1 Corinteni 13 - Dragostea

1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sint o arama sunatoare sau un chimval zinganitor.
2 si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sint nimic.
3 si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest in parte” se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar ramin aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.