Atenţia mereu trează este calea către viaţă.
Prostul doarme
Ca şi cum ar fi deja mort,
Dar Maestrul este treaz
Şi trăieşte etern.

El veghează.
El este curat, senin.

Cât de fericit este El!
Pentru că El ştie că a veghea înseamnă viaţă.
Cât de fericit este,
Urmând calea celor treji!

Cu multă perseverenţă
El meditează, căutând
Libertatea şi fericirea.

Stai treaz, gândeşte, veghează.
Lucrează cu grijă şi atenţie.
Rămâi pe cale
Şi lumina va creşte în tine.

Prin veghe şi muncă
Maestrul îşi creează pentru sine o insulă,
Pe care potopul n-o poate distruge.

Prostul este fără grijă.

Dar Maestrul îşi menţine vigilenţa trează.
Aceasta este cea mai preţioasă comoară.

El niciodată nu cedează dorinţei.
El meditează.
Şi în puterea propriei hotărâri
Descoperă adevărata fericire.

El înfrânge dorinţa—
Şi din turnul înţelepciunii
Priveşte în jos fără patimă
Asupra mulţimii îndurerate.
Din vârful muntelui
Priveşte jos către acei
Ce trăiesc la nivelul pământului.

Vigilent printre cei fără minte,
Treaz în timp ce alţii visează,
Iute asemenea unui cal de curse
Maestrul goneşte ca vântul prin viaţă.

Datorită atenţiei mereu treze
Indra a devenit regele zeilor.
Cât de minunat este să veghezi,
Ce nesăbuire să dormi.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea
Şi se teme de capriciile gândurilor proprii,
Arde complet orice înlănţuire
Cu focul vigilenţei.

Cerşetorul ce-şi păzeşte mintea
Şi se teme de propria-i confuzie,
Nu poate cade.
El a găsit drumul spre pace." Buddha