul căreia gândurile şi sentimentele se conturează calm, fără confuzii sau conflicte interioare.

Iubeşte-te și descoperă-te cu adevărat
A face pace cu tine însuţi, într-un mod plin de luciditate şi dragoste, este primul pas către veritabila cunoaştere de Sine care aduce simultan la suprafaţă culmile cele mai sublime ale personalităţii dar şi abisurile cele mai întunecate.
Dacă nu te iubeşti cu adevărat nu vei avea niciodată tăria să te priveşti în faţă, exact aşa cum eşti – OM – supus greşelii, tentaţiilor căderilor, dar totodată capabil să oglindeşti în inima ta măreţia Totului.

 http://venus.org.ro

Folosește conștient forța magică a cuvintelor

Cuvintele vorbesc despre ce este înăuntrul nostru
„La început a fost Cuvântul”, spune marea carte a vieții, Biblia. Puțini însă țin cont de acest indiciu și nu înțeleg puterea magică a cuvântului rostit. Cuvintele nu trebuie să fie vorbe aruncate în vânt, ci mantre aducătoare de pace, armonie și frumusețe. Deseori cuvintele aduc în afară ceea ce este în interiorul nostru, căci ele exprimă adevărurile universului nostru lăuntric.
Dacă vrei să ştii cu adevărat cine eşti, ascultă-te când vorbeşti cu ceilalţi. Fiecare cuvânt pe care-l foloseşti reflectă ceea ce se petrece în interiorul tău. De aceea depinde cu adevărat de tine ca schimbul de replici dintre tine şi ceilalți să fie întotdeauna binefăcător și să îți asigure o viață armonioasă și fericită.

Renunță la verbul ”a încerca” – renunță la îndoială
Aminteşte-ţi de câte ori ai spus ceva de genul: „Am încercat să vorbesc deschis cu el despre neînţelegerea care a apărut”, „Am încercat să merg la toate cursurile din semestrul acesta”... Ce crezi, aveai cu adevărat intenţia să faci lucrul respectiv?

Trainingurile de psihologie  cognitiv-comportamentală de ultimă oră  votează în unanimitate pentru ceea ce iniţiaţii aplică deja: evitarea acestui verb. „A încerca” exprimă o acţiune încheiată cu insucces, adică conține deja în el ideea de eşec.

Imaginează-ţi că vrei să te întâlneşti cu iubitul tău, mâine, la ora 15, în parcul Cişmigiu. Şi el îţi spune: „Voi încerca să fiu acolo”. Ce înţelegi din cuvintele lui? Că e posibil să vină sau să nu vină. Dacă spune : „La ora 15 ne întâlnim”, atunci eşti sigură că el va fi atunci acolo.
Atunci când emiți un cuvânt sau când formulezi o afirmație dai o formă prezentului și creezi viitorul. De aceea este bine să îți dai seama că ceea ce spui te va servi să ajungi acolo unde dorești, sau dimpotrivă te va împiedica.
Renunță „să încerci” să faci ceva. Mai bine hotărăște-te și treci direct la acțiune, fă-o. Atunci când spui „da, voi încerca să fac aceasta”, deja pui sub semnul îndoielii reușita ta. Folosește cuvintele care au puterea magică a succesului. Mai bine afirmă: „Da, cu siguranță voi face asta”. Îndoiala te limitează. Îndoiala conține în ea frica și sâmburele nereușitei. Nu îți pune singură bețe în roate. Folosește cuvintele care îți pavează drumul spre succes și fericire.

Transformă neputințele în reușite
Foloseşti deseori expresia „Nu sunt în stare să...”? Crezi despre tine că nu poți face o mulțime de lucruri? Ți s-a spus în copilărie că nu ești în stare să faci o mulțime de lucruri? Îți aduc aminte că poți mult mai mult decât ai putea crede. Tu, la fel ca majoritatea oamenilor, nu îți folosești decât un procent infim din capacitățile creierului. 3% ți se pare mult? Ce facem cu restul de până 100%? Se pare că blocăm acest potențial și ceea ce blochează cel mai mult este această credință greșită că „nu putem să”, că „nu suntem în stare să”.
Mulți dintre noi ne remarcăm prea mult neputințele, le subliniem, uneori ne place să ne plângem sau chiar să ne victimizăm. Renunță la aceste tendințe negative și pesimiste. Pune-ți viața pe baze optimiste. Nu ai nimic de pierdut, dar ai toate șansele să câștigi.
Alege să crezi în tine, în potențialul nefolosit, în ființa nelimitată care ești de fapt. Transformă acest „nu sunt în stare să...” în „am toate șansele să reușesc”. Vei remarca singură transformarea. Cuvintele tale magice te vor ajuta să transformi în mod magic neputința în reușită.

Exercițiu
Merită să  înţelegi pentru început ce anume doreşti  într-adevăr să duci la bun sfârşit. Notează apoi ce acţiuni pozitive concrete ai întreprins deja în acea direcţie. Cât de intens este efortul tău, cât timp acorzi acelor acţiuni, ce eficienţă ai?
După o asemenea verificare e posibil să devii conştientă că eşti capabilă să faci mult mai mult decât ai presupus. Reformulează obiectivul. Notează acţiunile concrete pe care le poţi realiza într-o perioadă precisă si care te pot ajuta să-ţi îndeplineşti cu succes ţelul. Notează-ţi zilnic impresiile. În final evaluează cu sinceritate obiectivul ales, găsind soluţii alternative.

Incredibil dar adevărat
Ai exclamat vreodată în momente excepţionale ale vieţii tale: „Incredibil”, „Nu-mi vine să cred”, „E prea frumos ca să fie adevărat”? Comentariile de acest gen sunt defetiste şi blochează energia extraordinară a acelor momente. Dincolo de ele se ascunde credinţa că nu meriţi astfel de experienţe frumoase. Aceste cuvinte anulează efectul benefic a ceea ce se petrece extraordinar, minunat, sublim. Atunci când tu spui că ceva e incredibil, te dezici de acel lucru, nu crezi în el, te separi și îl negi. De fapt, astfel te separi de realitate, te separi de momentul prezent și blochezi curgerea armonioasă a energiilor care ar putea să te facă fericită sau să îți aducă succes.

Amintește-ți mereu că întotdeauna devii ceea ce gândeşti și că de fiecare dată tu dai o valoare magică cuvintelor tale. Depinde numai de tine cum folosești această putere magică pe care o ai la îndemână. Crezi că oamenii de succes sunt oameni care pur și simplu au noroc și atât? Nicidecum. Sunt oameni care au o disciplină interioară și exterioară, care folosesc conștient cuvântul potrivit la locul potrivit. Fă și tu aceasta. Nu este foarte complicat. Primul pas este să fii atentă la ce vorbești și indiferent de emoțiile prin care treci să nu dai drumul la cuvinte pe care ulterior să le regreți.
Pentru a fi mult mai ușor, dacă decizi să renunţi la expresiile necâștigătoare, pesimiste și negativiste: „Am încercat să……”, „Nu sunt în stare să…..”, „E prea frumos ca să fie adevărat”, roagă-i pe cei apropiaţi să te avertizeze când le foloseşti automat. Este o metodă excelentă de a deveni conştientă de limbajul pe care îl foloseşti. Apoi vei căpăta aceste obișnuințe superioare care îți vor aduce automat fericirea și succesul.


  http://venus.org.ro

Sissel Kyrkjebø

Memoria istoriei: Regina Maria – Regina Marii Uniri

 

Vrei un cuplu fericit? Iubeşte-te mai întâi pe tine însăţi

Bucură-te de prezenţa iubitului tău, fără teama de a-l pierde, fără teama de a suferi. Gândeşte-te că nimeni nu poate să-ţi facă rău. Ai întreaga responsabilitate a gândurilor, emoţiilor, sentimentelor şi intenţiilor tale.

Ai şansa de a fi fericită
Ai  puterea de a-l iubi pe celălalt fără să-i pretinzi ceva anume, fără să te plângi de una sau alta, fără să te îndoieşti, admirându-i pur şi simplu calităţile, sprijinindu-l în dezvoltarea lui personală.

Iubirea voastră este în felul acesta echilibrată, adevărată, bogată, mereu nouă şi veselă. Eliberată de aşteptarea neliniştită, îi primeşti dragostea ca pe un dar, nu ca pe un ajutor vital (în mod paradoxal purtător de potenţiale suferinţe).

Iubitul tău nu se află aici pentru a umple un gol în sufletul tău, ci pentru a aduce un prinos. Alege să atragi fericirea şi aşa drumul spre iubirea adevărată e deschis. Pentru că totul începe cu dăruirea de sine.

Intră în contact cu forţa interioară
Cea care nu se iubeşte pe sine îi cere insistent iubitului să o iubească şi se arată deseori nesăţioasă. Câteodată aşteaptă dovezi de dragoste, pândeşte cuvintele, iscodeşte gesturile. Îi sunt necesare confirmări, reasigurări.
Uneori îi este teamă să nu piardă fiinţa iubită, se nelinişteşte la cea mai mică aparenţă de retragere afectivă.
Interpretează frazele şi atitudinile într-un sens care îi este defavorabil. Din când în când reţine  exact ceea ce ar putea fi o dovadă a lipsei de afecţiune.

Când îi e lumea mai dragă trece de la bucurie la suspiciune, de la adoraţie la pesimism. Iubirea bazată pe astfel de comportamente şi pe dependenţă se va sfârşi într-o zi sau alta.

Încercările în cadrul cuplului nu sunt problemele celuilalt. Sunt evenimente care provoacă o întâlnire cu noi însene. Fie o refuzăm, fugim mâncând pământul şi recădem mereu în aceeaşi eroare, fie acceptăm confruntarea cu propriile limite şi alegem să intrăm în contact cu propria forţă interioară, cu zona de pace din noi însene.

Preţuieşte marele privilegiu
Iubeşte-ţi propriul suflet şi nu vei mai tânji mereu după suplimente de iubire. Ai încredere deplină în sine şi nu vei simţi nevoia să cauţi reasigurări, de-aici, sau de acolo. Descoperă-ţi calităţile şi defectele şi nu vei avea impulsul să cucereşti pentru a-ţi dovedi că exişti cu adevărat.

A te iubi  pe tine însăţi nu are nimic de-a face cu egoismul sau orgoliul. Acestea sunt doar lipsa de comunicare cu eu-l profund. Iubirea de sine aduce cu ea bunătate, modestie, nobleţe, mulţumire interioară, optimism şi  maturitate emoţională.

Iubirea adevărată respectă în mod firesc libertatea celuilalt. De multe ori credem că avem drepturi asupra celuilalt, pentru că îl iubim, iar el are obligaţii faţă de noi. Nu avem nici un drept asupra lui. Iar el nu are nici o obligaţie faţă de noi. Iubirea nu oferă drept de proprietate. Este dăruire spontană.

Bineînţeles că viaţa în cuplu îţi dă un statut privilegiat care deschide accesul la intimitatea celuilalt. Acesta este un privilegiu acordat, nu un drept  datorat. Un privilegiu pe care îl poţi primi cu demnitate. Un dar pe care doar iubirea te face să-l meriţi în fiecare zi.

Perseverează să pui în practică aceasta
În afara nefericirii din cuplu nu ai nimic de pierdut. Fericirea nu este scopul, ci mijlocul împlinirii vieţii.

http://www.edituravenusiana.ro/articol/vrei-un-cuplu-fericit-iubeste-te-intai-pe-tine-insati

 A fi sau a nu fi… femeie. Scurt tratat de feminitate - Lidia Butu

A fi femeie este o artă. E mai mult decât a purta tocuri cât mai înalte, decolteuri adânci sau parfumuri ce se simt de la colţul străzii. In primul rând, a fi cu adevărat femeie înseamnă nu doar înfăţişarea fizică, pentru că depăşeşte cu mult suprafaţa epidermei. Feminitatea, ca şi frumuseţea, vine din interior. E o stare de spirit pe care femeia o emană prin toţi porii, e acel ceva pe care îl simţi de cum o zăreşti, chiar dacă e îmbrăcată doar într-o pânză de sac sau într-o rochie strălucitoare semnată Versace.
Fiecare reprezentantă a sexului frumos este unică în felul ei, are acel element fermecător ce îi e specific doar ei. Insă nu e suficient să aparţii acestui sex pentru a te numi cu adevărat femeie. Feminitatea şi senzualitatea rafinată reprezintă atât o atitudine, cât şi o aptitudine, care, ca oricare alta, se învaţă, se cultivă. Căci nu te naşti femeie, devii. Iar adevărata feminitate poate fi descoperită de oricine îşi doreşte să pornească în această călătorie, indiferent de vârstă, de religie, de cultură sau mediu social. Aşadar, alegerea îţi aparţine. A fi sau a nu fi femeie: tu decizi.

Cuprins
Introducere ... 9
Capitolul 1 - Descoperă arhetipul sufletului tău ... 12
Capitolul 2 - Femeia şi astrele ... 19
Capitolul 3 - Tipologii feminine în ayurveda ... 81
Capitolul 4 - Frumuseţea nu cere înfometare ... 98
Capitolul 5 - Iubirea pleacă, demnitatea rămâne ... 106
Capitolul 6 - Eşti ceea ce gândeşti ... 117
Capitolul 7 - Cele trei arme ale seducţiei ... 130
Capitolul 8 - Cum ne îmbrăcăm ... 142
Capitolul 9 - Ai grijă de tine ... 158
Cum să mănânci sănătos ... 160
Exerciţiile fizice îţi prelungesc durata de viaţă ... 173
Cosmetice de fiecare zi sau cum să-ţi fii propriul inamic ...175
Capitolul 10 - 100 de sfaturi pentru frumuseţea ta ... 186
Capitolul 11 - Ceea ce nu ştiai despre oglinda ta ... 214
Încheiere ... 220
Surse ... 222

„Râuri de sevă dulce beau din a ta scoică ...îmi este sete...”

1. Urmăreşte să descoperi steaua cea dumnezeiască, cea fără de moarte a Sinelui Suprem (ATMAN), ascunsă în fiecare fiinţă umană pe care o întâlneşti. Astfel vei cunoaşte şi-ţi vei revela mult mai curând bunătatea, bogăţia, frumuseţea, iubirea şi înţelepciunea veşnicei scântei divine (ATMAN) care există în propriul tău univers lăuntric.

2. Dacă aspirăm să iubim cu adevărat, intens şi profund, trebuie să învăţăm întâi să iertăm.

3. Iubirea nesfârşită, fără măsură ne ajută să facem aproape totul cu uşurinţă. Când iubirea noastră este gigantică, până şi acţiunile care ni se păreau imposibile nu ne mai par deloc dificile.

4. Dacă ne aflăm mai mereu într-o profundă stare de umilinţă, nici un rău nu ne mai poate atinge.

5. Toate cele bune şi divine pe care le dăruim celorlalţi, nouă înşine ni le oferim. Astfel binele şi iubirea pe care le dăruim de fiecare dată devin în simultaneitate binele şi iubirea noastră. Aceasta este o taină fundamentală pe care numai cei aleşi o descoperă şi o înţeleg.

6. Întotdeauna când cineva te jigneşte sau te răneşte sufleteşte, priveşte-l plin de transfigurare, consideră-l învăţătorul tainic şi binevoitor care-ţi arată prin lecţia potrivită calea eliberării spirituale şi consideră că merită tot respectul din partea ta.

7. Bărbatului sau femeii care ştie cu adevărat să intre în comuniune intensă şi profundă cu ea, natura i se dezvăluie ca un izvor gigantic, nesfârşit de inocenţă, mister şi emoţie binefăcătoare. Pentru cel capabil să intre în profundă şi benefică rezonanţă cu ea, natura este matricea cea tainică şi originară, oceanul cel inepuizabil, la care se poate întoarce mereu şi mereu, pentru a-şi regenera de fiecare dată şi pentru a-şi menţine forţele nealterate.

8. Trebuie să  urmărim cât mai des ca înainte de a acţiona să ne cercetăm cu multă atenţie şi profunzime fiecare gând, fiecare acţiune şi fiecare rostire, adăugând pentru fiecare în parte un “gram” de compasiune. Procedând astfel, rezultatele inefabile care vor apărea vor fi aproape întotdeauna fericite şi uimitoare.

9. Este foarte bine să fim  întotdeauna optimişti, să avem credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu atât în faţa unui viitor care se anunţă plăcut, cât şi în faţa unui viitor care se anunţă neliniştitor. O credinţă puternică şi de nezdruncinat în Dumnezeu este elementul minune care poate să stabilizeze şi chiar să ne îndumnezeiască viitorul.

10. Un adevărat maestru spiritual este cel care prin puterea divină ce îi vine în valuri uriaşe de la Dumnezeu ne oferă un impuls, datorită propriului exemplu personal. Astfel ne deschide şi  ne ajută să facem împreună cu el primii paşi dincolo de poarta Paradisului:  inefabila poartă secretă a cunoaşterii spirituale. Fiecare autentică iniţiere pe care un ghid spiritual ne-o pune la dispoziţie ne oferă un început miraculos, care ne poate propulsa pe o nouă şi net superioară treaptă de evoluţie interioară, care este capabilă să ne transforme extraordinar de mult viziunea de ansamblu asupra realităţii. Depinde întotdeauna de aspirantul care tocmai a fost iniţiat dacă  va da dovadă de perseverenţă şi tenacitate pentru a rămâne pe nivelul  superior pe care a fost impulsionat să ascensioneze prin intermediul energiei subtile, benefice, colosale şi prin puterea tainică a exemplului pe care i l-a oferit cu ocazia iniţierii maestrul spiritual. Dacă aspirantul rămâne fără întrerupere pe noua treaptă pe care a fost propulsat, aceasta indică întotdeauna că iniţierea sa a fost încununată de succes.

Perseverenţa este capacitatea unei fiinţe umane de a rămâne fermă şi constantă într-o anumită acţiune. Victor Hugo spunea: „Oamenii dârzi sunt sublimi. Cine nu-i decât viteaz, n-are decât o singură pornire lăudabilă, cine nu-i decât îndrăzneţ, n-are decât o singură însuşire, cine nu-i decât curajos n-are decât o singură virtute, numai cel care stăruie pe drumul adevărului are măreţie. Aproape toată taina sufletelor mari stă în aceste cuvinte: SĂ PERSEVEREZI.”

Perseverenţa este o calitate în măsura în care acţiunile fiinţei umane sunt benefice, pozitiv orientate şi intenţiile care o animă sunt de asemenea, benefice. În popor se spune, cu înţelepciune: să greşeşti este omeneşte, să perseverezi în greşeală este diavoleşte. „Perseverenţa” în a repeta greşeli sau a face acţiuni rele, ca şi încăpăţânarea, nu au nicio valoare spirituală. Perseverenţa divin integrată implică deopotrivă acţiuni benefice, intenţii pozitive, precum şi integrarea acestora în mod armonios prin punerea noastră în deplin acord cu voinţa divină. Această integrare divină este dată de consacrarea cu anticipaţie către DUMNEZEU TATĂL a tuturor fructelor acţiunilor noastre şi de practicarea unor procedee iniţiatice speciale (de exemplu, tehnica „paratrăsnetului” care ne  pune în acord cu voinţa atotputernică, determinatoare a lui DUMNEZEU).

STAREA SUPERIOARĂ DE PERSEVERENŢĂ DIVIN INTEGRATĂ este unanim apreciată de marii înţelepţi şi marii yoghini ca fiind indispensabilă atingerii stării de îndumnezeire, indiferent pe ce cale spirituală ne-am afla. Sri Ramakrishna spunea: „Urmaţi-vă cu răbdare  şi perseverenţă practica spirituală, şi puteţi fi siguri că veţi obţine graţia divină, atunci când veţi fi pregătiţi să o primiţi.”

Pentru că întotdeauna calea propriei desăvârşiri este presărată de obstacole şi  de teste de natură spirituală, care au rolul de cristalizare şi punctare  a anumitor etape  esenţiale, perseverenţa divin integrată este esenţială pentru a atinge cu adevărat zorii iluminării spirituale. Vă oferim un sfat inspirator şi plin de înţelepciune: Ai reuşit, CONTINUĂ, nu ai reuşit, CONTINUĂ!

 J.F.Kennedy afirma că „dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri”, iar apropo de obstacole Roger Martin du Gard spunea: „Nu există obstacol care, oricât de puţină voinţă şi perseverenţă ai avea să nu se preschimbe într-o trambulină, într-un prilej de a te înălţa din nou.”

În încheiere, vă oferim câteva aforisme despre perseverenţă:
•    „Cât de uşor loveşti mereu un lucru / tot îl înfrângi şi-l birui pân-la urmă / nu vezi cum picătura cea de apă / căzând pe piatră găureşte piatra?” – Lucretius
•    „Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru.” - Confucius
•    „Victoria aparţine celui ce perseverează.” – Napoleon Bonaparte
•    „Perseverenţa constă în a ne impune în mod voluntar în vederea acceptării de bunăvoie de către alte persoane a viziunii noastre.” – Mahatma Gandhi
•    „Cucereşte cel care rezistă mai mult.” – Persius
•    „Să nu descurajezi niciodată pe nimeni... care progresează continuu, indiferent cât de încet.” – Platon
•    „Efortul îşi arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.” – Napoleon Hill
•    „Prin perseverenţă melcul a ajuns pe arcă.” – Charles Haddon Spurgeon
•    „Orice obstacol are în el bucuria omului care-l va depăşi.” – Napoleon Bonaparte
•    „Perseverenţa este munca grea efectuată în continuarea muncii grele, care deja te-a obosit până la epuizare totală.” – Newton Leroy Gingrich

Credinţa totală, smerenia şi puritatea fac miracole 

Realizând o necesară sinteză referitoare la minunile dumnezeieşti, am putea spune că o minune dumnezeiască este:

1. Un semn misterios care vine de la Dumnezeu;

2. Ceva cu totul nemaipomenit care stârneşte uimirea tuturor oamenilor şi, tocmai de aceea, poate fi considerat un miracol;

3. O dovadă a Atotputerniciei dumnezeieşti, o acţiune sau un fenomen ce este plin de o mare putere divină.

Este esenţial să ne dăm seama că şi în epoca actuală este, fără îndoială, posibilă săvârşirea unor minuni dumnezeieşti. Mai ales celor care ajung să cunoască Adevărul Ultim Divin şi care acţionează la unison cu Voinţa lui Dumnezeu le este cu uşurinţă posibil să realizeze felurite minuni dumnezeieşti datorită ajutorului care le este oferit de Dumnezeu Tatăl. Condiţia esenţială pentru ca fiecare fiinţă umană ce ajunge să cunoască Adevărul Ultim Divin să poată săvârşi unele minuni dumnezeieşti cu ajutorul Tatălui Ceresc este ca ea „să aibă o credinţă fermă şi de nezdruncinat care trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar“.

 

Această credinţă fermă şi de nezdruncinat în Dumnezeu despre care se spune, deloc întâmplător, că trebuie să fie de mărimea unei seminţe de muştar este întotdeauna o condiţie esenţială pentru fiinţa umană care aspiră să săvârşească minuni dumnezeieşti şi la aceasta se mai adaugă cunoaşterea Adevărului Ultim Divin, precum şi starea de puritate şi umilinţă. Tot ceea ce cere bun o astfel de fiinţă umană cu mare credinţă, puritate şi umilinţă, i se va dărui cu ajutorul lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, mai ales prin astfel de oameni cu o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, dublată de o mare puritate şi umilinţă, Dumnezeu Tatăl poate face o mulţime de minuni dumnezeieşti.

Why doesn't anyone give you  

more than 4 weeks holidays?

Because you won't come back. 

If you don't maintain your relationship  

with your identity for some time,

you also won't come back to it.
You will forget about it.
It takes effort to be the ego.
It requires no effort to be the Self.
Ego is high maintenance.
Your Self is natural and naturally happy,
whole and content. Mooji

Urmarea lui Hristos -Toma de Kempis

Cu adevarat cuvintele inalte nu fac pe cineva sfant si drept, ci o viata curata il face scump inaintea lui Dumnezeu.
Cea mai inalta intelepciune este ca, inlaturand cele lumesti, sa te indrepti spre imparatia cereasca.
Mai bun este negresit umilul taran care slujeste lui Dumnezeu, decat mandrul filozof, care negrijindu-se de sufletul sau, cerceteaza mersul stelelor.
Nu te mandri cu vreo indemanare sau cu stiinta ta, ci mai vartos teme-te de darurile ce ti s-au dat.
Nu gandi lucruri mari despre tine (Romani 11,20), ci mai degraba da pe fata nestiinta ta.
Daca vrei sa stii si sa inveti ceva de folos, atunci fie-ti drag sa traiesti nestiut si neluat in seama.
Mintea noastra si simtul nostru adeseori ne inseala si nu vad prea bine.
Avem ochi, dar nu vedem!
O, adevarule, Dumnezeule, fa-ma una cu tine intr-o vesnica iubire!
Cu cat cineva isi strange mai mult gandurile inauntrul sau si se desface de cele din afara, cu atat intelege mai fara truda lucruri mai multe si mai inalte; atunci primeste de sus lumina intelegerii.
Un suflet curat, nevinovat si statornic nu se pierde nici atunci cand are multe indeletniciri, fiindca pe toate le face spre cinstea lui Dumnezeu si, linistit in sine, se trudeste sa inlature orice grija de el.
Smerita cunoastere de tine insuti este o cale mai sigura catre Dumnezeu, decat adanca cercetare a stiintei.
Si invatat cu adeavarat este cel care face voia lui Dumnezeu si paraseste voia sa insasi.
Nu da crezare oricarei vorbe sau oricarei porniri, ci chibzuieste cu grija si cu bagare de seama orice lucru, inaintea lui Dumnezeu.
Vai, adeseori credem si vorbim despre altii mult mai usor de rau, decat de bine: atat suntem de slabi.
E o mare intelepciune sa nu te pripesti in cele ce trebui sa faci si sa nu stai cu incapatanare in simtamintele tale.
Cu cat va fi cineva mai smerit si mai supus lui Dumnezeu, cu atat va fi mai intelept si mai impacat intru toate.
Oamenii trec, dar "adevarul Domnului ramane in veac" (Psalmul 116, 2).
Infruntand deci poftele, se dobandeste linistea inimii, iar nu robindu-te lor.
Nesocotit mai este cel ce-si pune nadejdea sa in oameni ori in alte fapturi.
Nu te rusina sa slujesti altora din dragoste fata de Iisus Hristos si sa pari un sarac in aceasta lume.
Nu te bizui pe tine insuti, ci pune nadejdea ta in Dumnezeu.
Fa ceea ce atarna de tine, iar Dumnezeu va ajuta bunavointa ta.
Nu te lauda cu bogatiile daca le ai, nici cu prietenii, ca sunt puternici, ci cu Dumnezeu, care da totul  si care mai presus de toate doreste sa se dea pe Sine.
Nu te mandri cu taria sau cu frumusetea trupului, pe care o usoara suferinta il frange si-l vestejeste.
Nu te socoti mai bun decat altii, ca nu cumva, poate, sa fii socotit mai rau in fata lui Dumnezeu, care stie ce este in om.
Nu te fali cu faptele tale, caci altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat ale oamenilor: Lui adeseori nu-i place ceea le place oamenilor.
Daca ai ceva bun, atunci sa crezi ca altii au lucruri si mai bune; aceasta ca sa-ti pastrezi smerenia.
Nu pierzi nimic daca te socotesti mai prejos decat toti ceilalti; pierzi foarte mult, daca te socotesti ca esti mai bun chiar numai decat unul singur.
O liniste nesfarsita este in cel smerit; in inima celui mandru insa e numai rautate si manie necurmata.
"Nu dezvalui oricarui om inima ta" (Ecclesiastul 8, 22), ci pasul tau sa-l spui celui intelept si temator de Dumnezeu.
Esti mult mai ferit de greseli cand stai sub ascultarea cuiva, decat cand esti la carmuire.
Farmecul unor alte locuri si plecarea de aici a inselat pe multi.
Fereste-te cat poti de zarva oamenilor, caci vorbirea despre treburile lumesti este primejdioasa, chiar cand este facuta cu gand curat.
As vrea ca de multe ori sa fi tacut si sa nu ma fi gasit printre oameni.
Vorbim cu atata usurinta, deoarece cautam sa ne mangaiem unii pe altii, stand de vorba impreuna si dorim sa ne usuram inima obosita de tot soiul de ganduri.
Daca ti-e ingaduit si poti  sa vorbesti, atunci vorbeste despre lucrurile de zidire sufleteasca.
Fericiti cei nevinovati ca acestia vor avea multa liniste sufleteasca.
Daca ne-am trudi ca niste barbati viteji, sa stam neclintiti in lupta, de buna seama am vedea venind din cer ajutorul Domnului peste noi.
El insusi e gata sa ajute pe cei ce lupta si pe cei ce nadajduiesc in harul Sau; El ne da, noua celor ce luptam, prilejuri sa iesim biruitori.
Nu se gaseste om scutit de ispite, cata vreme e viu, fiindca launtrul nostru este locul de unde suntem ispititi.
Fara dragoste nici o fapta nu foloseste nimic, pe cand ceea ce se face din dragoste oricat de putin si de neinsemnat ar fi, se umple peste tot de roade.Dumnezeu judeca gandul cu care ai lucrat, mai mult decat fapta ce ai savarsit.
Mult face, cel care mult iubeste.
Cine are adevarata si desavarista iubire, nu se gandeste la sine, in ceea ce face, ci doreste ca intru toate sa se faca numai voia lui Dumnezeu.
Cum e hotararea noastra, asa e si mersul desavarsirii noastre; cine voieste sa sporeasca in bine are nevoie de multa stradanie.
"Omul planuieste, dar Dumnezeu hotaraste" (Proverbe 16, 9) iar "drumul omului nu sta in puterea lui" (Ieremia 10,23).
Daca nu te sarguiesti neintrerupr sa-ti cercetezi sufletul, fa aceasta macar din cand in cand, sau cel putin o data pe zi, dimineata ori seara.
Dimineata planuieste iar seara cerceteaza-ti faptele, adica in ce chip te-ai purtat, in vorba, in fapta si in gand: caci prin aceasta poate ca adeseori ai suparat pe Dumnezeu sau pe aproapele.
Niciodata sa nu stai cu totul in nelucrare; ci ori citeste, ori scrie, ori roaga-te, ori cerceteaza-te, ori lucreza ceva de folos obstesc.
"Fericita sluga", zice Sfantul Evanghelist Luca, "pe care cand va veni stapanul o va afla priveghind. Amin zic voua: o va pune mai mare peste toate avutiile Sale" (Luca 12, 43 - 44).
Daca n-ai sprijinul oamenilor, nu te intrista de asta, ci dimpotriva sa te intristezi cand nu te-ai purtat destul de bine si de intelept, asa cum se cuvine sa se poarte un rob al lui Dumnezeu.

