Albul a cuprins oraşul
Soarele apare din norii cenuşii ai Cerului.
Odata cu el se cufundă tăcerea timpului.
Păşesc spre culoarea iubirii unei noi zile pline de Har şi Iubire.
În unduirea acestei clipe timpul este curgere spre Înţelepciune.
În această minune a răsăritului mă plec în faţa zilei,
mă rog şi cânt vocea care m-a creat.
Vocea ascultării pasului spre El,
Păşirea în muzica Celui care îmi îndrumă secundele spre căutarea frumuseţii Universului.
Dorul-lumină a albului,
zbor sper muntele Paradisului,
Căutare în secunda plenitudini.
Acum în Suflet cuvintele au fost rostite prin Tine,
Îţi mulţumesc Tată Ceresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu