Petale cad peste lacul încununat de barca timpului.
Barcă călătoare spre un tărâm al meditaţiei,
acolo unde palmierii îşi înalţă trunchiul spre Cer, unde fiinţa devine una cu frumuseţea Naturii.
Cât dor, câtă creaţie în fiecare zbor al căutării! Aripile întinse spre Cer-sunt în locul binecuvântării, sunt prin cuvinte transpuse într-o oază a naturii- natura-minut în secunde transpus în versuri, călătorie în timp, dincolo de simţire, tăcere în şoaptă, val al Mării. Întoarcere în iubire-călător pe-ale naturii transformări..acolo-doar prin Ea redevenim licărirea nopţii în ziua ceţii, curge în gândul spre emisferele deşertului, dorul cuvintelor în gânduri. Gândul-naturii în clipa prezentă, îţi mulţumesc, frumuseţea Tatălui Ceresc prin ochi culegând-o, în inimi îmbrăţişând-o! În pas dansând-o, în poezie recitând-o, în rimă jucată, pe scenă descrisă, în parc contemplată, pe-ale Înăţimilor vârfuri atinsă, de unificare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu