Sunetul vibrează la Bradul rugii,
Cerul cântă culoarea Paradisului.
Zarea cuprinde splendoarea Creaţiei,
Iar eu pornesc în căutarea Lui.
În drum ating privirea prin tăcerea templului.
În mine renasc flori angelice.
În non-timp mă adâncesc şi cred în Divinitate,
În privirea muntelui ascult zâmbetul nopţii,
În lume păşesc, spre alte lumi mă înalţ.
Într-o poveste a iubirii,
Într-o mângâiere a dăruirii,
Într-o îmbrăţişare a Cerului
mă aşez şi mă rog.
Rugă cerească în noaptea albastră.
Luna, minunat chip-luminifer
Vino şi aşează-te în palmă
să zbor spre El,
Creatorul Meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu