Limbajul lui Dumnezeu este Iubirea.

L-am căutat mult, L-am rugat mult să vină, să se facă văzut. Nu s-a făcut văzut, pentru că nu are formă. E peste tot şi e invizibil sub o formă condiţionată de mintea umană. Dar s-a făcut simţit. Îl simt în inima mea şi în întreaga mea Fiinţă. Îl simt în viaţa mea minunată şi în oamenii extraordinari pe care îi întâlnesc. Plâng de fericire şi nu pot decât să mulţumesc. Iubesc cu adevărat.

Iubirea este limbajul lui Dumnezeu. Eu nu-i condiţionez cuvintele. Nu îi pun limite. Îl las să-mi vorbească când vrea, cum vrea şi unde vrea. Mai mult, îi răspund înapoi şi purtăm conversaţii mirobolante.

Ceea ce oamenii fac, de cele mai multe ori, e să nu Îl asculte, în sens de auzit. Să nu iubească. Unii dintre noi ascultăm prima propoziţie iar apoi ne astupăm urechile, din frică. Dumnezeu vorbeşte în continuare, iar cel ce are urechi de auzit, aude.

Nu iubesc în sens de a fi îndrăgostită. Iubesc fără a fi îndrăgostită. Iubesc mai mulţi oameni, şi pot spune cu adevărat de ce îi iubesc. Până acum credeam în expresia că „dacă poţi spune de ce iubeşti pe cineva, atunci înseamnă că nu e Iubire”. Ei bine, astăzi am chef de demontat toate bullshiturile pe care mi le-a băgat societatea şi lumea în cap.

Fraţilor, BA DA, atunci e Iubire! Când poţi să identifici DE CE îl iubeşti pe omul din faţa ta! Când poţi să identifici asta, atunci Iubirea există cu adevărat. Şi ai scăpat de înşelătoria „îndrăgostirii”, care te face să crezi că iubeşti pe cineva, când tu de fapt, reacţionezi condus de hormoni. Come on! Desfundă-ţi mintea, fiinţă minunată ce eşti!

Expresia aceea de mai sus nu e decât o stupizenie exacerbată, întocmai ca cea care spune că de Dumnezeu trebuie să îţi fie frică! De Dumnezeu trebuie să îţi fie FRICĂ? O mare contradicţie! Dumnezeu e IUBIRE! Iubirea şi frica sunt cele două stări ale existenţei, diametral opuse! Cât timp îţi va fi frică de Dumnezeu, nu Îl vei cunoaşte niciodată cu adevărat, nu Îl vei simţi niciodată cu adevărat în adâncul sufletului tău! Cum ai putea să simţi, să accepţi şi să îl iubeşti pe Dumnezeu cu adevărat (atenţie: cu adevărat, nu cum eşti învăţat!) dacă ţie ţi-e frică?! Frica de Dumnezeu a fost impusă de cei de deasupra noastră, conducători & Co., pentru a te manipula! Dumnezeu e Iubire! Dumnezeu nu vrea frica ta! Ci Iubirea ta! E bine să-ţi fie frică de Dumnezeu, atâta timp cât nu ai curaj să vrei să-l cauţi! Odată ce te-ai decis să-l cauţi, frica rămâne naivilor, deoarece apare Relaţia cu Dumnezeu, care are ca piloni Iubirea şi Respectul!

Şi atunci, Dumnezeu îţi trimite oameni pe care nu poţi să faci altceva decât să îi iubeşti. Se poate aşa ceva? Da.

Am 26 ani. Am trăit câteva relaţii frumoase şi am fost îndrăgostită. Dar abia acum pot spune că am început să simt cu adevărat Iubirea. Vorbesc despre ultimele două luni, adică de la momentul naşterii mele spirituale.

Am început uşor, cu un om. Un om pe care am ajuns să îl iubesc pentru puritatea sufletului său şi pentru modul amplu în care vede lucrurile din lumea asta. Pentru sentimentul de încredere deplină şi convingerea absolută că am înţelegerea şi susţinerea lui nelimitată, indiferent de unde mă duce viaţa. Pentru faptul că nu îmi fac vreo problemă în ceea ce îl priveşte, deoarece am toată încrederea din lume în felul în care el, pur şi simplu, ESTE. Pentru luciditatea cu care îşi face ordine în dezordine. Pentru Iubirea lui necondiţionată. Acesta a fost primul om faţă de care am simţit Iubirea adevărată.

Apoi, am întâlnit un alt om. Un om minunat, complex şi complet. Un om întreg, că tot scrisesem despre asta. Un om pe care am ajuns să îl iubesc foarte repede. După câteva conversaţii. Un om dezarmant de sincer, cu o libertate şi un curaj de a-şi asculta inima, mai presus de limitele societăţii şi de gura lumii. Un om plin de pasiune, plin de artă şi plin de bucuria vieţii. Un om excepţional. Iubindu-l pe acesta, nu mi-a scăzut iubirea pentru primul. Dimpotrivă, s-a multiplicat.

Acum câteva zile am cunoscut un alt om. Pe care am ajuns să-l iubesc. Un om frumos dezvoltat, spiritual şi intelectual. Un om ambiţios, un om cu vise şi cu determinarea necesară pentru a le pune în practică. Un om cu curajul de a se întinde către stele şi lună. Un om flexibil, spontan şi deschis către minunata viaţă. Crezi că mi-a scăzut Iubirea pentru primii doi? Dimpotrivă. Continui să îi iubesc! Extraordinar de mult! Şi iubindu-i, simt că mă umplu de bogăţie sufletească! Simt că fericirea este formată din Iubire iar Iubirea adevărată nu e limitată!

Iubirea adevărată e Limbajul lui Dumnezeu! Nu îi limita cuvintele, om frumos! Nu îl limita pe Dumnezeu! Lasă-l să-ţi arate El cât e de minunat să Iubeşti, nu îi spune tu: gata, nu mai îmi da, că mi-e frică!

Aşa că ţine-ţi inima deschisă, pune frica la pământ şi Iubeşte cu adevărat!