ÎNTÂLNIREA CU EL...

Când timpul se-aşterne încet în al meu suflet,

Când dorul de Tine păşeşte încet în tăcerea-rugii,

Atunci şi numai atunci, călătoresc în îmbrăţişarea Ta.

Te întâlnesc în fiecare clipă, Te întâlnesc în fiecare adiere de vânt, în răsăriturile dimineţilor friguroase de noiembrie, în limpezimea Cerului înstelat la lăsarea nopţii, Te privesc în frumuseţea Lunii, în picăturile de ploaie, în fulgii de nea, Te privesc în zâmbetul-oamenilor, în jocurile copiilor, Te privesc în blândeţea animalelor, Te privesc pretutindeni. Te afli mereu în jurul nostru, doar să avem ochii deschişi să Te privim, să Te simţim şi să îţi multumim Tată Ceresc! TU ne dăruiesti viaţă, Tu o transformi, Tu o creonezi după capacitatea fiecăruia dintre noi de a înţelege, de a ne transforma întreaga fiinţă în ARMONIE,LUMINĂ, ÎNŢELEPCIUNE, LUCIDITATE, IUBIRE, ABANDON ÎN FAŢA VOINŢEI DIVINE, CREDINŢĂ, UMILINŢĂ, RECUNOŞTINŢĂ, BUNĂTATE, PACE.

Tie îţi multumesc, mă închin şi Te iubesc,Tată!

Cu Tine şi în Tine frumuseţea timpului se acoperă în iubire christică. Tabloul vieţii ÎL pictezi cu multă gingăşie..uneori îl lasi, pentru a putea percepe şi asimila esenţa vieţii..însă mereu îl finalizezi prin metafora culorilor- binecuvântate ape curgătoare pe a Ta pânză albă.

Dorul iubirii pictate continuă călătoria altor forme de manifestare, de contemplare şi tăcere.

Dor, dor, frumos dor..

Mă porţi în dansul călător.