Un stop de ploaie,o răsuflare

Lumină stelară cobori încet,

Ascultă sufletul cum plânge după al tău dor imens.

Dorul Lui îmi redă zâmbetul floral,

Cuprinderea mă aruncă în marea albastrului.


Unde să caut când Tu eşti în mine,

Unde să bat când Tu deschizi razele soarelui,

Unde să mă îndrept, când îmi îndrepţi Sufletul spre

eterna căutare a Sinelui.

Unde eşti?..pretutindeni, mereu prin noi te manifeşti,

mereu iubire dăruieşti.

Mă plec în faţa binecuvântărilor Tale,

Mă rog fierbinte ascultă ruga serii.

Tu totul îmi dăruieşti, fără Tine nimic nu sunt!


O picătură de ploaie într-o contopire curgătoare.


Ploaie, minune din Cer, păşeste în mine mereu!

Îmi cuprinzi sufletul, mi-l deschizi spre zborul

Albului din vis!

Iubire, înălţime a totului, pentru Tine vreau să trăiesc,

pe Tine mereu vreau să te caut,

Lasă-mă aici pe pământ veşnicia s-o ating,

Ca mai apoi să ajung în lumea unde Tu îmi vei da

voie să fiu.


Îndreaptă-mi paşii spre drumul Tău, poartă-mă acolo

unde doreşti să ajung.

Fără Tine nu pot respira, fără Tine nu pot zâmbi,

fără Tine,Tată Ceresc, nu sunt!

Tu totul mi-ai dăruit, din Suflet îţi mulţumesc şi te

Prea Măresc.

Iubite Dumnezeu, fiinţă creatoare a acestui Univers milenar!