Renoir (2013)

  Christa Theret is a French actress

 

  Dr. Elisabeth Kübler-Ross

“I am like a plane that has left the gate and not taken off. I would rather go back to the gate or fly away.”

Writing is a catharsis for many!

"The most beautiful people we have known are those who have known defeat, known suffering, known struggle, known loss, and have found their way out of the depths.  These persons have an appreciation, a sensitivity and an understanding of life that fills them with compassions, gentleness, and a deep loving concern. Beautiful people do not just happen.”

---

“And after your death, when most of you for the first time realize what life here is all about, you will begin to see that your life here is almost nothing but the sum total of every choice you have made during every moment of your life.  Your thoughts, which you are responsible for, are as real as your deeds.  You will begin to realize that every word and every deed affects your life and has also touched thousands of lives.”

---

“We run after values that, at death, become zero.  At the end of your life, nobody asks you how many degrees you have, or how many mansions you built, or how many Rolls Royces you could afford.  That’s what dying patients teach you.”

---

“Dying is nothing to fear.  It can be the most wonderful experience of your life.  It all depends on how you have lived.”

---

“If you live each day of your life right, then you have nothing to fear …”

---

“Throughout life, we get clues that remind us of the direction we are supposed to be headed … if you stay focused, then you learn your lessons.”

---

“There is no joy without hardship.  If not for death, would we appreciate life?  If not for hate, would we know the ultimate goal is love? … At these moments you can either hold on to negativity and look for blame, or you can choose to heal and keep on loving.”

---

“When you learn your lessons, the pain goes away.”

---

“When we have passed the tests we are sent to Earth to learn, we are allowed to graduate.  We are allowed to shed our body, which imprisons our souls …”

---

“We make progress in society only if we stop cursing and complaining about its shortcomings and have the courage to do something about them.”

---

“Those who learned to know death, rather than to fear and fight it, become our teachers about life.”

---

“Learn to get in touch with the silence within yourself and know that everything in this life has a purpose….”

---

“You will not grow if you sit in a beautiful flower garden, but you will grow if you are sick, if you are in pain, if you experience losses, and if you do not put your head in the sand, but take the pain as a gift to you with a very, very specific purpose.”

---

“It’s only when we truly know and understand that we have a limited time on earth — and that we have no way of knowing when our time is up, we will then begin to live each day to the fullest, as if it was the only one we had.”

---

“Death is simply a shedding of the physical body like the butterfly shedding its cocoon.  It is a transition to a higher state of consciousness where you continue to perceive, to understand, to laugh,  and to be able to grow.”

---

“For those who seek to understand it, death is a highly creative force. The highest spiritual values of life can originate from the thought and study of death.”

---

“I believe that we are solely responsible for our choices, and we have to accept the consequences of every deed, word, and thought throughout our lifetime.”

---

“People are like stained-glass windows.  They sparkle and shine when the sun is out, but when the darkness sets in, their true beauty is revealed only if there is a light from within.”

---

“Guilt is perhaps the most painful companion of death.”

---

“There are no mistakes, no coincidences, all events are blessings given to us to learn from.”

---

“The ultimate lesson all of us have to learn is unconditional love, which includes not only others but ourselves as well.”

---

“We need to teach the next generation of children from day one that they are responsible for their lives. Mankind’s greatest gift, also its greatest curse, is that we have free choice. We can make our choices built from love or from fear.”

---

“Should you shield the canyons from the windstorms, you would never see the beauty of their carvings.”

---

“Learn to get in touch with the silence within yourself and know that everything in this life has a purpose.”

---

“There is no need to go to India or anywhere else to find peace. You will find that deep place of silence right in your room, your garden or even your bathtub.”

“şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare”

Învaţă-mă să mă îndrăgostesc de flori şi păsări, de cerul întins deasupra mea, de glasul copiilor, de nevoia celor suferinzi, de mâna cerşetorilor, de strigătul celo în nevoie. Să alerg…să alerg…de dimineaţa până seara strângând comori pentru Împărăţia Senină ce nu are margini. Învată-mă să nu ma tem…să alerg, să alerg neobosita după cele ce nu se văd şi aminteşte-mi când uit, ca Tu vei avea grijă de ce voi mânca, vei avea grijă de cele ce le voi îmbrăca… Ah! cât de frumos îmbraci Tu livezile, dealurile, munţii….Dacă le-aş privi mai des aş înţelege că nu trebuie să mă tem…Ah! ce minunat se hrănesc păsările cerului după zboruri line.
 intăreste-mi voinţa…ancorându-mă în Tine, urmând Paşii Tăi. Aş vrea să înfloresc din Tine. Să fiu într-o veşnică primăvară …să pot arăta cât de frumos eşti Tu şi cât de frumos se înfloreşte în prezenţa Ta.



Iată-mă!…Trimite-mă! să fiu lumină pentru locuinta unde sunt acum. Aici mi-s luptele grele. Aici se nasc dimineţile mele si apun zilele. Aici înainte de oriunde altundeva…Aici mi se văd şi mi se ştiu căderile…bune sau rele..încă le port..încă mi-e teama de transparenţă, de judecată, de indiferenţă, nepasare
 

 Scrisoare lui Dumnezeu
Anastasie (acesta a fost numele de botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere. Durere, foame, lacrimi. Si iara lacrimi, singuratate, durere. Ce copilarie poate fi mai trista decat aceasta? Trebuie spus ca singuratatea sa nu era o singuratate ca cea pe care o traieste omul zilelor noastre: diferenta este enorma. Micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu. Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a primit rugaciunile. Intr-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit. Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare. Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare: ,,Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapânul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un banut… Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie.” A pus scrisoarea intr-un plic, si pe plic a scris adresa destinatarului: ,,Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – in ceruri”.

   Ce credeți că s-a intamplat dupa ce Anastasie a scris scrisoarea? Dumnezeu a intervenit intr-un mod smerit. Daca scrisoarea ar fi ajuns la posta, poate ca vreun postas ar fi aruncat-o, sau poate ca si daca ar fi citit-o, tot nu ar fi putut sa il gaseasca pe expeditor pentru a-l ajuta.

   Dar Dumnezeu a randuit ca un negustor sa se ofere sa duca scrisoarea la posta, pentru a-l scuti pe Anastasie de drum, caci afara era frig. Citind pe plic destinatarul scrisorii, negustorul a fost curios sa citeasca scrisoarea. Si, citind-o, si-a dat seama ca din randuiala lui Dumnezeu ajunsese sa o citeasca. A facut un colet cu haine, incaltari, mancare si bani, si l-a trimis lui Anastasie impreuna cu o carte postala pe care scria: ,,De la Hristos, pentru Anastasie”.

   Coletul nu ar fi fost trimis daca Anastasie nu ar fi scris mai intâi scrisoarea. Am putea spune: ,,Si nici scrisoarea nu ar fi fost scrisa daca Hristos nu i S-ar fi aratat in vis, si nu l-ar fi intrebat de ce plange”. Dar tot asa am putea spune si ca nici Hristos nu i S-ar fi aratat daca el nu i S-ar fi rugat, vreme indelungata si nu si-ar fi pus nadejdea in ajutorul dumnezeiesc.

    Sfântul Nectarie ne invata sa ne rugam lui Dumnezeu.

    Anastasie a rabdat vreme indelungata inainte ca suferinta sa sa primeasca usurare. Dar aceasta suferinta nu a ramas neroditoare: a fost treapta a sfinteniei.

