Petale cad peste lacul încununat de barca timpului-
Barca călătoare spre un ţârâm al meditaţiei,
acolo unde palmierii îşi înalţă trunchiul spre Cer, unde fiinţa devine una Cu frumuseţea Naturii.
Cât dor, câtă creaţie în fiecare zbor al căutării!
Aripile întinse spre Cer- Sunt în locul binecuvântării, sunt prin cuvinte transpuse într-o oază a naturii- natura-minute în secunde transpuse în versuri, călătorie în timp, dincolo de simţire, tăcere în şoaptă, val al Mării, întoarcere în iubire-călător pe-ale naturii comori. Acolo-doar prin Ea redevenim licărirea nopţii în ziua ceţii, ne adâncim cu gândul spre emisferele deşeretului,.. dorul cuvintelor pline de gânduri.
Gândul-naturii în clipa prezentă, îţi mulţumesc, Tată Ceresc!
Prin ochi frumuseţea culegând-o, în inimi îmbrăţişând-o, în pas dansând-o, în poezie recitând-o, în rimă jucată, pe scenă descrisă, în parc contemplând-o, pe-ale înălţimilor vârfuri simţind-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu