Ochi

Când picură în suflet lacrima-dorului, Cerul ascultă chemarea, priveşte, contemplă, mtamorfoează în iubire, dăruieşte în gânduri ale sale eterne-îmbrăţişări. În puritatea picăturii mă adâncesc pentru a descoperi mirificul Cer, pentru a-mi parcurge secundele în bunătatea, ruga-Sufletului, dragostea celor trimişi de Tine, zâmbetulchipurilor apărute în viaţa mea. Privirea-ochilor oglindeşe a tale Taine Dumezeule!

În Ei, fiecare are Lumina Sa, prin Ei se poate rosti darul-perfecţiunii-Creaţiei Tale! Fiecare pereche de ochi, fiecare privire în privirea celuilalt, împreună formând raza-Luminii, fără gânduri, fără cuvinte, doar privirea în privirea celuilalt. Privire în privire, culegând de aic comori nemuritoare, stări dincolo de a putea fi descrise în cuvinte. Doar privirea trascedentală contemplând în iubirea ochilor privitori.

Prin Ei, El mă priveşte,

Prin Ei, Eu îl privesc

şi împreună privim la întâlnirea Lor

Întâlnirea iubirii picură î ale noastre priviri dăruirea necondiţionată, abandonul î faţa Divinului, Cel care ne-a dăruit cu atât de multă iubire, compasiune, privirile-Sufletului “ochii noştrii”-ochi ai reîntâirii,ochi chemaţi pentru a fi regăsiţi, ochi pentru şi prin care izvorul Lui curge pe ale Sale cărări; ochi parcurşi de paşi căutători, ochi-rechemare a contemplării Absoutului. Ochi care odinioară mi-au zâmbit, alteori au plecat, lăsând eterna lor prezenţă vie. Ochi-cei care mă fac să simt umilinţa, HARUL minunii Tale, ochii Tăi-oglindire a Sinelui.

Ochi pe care îi văd, îi revăd, îi reîntâlnesc prin locuri, întâlniri, îmbrăţişă..Ochii tăi în al meu suflet!,

O poezie îndreptată Cerului sunt!

Le mulţumesc ochilor, Creatorului şi fiinţei Tale-frumuseţe a elfilor!