Question:
Some people say they “feel” God with them. I have trouble feeling his love. Is he really there? How can I know that he loves me?
Answer:
You are not alone. Even some of our biblical heroes like David struggled at times to feel God’s love. In Psalm 13:1 he cried out, “How long, O Lord? Will you forget me forever? How long will you hide your face from me?” When you’re feeling distant from God have you ever cried a prayer like this? I have and I can tell you that it helps me feel connected to God.
I often hear from people who are Christians, but are struggling to feel God’s love for them. Their prayers seem to have bounced off the ceiling unanswered. Their cries for God’s healing touch echoed down hospital corridors, apparently unheard in the heavens. Emptiness had overwhelmed their hearts and left a Godless void inside. Doubt had driven out faith. Together we cried out for God until we found him. If you’re going through times like these you may feel like giving up on God, but don’t. He hasn’t given up on you.
Like the father in Jesus’ parable of the Prodigal Son (Luke 15:11-32), God never stops loving us. Insulted and rejected by his son, who left home and wasted his inheritance money in wild living, Father still loved his son. In fact, he missed him so terribly that day after day for months he looked to see if his son was coming home yet. When finally he saw Prodigal way off in the distance he didn’t wait for his son to get to him. He ran out to greet him - huffing, puffing, sweating, robe flying open and exposing his undergarments, he ran and ran as fast as he could - unconcerned that the town gawked at a man of distinction making a spectacle of himself. Then he embraced his dirty, disheveled, and swine-smelling son to his heart and kissed him again and again. He gave his son gifts of grace: a robe to cover his tattered clothes so he could lift his head high, sandals to welcome him home as a son and not a slave, his signet ring to give him a second chance to manage the family property, and a great party to honor him in the community. This is our Heavenly Father. He takes initiative to show his love. He is generous, overwhelming us with his love and his gifts of grace that we didn’t earn.
This picture of your Father God loving you may seem too good to be true for you. Perhaps your father didn’t take initiative to get to know you and share his love with you. Maybe hugs and kind gestures have been few and far between for you. It is hard to trust in the love of God whom you have not seen or touched if people whom you have seen and touched have shown you little love. So what can you do? How can you begin to experience the healing, life changing love of God that you long for?
I’d like to offer you some powerful possibilities for helping you to feel more of God’s love for you. Consider the faith-building steps below and focus on the steps that you most need to take:
1. Confess your shortcomings. None of us are perfect. When we hurt other people we need to say we’re sorry to restore relationship with them. It’s the same with God. Our behavior affects our relationship with Him. It’s a good idea to daily take a moral inventory in order to say you’re sorry for your shortcomings and then to turn to God. Do this and you will feel more of God’s love.
2 .Believe that you are lovable. Your problem with God may be a self-esteem problem. Some people feel bad about themselves because of something they did. Others feel bad because of something that was done to them. Either way, don’t let yourself feel bad about yourself. Work at receiving forgiveness for your failings and giving forgiveness to those who have hurt you. Don’t give in to shame, embarrassment, and negative self-talk. If you do you’ll feel like hiding and will tend to shut out God and others who care about you. Instead, dare to believe that you are lovable and worthwhile and that your emotional needs are important. Then look for loving, gracious people and receive their care as a gift from God. Additionally, try reading and praying over positive Scriptures that focus on God’s love for you. (See “God’s Love for Christmas.”)
3 .Let go of anger. Your problem feeling close to God may be tied to an anger problem. Angry people are lonely people. You may have valid reasons to be angry, but don’t stay angry or you’ll just hurt yourself. Anger and negativity push people away, even the caring people whom we need. You can’t stay angry at someone and feel their love for you at the same time. If you’re angry at God then do what Job did. His children died, his business failed, and he was afflicted with painful boils. On top of this his friends judged him, telling him that he was suffering because he sinned. Job knew he didn’t deserve this pain. He was angry at God about what had happened to him and all the pain he was in and he told him so. He was angry at his friends for criticizing him and he told them how he felt too. Because Job talked through his feelings and let go of his anger he didn’t become bitter, he became better. In the end he found God’s comfort. You can too if you talk through your anger with God, let go and trust him, reaching out to him for the love that you need.
4. Express your feelings. You may be struggling to experience God’s love because you struggle to feel your feelings. Perhaps you’re a person of action and reason and feelings just get in the way. Or you’ve experienced so much pain and disappointment in life that you’ve shut down your emotional system. In either case, if you’re emotionally detached you won’t feel close to God and his care for you. To get more in touch with your feelings find friends who are interested in you and who will ask you, “How are you feeling?” and then listen to you. Also read the book of Psalms in the Bible and look for psalms that you identify with. Then write your own psalms to God, talking to him just like you would to your best friend. Tell him what’s happened and how you feel about it and then remind yourself that God cares about you, has given you good things in the past, and will help you now. (See the Poetry section on New Hope Online.)
5. Clear up your image of God. Most people I talk to who are having trouble feeling God’s love have a distorted image of God. They don’t see God for who he is. They’re projecting pain or disappointment from childhood onto God. They may know in their heads that God is different, but emotionally they experience him like their critical father, distant mother, abusive step-father, or someone else who hurt them. I find that when these people are helped to heal from their childhood hurts they are better able to see God for who he is. Along the way, it’s helpful to immerse your heart and mind in the positive images of God presented in the Bible. Three of my favorites are the Loving Father (Luke 15, mentioned above), the Good Shepherd (Psalm 23 and John 10, see my poem, “Psalm 23 Journey”), and the Nurturing Mother Bird (Psalm 91). When one of these positive pictures of God gets in your heart you’ll feel different about God, yourself, and your life.
6. Ask for prayer. To sum it all up, if God seems far away and inaccessible to you then you need help. You can’t find God on your own. Remember the story of the paralyzed man who needed Jesus’ healing touch? (Mark 2:1-12) Four men carried him a stretcher to Jesus. Jesus was in a house ministering to hundreds of people who were crowded inside and standing outside the windows. The friends of the paralyzed man were not deterred. The carried him onto the roof, cut a whole in the roof, and carefully dropped him down at Jesus’ feet. And Jesus healed him. If your faith in God is paralyzed then ask for prayer from a friend, your pastor, or a counselor. Call or e-mail New Hope and we will pray for you. You can get unstuck! You can feel God’s love for you! Don’t give up on God. Get the help you need, take the steps I’ve suggested, and receive what He provides.