joi, 4 martie 2010

IUBIRE INFINITĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ, MARIEI

În Lumina zilei am găsit zâmbetul unei bătrâne,

i-am mângâiat chipul cu privirea.

Am ascultat iubirea pură a copilului din fiinţa'i,

rugii şi credinţei veşnice.

I-am atins mâna şi am primit căldura tămăduitoare.

Am privit albume şi mi-am umplut Sufletul cu arta fotografiei, dincolo de

albul-negru al timpului renascentin.

Am privit cărţile pline de praf şi am conştientizat darul îngrijirii lor,

prin trecerea anilor, Cunoaşterea şi Înţelepciunea rostirii puţinelor cuvinte.

Cuvinte de o profunzime, un zâmbet plin de pace şi armonie.

Bunătatea, simplitatea, complexitatea Ei transformau secundele într-o lume

a basmelor şi Îngerilor..un Înger am întâlnit, am privit şi simţit miracolul unei ploi.

Ploaia care mi-a adus întoarcerea privirii spre locul cuvântat al anilor Ei-trandafirii privirii,

şoaptă a dorului, Lumină a Cerului, Soare al pământului. Toate într-o clipă s-au tranforamat într-o poveste-îmbrăţişartea sufletelor într-o ţinere de mână-

Îţi mulţumesc, Marie, fiinţă care poate schimba ploaia în zâmbet şi privire nemuritoare!

Îţi mulţumesc, Marie, cea care poti schimba ploaia în zambet şi privirea în dorul Divin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu