Titlul: in originalul grec, cartea poarta titlul: “Kata Ioannen” - “dupa Ioan”.

Autorul: Despre Ioan stim ca a fost fiul lui Zebedei si frate cu Iacov, impreuna se ocupau cu pescuitul si s-au intilnit pentru prima data cu Domnul Isus pe malul marii, pe cind isi cirpeau mrejele (Matei 4:21; Marcu 1:19). Ioan a avut toata viata lui o relatie deosebita cu Simon Petru, pe care l-a cunoscut inca dinainte de a deveni ucenic al Domnului Isus. Luca 5:10 ne spune ca ei pescuiau impreuna. Probabil ca Petru era inca de pe atunci un om pe care virsta si mai ales personalitatea l-au ajutat sa ocupe o pozitie de lider intre ceilalti. Marcu ne spune ca acesti pescari aveau deja creiata intre ei o oarecare intimitate:

“Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat impreuna cu Iacov si Ioan in casa lui Simon si a lui Andrei” (Marcu 1:29). Pe Ioan si Petru ii intilnim apoi impreuna in grupul restrins de ucenici pe care i-a luat Domnul Isus cu Sine peste tot (Petru, Iacov si Ioan sint impreuna cu Isus pe Muntele schimbarii la fata, in gradina Ghetimani, etc.). Tot impreuna sint trimisi sa pregateasca Pastele inainte de rastignirea Domnului (Luca 22:8), impreuna se duc in curtea Marelui Preot (Ioan 18:16), impreuna ii vedem fugind la mormint sa verifice invierea (Ioan 20:1-10) si tot impreuna ii gasim dupa inaltarea lui Isus la cer, in activitatile Bisericii primare (Fapte 3:1). Cei doi fusesera tovarasi in meseria de pescari si Mintuitorul i-a transformat in “pescari de oameni” (Marcu 1:17).

inainte de a deveni ucenic al lui Isus, Ioan a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul (Ioan l:35-40).

Continutul cartii: Spre deosebire de ceilalti trei Evanghelisti care s-au straduit sa astearna pe hirtie viata Domnului Isus intr-o ordine oarecum cronologica, Ioan porneste in scrierea Evangheliei sale de la cu totul alte premize.

Evanghelia lui este gindita ca o necesara “completare” a celorlalte trei. Cu siguranta ca ati remarcat faptul acesta. Primii Evanghelisti ne-au lasat scris de unde a venit Isus, in ce satuc a fost nascut, care i-au fost parintii, copilaria, peregrinarile, peripetiile, lucrarile, moartea si invierea, dar, concentrindu-se preponderent asupra a ceea ce a facut Domnul Isus, ei nu ne-au spus destul despre cine a fost de fapt El. Supravietuind ca longevitate tuturor celorlalti apostoli, si ajungind sa traiasca intr-o epoca in care divinitatea, nu istoricitatea lui Cristos era contestata, Ioan s-a apucat sa scrie cautind sa-si convinga cititorii ca: “Isus este” nu numai fiul Mariei si al lui Iosif, ci si “Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Numai un astfel de Isus a putut aduce oamenilor mintuirea: “si crezind, sa aveti viata in Numele Lui” (Ioan 20:31)

Acesta este punctul central in care Ioan se deosebeste de ceilalti Evanghelisti. Cei trei il prezinta pe Isus, el merge mai departe si-L interpreteaza pe Isus. Ei ni-L prezinta pe Domnul din afara, Ioan patrunde mai adinc si ni-L arata asa cum era pe dinauntru. Cei trei subliniaza “omenescul” din viata lui Isus, Ioan ne descopere “divinul” din fiinta si lucrarile Lui. Sinopticii sint concentrati asupra faptelor, Ioan ne lamureste doctrinele.

Aceste caracteristici care ne coboara in intimitatea fiintei Domnului Isus sint factorii care ne fac sa “simtim” Evanghelia lui Ioan mai “diferit” decit pe celelalte Evanghelii. Comentariile asezate de Ioan in jurul “rostirilor” Domnului Isus sint adevarate studii care s-ar cere examinate cu cea mai mare atentie, dar de care nu ne putem ocupa in spatiul restrins al acestei introduceri.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: O alta nestemata a Evangheliei lui Ioan este asezarea intregului plan al mintuirii intr-o secventa de sapte miracole succesive savirsite de Domnul Isus. Evanghelistul ne avertizeaza ca el nu a avut intentia sa scrie tot ceea ce stie, ci ca a “ales” anumite intimplari ca sa ne ajute “sa credeti ca Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezind, sa aveti viata in Numele Lui”(Ioan 20:30-31)

1.- Schimbarea apei in vin (Ioan 2)
- “efectul primirii Cuvintului intr-o inima de piatra” (25)
2.- Vindecarea fiului unui slujbas (Ioan 4)
- “acceptarea prin credinta” (4:50)
3.- Vindecarea ologului (Ioan 5)
- “un raspuns pozitiv la porunca divina” (5:8)
4. - inmultirea plinilor (Ioan 6)
- “savarsirea mintuirii” (6:32-33)
5.- Umblarea pe mare (Ioan 6)
- “un ajutor dincolo de puterile umane” (6:21)
6.- Vindecarea unui orb din nastere (Ioan 9)
- “vedere noua intr-o lume noua” (9:3)
7. - invierea lui Lazar (Ioan 11)
- “nemuritor prin Isus Cristos” (11:25)

Primele trei sint ilustratii pentru conditiile mintuirii, ultimele trei sint consecintele mintuirii in viata celui credincios, iar cea de a patra este cheia intregii misiuni a lui Cristos. Pentru a intelegere mai buna a Evangheliei lui Ioan, va indemnam sa cititi si comentariile facute epistolelor scrise de el.

Schita generala a Evangheliei lui Ioan urmareste tainic planul intrarii Marelui Preot in CORTUL iNTILNIRII. Prin “iluminare” divina Ioan intelege ca umbrele simbolice din Vechiul Testament au fost implinite in viata Mintuitorului. Cortul dat de Dumnezeu Israelului drept loc de intilnire dintre divinitate si oameni se transforma astfel intr-o fascinanta anticipare a lucrarii lui Dumnezeu, care, prin Cristos, a vrut sa-si “impace lumea cu Sine” (2 Cor. 5:19).

Cei care au citit Evanghelia lui Ioan in limba greaca au ramas surprinsi si incurcati de faptul ca la inceputul scrierii el proclama:

“Si cuvintul s-a facut trup, si a LOCUIT printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal” (Ioan 1:14)

Acolo unde in limba romana este “a locuit”, in limba greaca este “a cortuluit”, termen imposibil de tradus in limba noastra pentru ca nu exista. Ceea ce a vrut sa faca Ioan a fost sa atraga atentia cititorilor ca viata Domnului Isus va fi prezentata ca o “dezlegare” a misterelor ascunse in tiparul Cortului intilnirii: viata lui terestra va fi prezentata drept lucrare de Mare Preot strabatind mai intii curtea de afara, apoi Sfinta camera a Cortului si patrunzind in final in Sfinta Sfintelor, cu propriul Sau singe pe care-l va turna pe Capacul Ispasirii.

in citeva ocazii, Domnul Isus se identifica pe Sine cu acel “Eu sint”, “Iehova” prin care s-a facut cunoscut Dumnezeu lui Moise. Citeva pasaje in care Ioan afirma categoric divinitatea Domnului Isus sunt: Ioan 1:1; 8:58; 10:30; 14:9, 20:28. Ca Dumnezeu intrupat, Isus Cristos se prezinta pe Sine prin citeva expresii tipice: “Eu sint piinea vietii” (Ioan 6:35, 48), “Eu sint lumina lumii” (Ioan 8:12; 9:5), Eu sint usa (Ioan 10:7, 9), “Eu sint pastorul cel bun” (Ioan 10:11, 14), “Eu sint invierea si viata” (Ioan 11:25), “Eu sint calea, adevarul si viata” (Ioan 14:6), “Eu sint adevarata vita” (Ioan 15:1-5).

