Există două zile pe săptămână pentru care n-ar trebui să ne neliniştim, două zile fără îngrijorare, fără teamă.

Prima, este ziua de ieri, cu greşelile comise, Cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe. Ziua de ieri a trecut şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna. Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri. Este imposibil să reluăm o faptă de ieri ori să ştergem un cuvânt.

Ziua de ieri a trecut!

Cealaltă zi care n-ar trebui să ne neliniştească, este ziua de mâine; cu adversităţile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă şi controlul limitat. Mâine, soarele se va înălţa în toată splendoarea lui sau îndărătul unei perdele de nori.
Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca el să răsară, nu este nimic de făcut, pentru că ziua nu s-a născut încă.

Nu mai rămâne decât astăzi.

Fiecare din noi poate face faţă bătăliilor unei zile.
Numai atunci când adăugăm poverile de ieri la cele de mâine nu putem continua. Nu experienţele zilnice duc la nebunie.
Ci regretele de ieri însoţite de temerile pentru mâine.

Trebuie aşadar să trăim o singură zi odată!