Schimb de inimi

Am făcut un schimb de inimi. Înainte ca el să-mi ceară, i-am dat sufletul, cu toată dragostea din lume, adunată într-o inimă de fată. Ochii lui mă priveau adânc, citindu-mi vulnerabilitatea pe care încercam să o ascund, dar zâmbetul şăgalnic, de neoprit, mă dădea de gol. Iubirea noastră s-a mişcat mai repede decât am putut eu să țin pasul: până să-mi dau seama, sufletul mi-era placat cu mirosul lui şi cu bunătatea făpturii sale. Ei, suflet zbuciumat, de data asta nu mi-ai zis nimic din ce aveai de gând, mi-ai luat-o înainte…

Simțeam că mă scufund în casa inimii mele, în sânul familiei cereşti din care am plecat acum mulți ani… familie compusă din el, din mine, şi din Iubirea sufletelor noastre. N-aş şti să spun momentul când am simțit că îl iubesc… Sau oricum, a fost dinainte de a-l cunoaşte. Mâinile mele i-au creat umerii din aluatul dorințelor din miez de noapte iar buzele mele le-au stropit pe ale lui cu apă de sânge, spre a prinde viață. Mintea mea s-a înțeles cu spiritul de data asta şi a suflat în a lui construcție duh îngeresc, să-mi fie răspuns la orice întrebare şi lumină în orice tunel.

Zeii n-au avut de ales decât să-l împuternicească cu a lor nemurire şi iată că făcutu-mi-l-au zeu. Credeam că-s singură ca suflet pe acest pământ şi că ne ataşăm doar pe durata unei vieți, dar ochii i-am deschis când m-a făcut să văd că am trecut prin multe alte universuri împreună, şi când vom trece pragul morții, vom fi tot de mână…

Poveste de iubire, scrisă parcă de arhangheli şi de sfinți… Cum pot să-ți mulțumesc că mi-ai dat şansa să mă nasc, Doamne? Creând ceea ce ştiu în lume? Făcând cât pot să fie bine? Fiindu-i pururi credincioasă şi iubindu-l, şi slăvindu-Te pe Tine? Punându-mă la dispoziția lumii spre a scoate-n om Iubirea? Cum oare slavă pot să-ți dau că m-ai născut într-un ocean ce poartă în esență Fericirea?

https://dianaculic.wordpress.com