CUPRINSUL CARTII

I. intruparea Fiului, 1:1-18

II. Prezentarea Fiului, 1:19-4:54
A. De catre Ioan Botezatorul, 1:19-34
B. pentru ucenicii lui Ioan, 1:35-51
C. La nunta din Cana, 2:1-11
D. La Templu, 2:12-25
E. pentru Nicodim, 3:1-21
F. inca o data de Ioan Botezatorul, 3:22-36
G. pentru femeia samariteanca, 4:1-42
H. pentru un slujbas imparatesc, 4:43-54

III. Confruntarile Fiului, 5-12
A. La un praznic in Ierusalim, 5:1-47
1. Semnul supranatural, 5:1-9
2. Reactia formalismului, 5:10-18
3. Cuvintarea, 5:19-47
B. La un Paste din Galileea, 6:1-71
1. Semnul supranatural, 6:1-21
2. Cuvintarea, 6:22-40
3. Reactia celor firesti, 6:41-71
C. La un praznic al corturilor, 7:1-10:21
1. Controversa nr.1: cuvintarea, 7:1-29
2. Reactia ascultatorilor, 7:30-36
3. Controversa nr.2: cuvintarea, 7:37-39
4. Reactia ascultatorilor, 7:40-53
5. Controversa nr.3: cuvintarea, 8:1-58
6. Reactia ascultatorilor, 8:59
7. Controversa nr.4:
semnul supranatural, 9:1-12
8. Reactiile, 9:13-41
9. Controversa nr.5: cuvintarea, 10:1-18
10. Reactii impartite, 10:19-20
D. La praznicul innoirii Templului, 10:22-42
1. Cuvintarea, 10:22-30
2. Refuzul si acceptarea, 10:31-42
E. La casa din Betania, 11:1-12:11
1. Semnul supranatural, 11:1-44
2. Reactiile lor, 11:45-57
3. Maria il unge cu mir, 12:1-8
4. Reactiile lor, 12:9-11
F. La Ierusalim, 12:12-50
1. Intrarea triumfala, 12:12-19
2. invataturile Lui, 12:20-50

IV. in scoala Fiului, 13:1-16:33
A. Despre iertare, 13:1-20
B. Despre tradare si tradator, 13:21-30
C. Despre plecarea Lui, 13:31-38
D. Despre cer, 14:1-14
E. Despre Duhul Sfint, 14:15-26
F. Despre pacea launtrica, 14:27-31
G. Despre rodnicie, 15:1-17
H. Despre lume ca sistem, 15:18-16:6
I. Despre misiunea Duhului Sfint, 16:7-15
J. Despre revenirea Lui, 16:16-33

V. Mijlocirea Fiului, 17:1-26

VI. Rastignirea Fiului, 18:1-19:42
A. Arestarea, 18:1-11
B.Judecata, 18:12-19:15
1. inaintea lui Ana, 18:12-23
2. inaintea lui Caiafa, 18:24-27
3. inaintea lui Pilat, 18:28-19:16
C. Rastignirea, 19:17-37
D. inmormintarea, 19:38-42

VII. invierea Fiului, 20:1-21:25
A. Mormintul gol, 20:1-10
B. Aratarile Domnului cel inviat, 20:11-21:25
1. pentru Maria Magdalena, 20:11-18
2. pentru ucenicii fara Toma, 20:19-25
3. pentru ucenicii cu Toma, 20:26-31
4. pentru sapte dintre ucenici, 21:1-14
5. pentru Petru si pentru ucenicul pe care-i iubea Isus, 21:25

VIII. Infinitatea Fiului, 21:25